5,154 matches
-
aceeași concluzie: "când bag de seama că existența este o desăvârșire, să trag pe drept încheierea că ființa primă și supremă există"180. Argumentarea de această dată încearcă să susțină noi atribute ale ideii de Dumnezeu. Noul argument este unul ontologic, neputând să-L imaginez fără atributul existențial: Ființă primă există și nu poate decât să existe. Argumentația ontologică este bazată pe relația cauzală Dumnezeu - existență și prin aceasta se subliniază faptul că chiar dacă Dumnezeu nu poate fi observat, acesta există
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
primă și supremă există"180. Argumentarea de această dată încearcă să susțină noi atribute ale ideii de Dumnezeu. Noul argument este unul ontologic, neputând să-L imaginez fără atributul existențial: Ființă primă există și nu poate decât să existe. Argumentația ontologică este bazată pe relația cauzală Dumnezeu - existență și prin aceasta se subliniază faptul că chiar dacă Dumnezeu nu poate fi observat, acesta există. Prin generalizare putem considera ca la fel pot sta lucrurile și în cazul ideilor abstracte și a matematicilor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Sarpi, Paolo, Istoria del Concilio Tridentino, Einaudi, 2011. Sarpi, Paolo, "Pensieri naturali, metafisici e matematici", apud Antologia della filosofia italiana, București, 1957. Servier, Jean, Istoria utopiei, Editura Meridiane, București, 2000. Shakespeare, William, Macbeth, Editura Pandora Târgoviște, 1998. Sîmbotin,Dan, "Argumentul ontologic în Meditationes de prima philosophia", în Revista Saeculum, serie nouă, Anul VI, nr. 1-2 (23-24) 2007, Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu. Sîmbotin, Dan, "Meditațiile carteziene. Restaurarea universului din perspectiva omului", în Studii și cercetări din domeniul Științelor socio-umane, tome XII, Argonaut
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
concepția lui Platon este tot o modalitate de a percepe lumea. 21 Karl Popper, Obiectiv vs. subiectiv în cunoaștere, în "Filosofie socială și filosofia științei", Editura Trei, București, 2000, p. 61. 22 Cea mai bună comparație din punct de vedere ontologic pare a fi cea raportare la ființele ce se află într-o stare de simbioză. Cele două ființe sunt entități separate, dar nici una dintre ele nu poate trăi fără cealaltă. Orice modificare la nivelul uneia va determina o modificare și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rezultatul evoluției ideilor care se regăsesc parțial în articolele: "From Logos to Cogito, Perspective on Human in metaphysical Cartesian Reform", în Teodor Dima, Cornelia Gășpărel, Dan Gabriel Sîmbotin (coord.), Rethinking Politics for the Knowledge Society, Editura Institutul European, 2013, " Argumentul ontologic în Meditationes de prima philosophia", Revista Saeculum, serie nouă, Anul VI, Nr. 1-2 (23-24) 2007, Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu și "Meditațiile carteziene. Restaurarea universului din perspectiva omului", în Studii și cercetări din domeniul Științelor socio-umane, tome XII, Argonaut, Cluj-Napoca 2004
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de cea astronomică) înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se oficiază în orice zi și cealaltă semnificație, cea a rememorării și sărbătoririi care are loc o dată pe an. Primul Paști euharistic, "e un fapt real, dar tainic, petrecut în timp
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
urmare a căderii în păcat, o deviere de la calea pe care vrea Dumnezeu să se dezvolte omenirea". Într-o asemenea ipostază, națiunea este lipsită de substanța eternă, legitimantă Părintele Stăniloae vorbește, în acest caz, despre națiune ca despre o entitate ontologică potrivnică lui Dumnezeu -, datoria oricărui creștin constând tocmai în implicarea sa pentru scoaterea umanității din această stare de păcat. Se ridică, acum, o întrebare firească: oare "diversificarea omenirii în națiuni" constituie un păcat sau o consecință a păcatului? Răspunsul teologului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
semn de împuținare la care Biserica e silită de eretici să recurgă" în Occident, Ecclesia este o organizație exterioară, juridică și socială, bine definită și exprimată în activitatea ei. În percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare, trecere de la adâncul plin de ființă, deplin realizat într-un plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acțiunea permanentă a lui Dumnezeu. Ceea ce transcende această limită a acțiunii, ceea ce sparge cenzura este păcatul; "viața duhovnicească subzistă în fire și după păcat". Păcatul este, potrivit Sfântului evanghelist Ioan, este dezordine, ανομια, încălcarea limitei normative, confuzie profundă a straturilor ontologice ale firii umane. Reluând afirmația Sfântului Irineu al Lyonului, Sfântul Atanasie cel Mare formulează canonul Sfintei Treimi: Dumnezeu se face om ca omul să se facă dumnezeu. El pune accentul pe caracterul ontologic al participării lui Dumnezeu prin intermediul chipului. Creată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încălcarea limitei normative, confuzie profundă a straturilor ontologice ale firii umane. Reluând afirmația Sfântului Irineu al Lyonului, Sfântul Atanasie cel Mare formulează canonul Sfintei Treimi: Dumnezeu se face om ca omul să se facă dumnezeu. El pune accentul pe caracterul ontologic al participării lui Dumnezeu prin intermediul chipului. Creată după chipul lui Dumnezeu, natura umană este bună; de aceea Răscumpărarea readuce natura vindecată, nu la supranatură, ci la starea sa inițială, la adevărul său supranatural-natural. Expresia primordială a chipului rezidă în structura
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei fără de prihană este expresia acestei teologii naturaliste 11. În schimb, Tradiția răsăriteană vede în Sfânta Fecioară
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
remarcă și Petre Țuțea, un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind singura "scară către cer"1. Cu alte cuvinte, Ecclesia oferă identitate ontologică, substanță și devenire. Pendulând între calea Domnului (Bossuet) și cetatea lui Dumnezeu (Augustin), homo christianus aspiră neîncetat la sotiria sa, prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii stă Dumnezeu, Creator al tuturor unităților, orice parte și orice întreg fiind cuprinse
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia naeionescienă, și nu virtualului. Dar realitatea mai poate semnifica și altceva, și anume o formă de existență epistemologică care corespunde unor planuri ontologice: actualul și virtualul. Dar realitatea sensibilă mai poate semnifica și realitatea de experiență personală. Prin urmare, realitatea poate fi cunoscută de ființa umană în două moduri: fie sub forma ei specifică, fie sub o anumită formă pe care i-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
alt mod, prin trăire. Dar nici substanța, nici obiectul, nici conceptul, nici esența nu permit cunoașterea realității externe. Realitatea externă presupune condiția gnoseologică a universului, iar universul semnifică însăși această realitate externă, realizată sub semnul spațio-temporalității. Din punct de vedere ontologic nu din perspectiva cunoașteriii -, universul implică totalitatea corpurilor și puterilor care transgresează capacitatea subiectului cunoscător (ființa umană). Astfel, din subiect cunoscător, ființa umană devine obiect, sub raport metafizic, esențial, în această problemă a universului. Transcendența implică întotdeauna existența a doi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a acționa într-un sens sau altul. Posibilitățile de opțiune ale ființei umane sunt variate și ele depind de condiționările istorice și sociale, dar și de nevoile spirituale ale omului. Opțiunea trebuie să aibă în vedere factorul intrinsec ființial, disponibilitatea ontologică de a realiza ceva durabil, însă ea trebuie să țină cont și de datul socio-politic existent într-un anumit context istoric. Limitele libertății umane nu pot ieși din dimensiunea istorică a realului, a actualului, căci am asista astfel la o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Sfântul Toma d'Aquino, confirmând și continuând convingerea aristotelică. Scolasticii adoptaseră teza aristotelică a liberului arbitru, deducând libertatea umană din natura generală a omului, definită ca fiind înzestrată cu rațiunea capabilă de deliberare. Antropologia filosofică transferă problema libertății în registru ontologic; prin această mutație ideea de libertate nu mai este raportată la necesitatea ontologică. Ideea de a relaționa libertatea umană la rațiune, și nu la necesitate, este esențială la Spinoza, idee preluată de filosofia iluministă. Kant credea că libertatea trebuie să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a liberului arbitru, deducând libertatea umană din natura generală a omului, definită ca fiind înzestrată cu rațiunea capabilă de deliberare. Antropologia filosofică transferă problema libertății în registru ontologic; prin această mutație ideea de libertate nu mai este raportată la necesitatea ontologică. Ideea de a relaționa libertatea umană la rațiune, și nu la necesitate, este esențială la Spinoza, idee preluată de filosofia iluministă. Kant credea că libertatea trebuie să asigure oamenilor condițiile necesare pentru a trăi mai bine. În schimb, Hegel susținea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
putea să o utilizăm pentru ceva cu adevărat creator, în spiritul tradiției creștine. Răspunsul va ține cont invariabil de posibilitatea fiecăruia de opțiune: fie în sensul Predaniei, a învățăturii cuminecătoare, fie în sensul materialismului tehnologic, globalist, adică spre o uniformizare ontologică, spre o deformare a chipului divin din om, o schimonosire a propriei esențe, în dauna unui om mecanizat, robotizat care își anulează libertatea de a fi și de a gândi. Restaurație sau revoluție spirituală? S-a discutat îndelung după decembrie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul dintre Creator și creatură va funcționa în sensul acelei revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină. Forme ale discursului subversiv Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a axat pe dimensiunea unei practici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica ontologică a imaginii se regăsește în statutul ambivalent atribuit de gândirea antică și medievală imaginii speculare care poate fi asimilată fie unei aparențe iluzorii, fie unei mimetici ontofanice. Valoarea oglinzii, hermeneutica imaginilor în oglindă ne permit să decriptăm modul în care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
apologeți au susținut, prin metoda științifică, orientarea tradițională a teologiei ruse. Problematica apologetică abordată în operele lui Rojdestvenski, Kudreavțev et Glagolev gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic, autonom și etern, ci și ca o Ființă supra-spirituală, cu trăsăturile specifice ale existenței absolute: conștiința, rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce, prin analogie, o viață asemănătoare. Chiar și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic, autonom și etern, ci și ca o Ființă supra-spirituală, cu trăsăturile specifice ale existenței absolute: conștiința, rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce, prin analogie, o viață asemănătoare. Chiar și în "filosofia creștină", învățătura cu privire la demonstrarea existenței lui Dumnezeu este provocată inițial de dorința de a funda și a descoperi adevărul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe deplin conștient că nu-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]