14,286 matches
-
în vene curgându-mi din adânc; Mai bâjbâi printre umbre, în căutări banale Și nori și ploi albastre, în căutarea mea, mănânc... Și-ntind un dram de verde, cu țipătul în gene, Nu mă feresc de trăsnet și fulger nici un pic; Știu că am vieți o mie ascunse în poiene În care am și casă și masă din nimic... Și știu că mă așteapă și firul ierbii verde Și flori de liliac se-ndreaptă către cer; Miroase-mă cu gândul și
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
formă definită Se scurgea-n netimp,neunde tot cu ”mama ei de mită”. Și în vortexuri astrale-n universuri infinite Glaciațiuni, big-bang-uri, catastrofe nedorite, Noi-fotografii fidele ale unor informații Ne-oglindim în timp și spațiu, în ”dumnezeiești” creații Cu un pic de judecată și un suflet despre care Nu vom ști nicicând ce este și de ce nicicând nu moare; Rătăcind necum în neant printre noi biografii- Holograme temporale ale nu știu căror vii. God only knows= GOK Referință Bibliografică: Creaționism / Violetta
CREAŢIONISM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358655_a_359984]
-
vegheat la transmiterea învățăturii și căilor îndumnezeirii omului. Pentru un tânăr de azi, căruia „civilizația“ (post) modernă îi impune să caute permanent noutatea, schimbarea, diferența, viața călugărească, cu repetițiile ei, îi poate apărea extrem de monotonă. Dar, dacă ar avea un pic de răbdare și și-ar întoarce fața către Biserică, ar observa că, departe de a genera monotonie, „repetiția“ este de fapt calea care deschide profunzimi spirituale nebănuite. Despre Părintele Sofian Boghiu s-a scris mult și frumos. Nici nu se
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
și mine. Octavian CURPAȘ: Când ați fost în Liban, aveați intenția să vă întoarceți la Paris pentru un masterat în jurnalism? Laurence LEMOINE: Libanul a fost prima mea experiență veritabilă, ca jurnalist. Eram foarte tânără (20 de ani) și un pic novice. Era în timpul războiului cu Siria („războiul de eliberare”), tatăl dictatorului actual, Haffez Al Assad, vroia să termine cu creștinii libanezi. Pentru mine, „spectacolul” era incredibil, dar am învățat multe despre oameni și capacitatea lor de a fi buni sau
INTERVIU CU LAURENCE LEMOINE – JURNALISTA CARE A REPREZENTAT FRANŢA LA BICENTENARUL STATUII LIBERTĂŢII DIN NEW YORK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358634_a_359963]
-
reală și concretă. Am avut noroc, pentru că l-am întâlnit pe generalul Michel Aoun, care era prim-ministru la acel moment. Am avut un interlocutor care mi-a dat o oarecare notorietate, pentru că ceea ce a spus el a fost un pic neplăcut pentru Franța, iar președintele francez al acelei perioade, François Mitterrand, a trebuit să reacționeze. Jurnaliștii din întreaga lume au vorbit despre acest interviu! Câteva luni mai târziu, sfătuită de colegul și prietenul meu, Christian Malard (France 3/CNN), am
INTERVIU CU LAURENCE LEMOINE – JURNALISTA CARE A REPREZENTAT FRANŢA LA BICENTENARUL STATUII LIBERTĂŢII DIN NEW YORK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358634_a_359963]
-
România, la un proiect de turbină eoliană în munți. Lui îi place România. Singura mea legătură cu România a fost o tânără care mă ajuta cu treburile casei atunci când am locuit în Portugalia și cu care m-am împrietenit un pic. Aș vrea să pot merge în România cu soțul meu în acest an, pentru că el nu încetează să-mi spună că merită vizitată. Octavian CURPAȘ: Ce hobby-uri aveți? Laurence LEMOINE: Mai întâi de toate, îmi place să călătoresc! De
INTERVIU CU LAURENCE LEMOINE – JURNALISTA CARE A REPREZENTAT FRANŢA LA BICENTENARUL STATUII LIBERTĂŢII DIN NEW YORK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358634_a_359963]
-
ascultă ce-ți zic acum, junișcane, va veni curând momentul când toți aceia care mi-au făcut zile fripte se vor da pe lângă mine, rugându-mă, tovarășe T., n-ați vrea să vă dați jos pantalonii ca să vă pupăm un pic în cur? Trăsura se pusese în mișcare, legănându-se pe arcuri, în timp ce roțile îi uruiau ușor pe pavaj, apoi, părăsind piațeta gării și ajungând pe asfalt, prinsese să alunece lin, nemaiauzindu-se decât țăcănitul molatic al potcoavelor calului. Mă mirase
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
de creație, “Vitrina cu povești”, veți afla lucruri interesante despre uneltele din vechime. Într-o clipită ajungem și în “Natura Parc din Chichiș”, (Covasna), unde puteți picta, pe 2 iunie, tablouri cu povești din lumea voastră, a copilăriei. Fugim un pic și până la Iași, pentru că ne așteaptă, pe 3 iunie, cu lansări de cărți, concursuri literare, expoziții, spectacole de dans și muzică, ne așteaptă la bojdeucă, Nică. În Timișoara sunteți invitați de seamă, pentru că se deschide Parcul Copiilor; și până pe 4
DE ZIUA TA, COPILE...! de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358719_a_360048]
-
de creație, “Vitrina cu povești”, veți afla lucruri interesante despre uneltele din vechime. Într-o clipită ajungem și în “Natura Parc din Chichiș”, (Covasna), unde puteți picta, pe 2 iunie, tablouri cu povești din lumea voastră, a copilăriei. Fugim un pic și până la Iași, pentru că ne așteaptă, pe 3 iunie, cu lansări de cărți, concursuri literare, expoziții, spectacole de dans și muzică, ne așteaptă la bojdeucă, Nică. În Timișoara sunteți invitați de seamă, pentru că se deschide Parcul Copiilor; și până pe 4
DE ZIUA TA, COPILE...! de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358720_a_360049]
-
păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat și secerat? Îl întrebă Jeni ce-și târa cu greutate după ea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea viselor era extrem de facilă. Deschise poarta intrigat și o găsi pe Emanuela roșie în obraji și cu ochii un pic tulburi. - “Poate din cauza gerului de afară, gândi el”. - Mi-am uitat la dumneavoastră, după ședința de pregătire pentru olimpiadă, caietul de matematică, minți fata, iar luni avem teză, cum prea bine știți. M-am gândit că ar fi bine să
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
între fete țin până dimineața, așa că ai mei știu că voi sosi acasă cel mai devreme în zori, când încep să circule tramvaiele. V-am mai explicat. Nu vreți să mai stăm nițel de vorba până mă mai încălzesc un pic? insistă eleva, fixându-l cu o privire neobișnuit de impertinentă. Tramvaiele nu mai circulă la ora asta, așa că trebuie să găsesc un taxi. - Bine... dacă așa dorești... mormăi bărbatul, cuprins de-o dată de o stare neobișnuit de neliniștită. Vrei să
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
celor două vârste, cei doi se împreunară trupește, pendula lui Condurache bucurându-se să se afle în pragul peșterii misterioase care se deschidea din ce în ce mai mult pentru a fi cât mai amănunțit cercetată. Eleva răvășită, mușcă sălbatic tot ce nimerea, fără pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri și pătrunzând-o cu toată puterea sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat. Emanuela simți o durere în interiorul ei și cum ceva măreț
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
mea, zise ea cu un orgoliu senin, știai de la început. Nu ți-am ascuns nimic. - Nu te-am văzut însă în această postură nici măcar în intimitatea noastră. Cum te poți arăta lumii fără să roșești? Nu ți-e jenă nici un pic? - Nu, arăt doar ceea ce am mai frumos, ceea ce mi-a dărut natura. Nu fac sex. nu-mi arăt locurile intime, pozez și pentru asta sunt plătită. *** A urmat un nou sezon uscat. Locuiau separat, uneori schimbau impresii prin telefon, nu
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
două trame cunoscute tuturor - culturală și naturală -, ci ea ni se înfățișează, mai degrabă, ca un soi de suprastructură mitică, deopotrivă ca identitate cu vârsta Universului însuși. Este și cazul baritonului Nicolae Herlea, artistul despre care am să vorbesc un pic altfel în acest rezumativ context eseistic, gândindu-mă nu doar la faptul că, asemeni poetului german însetat de solaritate, Johann Christian Friedrich Hölderlin, el a topit cu seninătate „înghețul nocturn” (Edgar Papu) al rațiunii umane, aruncându-l pentru totdeauna pe
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
De când mă știu am vrut să fiu poet, Nu cel mai mare, însă nici futil, Căci în dorințe sunt un pic ascet, Am aroganța de a fi umil. Am numărat silabe și accente, Dar pentru ce-a ieșit n-am nicio scuză Și-am constatat că dacă n-ai talent, e Neapărat nevoie de o muză. Am mers atunci la târg
MUZA de DAN NOREA în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350733_a_352062]
-
s-a-ntâmplat atunci e-o mare dramă, Aș vrea o parte să recuperez Și, vreunui amator de epigramă, Când îl găsesc, încep să îi dictez.” De-atunci am început să scriu mai bine Căci am o muză și un pic de har. Mă mai înșeală, dar mereu revine, Că-i place s-o cinstesc cu un Cotnar.
MUZA de DAN NOREA în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350733_a_352062]
-
la drum, mergând pe jos, până ieși pe uliță. Apoi, când se văzu la drumul mare, cel de remorci, îndrăzni să urce pe șaua de pe spinarea animalului. Nu era deloc obișnuit să călărească, dar, după vreo doi kilometri, învățase un pic. Nu era mare greutate. Mai încolo însă se plictisi, căci i se păru că mergea prea încet. Ce-ar fi să încerce un mic galop? Hai, căluțule! Hai! Dieee! Iapa începu să alegre. După alte asmuțiri, iapa zbura de-a
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
de creație este - actorul, acela care compune prin arta lui proprie tot ceea ce vine în slujba concepției prevăzute, materializând cuvântul scris de pe hârtie în acela dorit, adică în noțiunea, coregrafia și scenografia planificată. Ori, dacă vrei să ne lăudăm un pic, atunci putem spune că actorul - este singurul membru din echipa prevăzută unei piese teatrale fără de care/în lipsa lui, nu se poate face teatru!! V.M.- Mă bucur de completare, de faptul că și tu nu întâmplător vii cu remarca precum că
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
sau de-o cinzeacă la crâșmă. Întotdeauna este ceva de făcut. Mai bați un cui la gard sau la șindrila de pe acoperiș, mai mături frunzele moarte spre platforma de bălegar. Și acestea se transformă-n îngrășământ. Sau mai adâncești un pic rigola drumului să nu intre apa-n casă la o ploicică. Un gospodar se gândește la toate iar Dumnezeu îl răsplătește cu bunăvoința lui. Nu uita că Dumnezeu ajută numai pe cei care se ajută singuri. Fi printre ei și
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
năruit de durere, de tristețe. O imensă melancolie îl cuprindea. Privirea acestuia mi-a rămas adânc întipărita în minte. I-am spus spiridușului: - Mi-am dat seama că nu e bine să fii mare . Totul din jurul tău nu mai are pic de inocentă, visele sunt departe de tine. - Acest bărbat erai tu, mi-a spus spiridușul. Traieste-ti minunea de care te bucuri și ai grijă să nu ți se scurgă printre degete! Dar chiar atunci m-am trezit și am
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]
-
și Anna se priviră în treacăt ca și cum s-ar fi întrebat între ei: ,, Acum ce vom spune?” Cineva din spate, un bărbat mai tânăr decât cel ce vorbise începu însă să vocifereze. Toți auziră cum acesta, pe un ton fără pic de respect se întreba cine îl invitase în locul acela pe bătrânul care vorbise. Cei prezenți începură și ei să vocifereze aruncând priviri dezaprobatoare către bărbatul acela, fiindcă lipsa de respect adresată bătrânilor era aspru sancționată în interiorul Sanhedrinului, însă acum marea
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
un ac. Nu mai zic de lopată. Doar pompierul poate săpa șanțul se scurgere al apei din ograda potopită de ape. Rumânul fie el și Rom își plânge amarul la cârciumă unde se sprijină pe umărul tovarășului de suferință. Nici un pic de compasiune sau într-ajutorare. Guvernul a provocat viitura deci Guvernul trebuie să-l recompenseze altfel nu-l mai votează. Iar Guvernul, hapsân de voturi, se conformă alocând bani din cei publici încă nefurați. Aceeași țară dar 2 regiuni complet
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
am acoperit capul cu mâinile. Cât au dat în mine, nu știu, dar la un moment dat mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit târziu în noapte. Tot trupul mă durea. Aveam gura uscată și nu vroiam decât un pic de apă. Am dat să mă ridic, dar nu puteam. Capul îmi era umflat și sângele închegat îmi strângea fața. La lumina lunii am văzut un lan de portocali. M-am târât până acolo și am mâncat vreo trei portocale
JURNAL SPANIOL (FRAGMENTE)- de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350757_a_352086]
-
vremea când treceam pe sub masa plină de flori, pe care se afla Evanghelia și Crucea, masă pe sub care treceam cu toată smerenia de care eram în stare, pentru că știam că trec pe sub Catafalcul Domnului. Între timp, sunt mai săracă un pic pe lumea aceasta, pentru că tatal meu s-a dus să ne aștepte pe toți pe lumea cealaltă, el fiind mai gospodar și mai prevăzător. Dumnezeu să-l aibă în pază! Altminteri, cu stăruință ființez în lucrarea desăvârșirii și, din zicerile
CEL CE A SPÂNZURAT PĂMÂNTUL PE APE de DONA TUDOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358779_a_360108]