9,309 matches
-
poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut pe individul cu mers de pisică dezbrăcându-se. Soarele ardea puternic și omul se hotărâse să facă o baie. Și iarăși m-a izbit, ca prima oară, pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost primul care s-a desmeticit. A ieșit din gheretă cu o pușcă de vânătoare, pe care nici nu observasem până atunci că o ținea acolo, și a tras în câine. Prea târziu însă. Cadavrul individului cu mers de pisică plutea pe apa plină de sânge. Noaptea, Hingherul a fost văzut târând de pe țărm trupul câinelui împușcat. Pe urmă a dispărut, nu l-a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără să fie nici soare, nici lumina aprinsă. „De ce m-ai urmărit, domnule?” l-am întrebat. El s-a îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormântare decât dacă îl urăști pe cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate necazurile pe care mi le făcuse și mă pregăteam să-i cioplesc o piatră funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-a lipsit ipocrizia de a pretinde că sufăr când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcut de râs. Mi-a fost foarte greu să mă abțin. Ca să înlătur orice ispită, m-am grăbit să fac o baie, după care, deși nu mă puteam concentra deloc, am cioplit la piatra funerară a individului cu mers de pisică, încercând să-mi umplu cu ceva timpul. Eram convins că în sala cu oglinzi nu puteam să pătrund decât seara, că ziua chiar și pentru mine acel teritoriu era interzis, de aceea mă uitam mereu cu nerăbdare la cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucându-mă de mână: „Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul”. Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în cameră. M-am trântit în pat, îmbrăcat, stând o vreme cu ochii pironiți în tavan. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
funebru al puterii absolute. Da, nu mă feresc să recunosc că drama mea e drama renunțării la mediocritate. Am vrut să devin neapărat „cineva” și am disprețuit fericirea „oarecare”. Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu „gunoaiele” pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu nasul în realitățile din care mă refugiam. Și mai târziu când n-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
manechin de paie, hărtănit, care o reprezenta pe Moașa. Deci, Hingherul vroia să se răzbune acum împotriva ei!? Probabil, dresa un câine care s-o atace și s-o omoare, la fel cum îl omorâse pe individul cu mers de pisică. Întors la azil, am tăcut mâlc. Nici lui Dinu nu i-am spus nimic. În zilele următoare m-am dus din nou în bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzându-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
secret, șoptindu-și unii altora viziuni mistice, formule magice, subtilități alchimice... De la Asasini, Templierii Își Învață riturile lor oculte. Numai ignoranța bicisnică a juzilor și a inchizitorilor regelui Filip Îi Împiedicase să priceapă că scuipatul pe cruce, sărutul În anus, pisica neagră și Închinarea la Bafomet nu erau altceva decât repetarea altor rituri, pe care Templierii le săvârșeau sub influența primei taine pe care o Învățaseră În Orient, obiceiul hașișului. Și atunci era evident că Planul se năștea, trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-l știa, chiar dacă toți Îl știau din vedere. Unii ziceau că trebuia căutat sergentul de la carabinieri, care avea să-i tragă un glonte, și gata. Tocmai Îl căutau pe sergent, când sosise o doamnă care se declarase zoofilă. Am șase pisici, spusese ea. Ce legătură are, spusese Belbo, ăsta-i un câine, acum e pe moarte, iar eu mă grăbesc. Câine sau pisică, trebuie să ai puțin suflet, zisese doamna. De sergent nici urmă, trebuia mers și căutat cineva de la protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
glonte, și gata. Tocmai Îl căutau pe sergent, când sosise o doamnă care se declarase zoofilă. Am șase pisici, spusese ea. Ce legătură are, spusese Belbo, ăsta-i un câine, acum e pe moarte, iar eu mă grăbesc. Câine sau pisică, trebuie să ai puțin suflet, zisese doamna. De sergent nici urmă, trebuia mers și căutat cineva de la protecția animalelor sau de la spitalul din satul vecin, poate că animalul scapă. Soarele bătea asupra lui Belbo, a Lorenzei, a mașinii, asupra câinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întrebat cum putea Pendulul să-și mențină constanța oscilațiilor acum, când sub dușumeaua corului nu mai putea exista regulatorul magnetic. Apoi am Înțeles. Pe marginea corului, lângă motoarele Diesel, stătea un individ care - gata să-și schimbe locul ca o pisică pentru a urma variațiile planului de oscilație - imprima sferei, ori de câte ori aceasta venea către el, un impuls ușor, cu un gest precis al mâinii, cu o atingere ușoară cu degetele. Era În frac, ca Mandrake. După aceea, văzând și alți Însoțitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei, știi. Tennesee Williams. Pisica Maggie pe acoperișul fierbinte. Oh, doamne! Wakefield nici nu s-ar putea apropia de o femeie care are o pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei, știi. Tennesee Williams. Pisica Maggie pe acoperișul fierbinte. Oh, doamne! Wakefield nici nu s-ar putea apropia de o femeie care are o pisică pe care o cheamă la fel ca pe ultima femeie cu care s-a culcat. Nu possible, cum spun francezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei, știi. Tennesee Williams. Pisica Maggie pe acoperișul fierbinte. Oh, doamne! Wakefield nici nu s-ar putea apropia de o femeie care are o pisică pe care o cheamă la fel ca pe ultima femeie cu care s-a culcat. Nu possible, cum spun francezii, deși bănuiește că Susan chiar are nevoie de alinare după toate prin cîte a trecut În ultimele douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În față, emanînd o putoare de banane stricate cu o idee de ceva carnal. — Pe mine mă cheamă Never Stop. Bună ziua. — Wakefield, spune Wakefield. Șofer. — Eu sînt arheolog imaginar, Îi spune Never Stop lui Wakefield. Eu am descoperit Gatobilis, orașul pisicilor și mă duc acum la Washington D.C. să Îl Înregistrez la biroul de brevete. Gatobilis, circa 1200 Î.Hr, a fost construit de felinele mari - „pume“, presupune Never Stop - și apare menționat atît la Herodot, cît și În Vechiul Testament. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se lase să moară de foame, căci asta a fost intenția lui spirituală inițială. Acum e convins că orașul ascuns a fost special pus acolo pentru a-i oferi lui o nouă viață. A petrecut trei ani studiind orașul pisicilor și a ajuns la concluzia că locuințele gatobiliene au fost construite pentru a permite Întinsul și tolănitul. Never Stop a găsit o ascunzătoare de stîlpi de ascuțit ghearele, piepteni și instrumente muzicale adaptate la utilizarea cu ghearele, precum și sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fost construite pentru a permite Întinsul și tolănitul. Never Stop a găsit o ascunzătoare de stîlpi de ascuțit ghearele, piepteni și instrumente muzicale adaptate la utilizarea cu ghearele, precum și sute de cristale folosite odinioară la decorarea orașului. — Există orașe ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor, ca Praga și New Yorkul, dar acest burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
folosite odinioară la decorarea orașului. — Există orașe ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor, ca Praga și New Yorkul, dar acest burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care sînt foarte venerați În religia lor. Locuitorii din Gatobilis au părăsit orașul după două sute de ani și descendenții lor sînt pisicile care azi trăiesc În jurul mormintelor poeților din Întreaga lume. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor, ca Praga și New Yorkul, dar acest burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care sînt foarte venerați În religia lor. Locuitorii din Gatobilis au părăsit orașul după două sute de ani și descendenții lor sînt pisicile care azi trăiesc În jurul mormintelor poeților din Întreaga lume. Am găsit versul ăsta. Never Stop face o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care sînt foarte venerați În religia lor. Locuitorii din Gatobilis au părăsit orașul după două sute de ani și descendenții lor sînt pisicile care azi trăiesc În jurul mormintelor poeților din Întreaga lume. Am găsit versul ăsta. Never Stop face o pauză dramatică. Wakefield așteaptă răbdător. — „MÎngîie o pisică și istoria se va opri În loc“. Deșertul se face mov și indigo la apus. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor. Locuitorii din Gatobilis au părăsit orașul după două sute de ani și descendenții lor sînt pisicile care azi trăiesc În jurul mormintelor poeților din Întreaga lume. Am găsit versul ăsta. Never Stop face o pauză dramatică. Wakefield așteaptă răbdător. — „MÎngîie o pisică și istoria se va opri În loc“. Deșertul se face mov și indigo la apus. O seceră de lună urmărește mașina. Mark Twain scrisese că „Pisicile sînt pline de muzică; cînd mor, constructorii de lăute scot muzica și fac din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Am găsit versul ăsta. Never Stop face o pauză dramatică. Wakefield așteaptă răbdător. — „MÎngîie o pisică și istoria se va opri În loc“. Deșertul se face mov și indigo la apus. O seceră de lună urmărește mașina. Mark Twain scrisese că „Pisicile sînt pline de muzică; cînd mor, constructorii de lăute scot muzica și fac din ea lăute“, un lucru pe care Wakefield l-a ținut mereu minte. — Munca mea se va Încheia cînd Îmi voi lua brevetul, spune cu modestie Never
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sfârșitul. Ce bărbat și-ar dori o femeie care era mai preocupată de termenele-limită decât de Daz? Nimic din toate astea nu o îngrijorase prea mult pe Fran. Își adora slujba de la Woodbury Citizen, avea propriul ei apartament și o pisică, pe care o iubea cu pasiune pentru că nu umbla prin cârciumi, nu spunea povești plicticoase în care să dețină rolul principal și nu era împătimită după fotbal, golf sau crichet. Dar în ultimul timp ceva scandalos începuse să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]