5,484 matches
-
copilului n-o să-i fie bine. Nu acum, bineînțeles, când el nu face decât să sugă și să doarmă, dar curând o să descoperiți cât de șireată o să se facă numai să vă aibă tot timpul alături. Arma ei va fi plânsul. Să n-o luați în seamă, altfel... Vă spun, e foarte reușită și o să vă fie foarte ușor s-o creșteți dacă o creșteți împreună. Experiența mea știe multe în acest sens, toate conflictele din familii au la bază această
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și simțeam că n-o să sufăr de grijă că n-o să te descurci..." Chiar dacă n-o să trăiești decât pentru cărțile tale, ai o fetiță, n-o uita! (Și îmi mângâie îndelung tâmplele și cedă, își plecă fruntea și izbucni în plîns.) Îmi place fetița asta, reluă cu un surâs divin care mă făcu să uit că am o fetiță, atât de minunat era chipul ei din care veștejeala anilor pierise, seamănă cu tine, ai grijă de ea, fă tot ce poți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pleca, stătea în fotoliu și continua astfel despre copii și povestirea ei nu mai înainta, să aflu și eu ce făcuse atâția ani după ce îi părăsise, nu puțini ani, poate chiar zece... Și fără motiv aparent izbucni deodată într-un plâns interminabil, asemeni unei Fantine ai cărei copii se aflau sub puterea unui Thenardier mizerabil, numai că nu era nici bolnavă ca aceea, nu-și vânduse dinții și parul ca să le trimită bani, iar tatăl copiilor era departe de a fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aoleo, Costaichie, i-am spus, grizonantu-ăla cu care te-a schimbat avea el secretele lui, nu-ți rămâne decât să te faci pederast, altceva nu ți-a mai rămas... He, he, he... Șșșș! Fiți atent! Acum o să dea iar în plâns... Da, cu lacrimi, să vedeți cum o să-i curgă șiroaie, ca la o babă... Nu pot să spun că nu m-a iubit, altfel nu mă chema ea s-o spăl pe cap, mititica mea fetiță... Dar ar trebui, doamne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știa și ea că sânt nedrepte. Ai să vezi că o să mi le spună și mie, dar trebuie să ne stăpânim. Ea n-o să mai fie", mai adăugai și izbucnii în hohote. Îmi trecui palma peste față și îmi reprimai plânsul care mă turburase în adâncuri, simțind instinctiv în măruntaiele ființei mele că dacă i-ași fi dat drumul nu mă aștepta o eliberare, ci un chin fără soluție. Tata însă nu se lăsă impresionat: "Degeaba zici tu, așa a gândit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
săracu... Om încă tânăr, a rămas singur... Pentru cine o mai muncească și el... fiindcă tu o să ai rostul tău, dar el..." Mă scoaseră afară din fumul lumânărilor, dar lumina soarelui viu de octombrie mă sfâșie parcă mai rău decât plânsul. Un domn, pe care abia îl recunoscui (era medicul din cartier), stătea lângă mine. "Să nu vă mai uitați la mama dumneavoastră, zise el. I-am văzut ultimele analize: avea uremie..." "N-a avut cancer?" "Ba da, dar a murit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o mișcare a corpului; privirea i se retrăgea și mai mult într-o parte. "Și dacă ar fi fost mai rău?", zise. "Mai rău decât să fi omorât un om?", reluai. Da, o, da... Da, și deodată izbucni în plâns, se rostogoli, se zvârcoli pe o parte și pe alta și, ca să se ajute, ca să se agațe de ceva, își înfipse mâinile în cuvertura patului... O, nu noi l-am omorât, el s-a sinucis, săracul, am simțit, când am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce-obiect îi oferă Fred Vasilescu d-nei T. sau ce-i face Petru Anicet Anișoarei cu prosopul. Plutea o aură liniștită, de teroare, în sală. Studenții transpirau, obrajii li se colorau în alb-vișniu, ochii li se dilatau. Unii izbucneau în plâns. „Fiziologia groazei la Rebreanu“, „Începuturile nuvelei românești“, „Forme fixe în poezia lui Eminescu“. Subiectele se succedau năpraznice, exacte, alese cu cap. Mă simțeam bine de partea cealaltă a catedrei, protejat, puternic. Tăceam. Pe mine nu mă întreba nimeni nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lista începea, freudian, cu maică-mea (pe care, în termeni clari și categorici, vroiam s-o separ de taică-meu și s-o iau de soție), și se termina cu Maria. Născoceam orice ca să-mi despart părinții, de la crize de plâns când plecau la serviciu, la simularea spaimei în timpul furtunilor de vară. Rezultatele se dovedeau pe măsură: obțineam când săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată de mai târziu față de buzele mânjite cu ruj), când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
izbită de bordură. Nu izbucnea nici un zgomot, scena părea sufocată în propria ei mirare: o fracțiune de secundă de liniște, după care sângele începea să-mi curgă pe nas, gura se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns. După Berggasse, m-am oprit în dreptul hotelului. Câteva secunde, doar cât să-mi trag sufletul. Știam cine sunt: îmi găsisem originile, iar arborele meu genealogic acum se închidea, ca bucla unei povești, când se-apropie de final. Eram o canalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acestea trebuie suportate, dar, ceea ce e mai important, trebuie să reziști gândului: „Iată-i, sunt zece mii și nu-i ucide nimeni, iar eu sunt ucis!“ Ei bine, astea-s preliminariile. Eșafodul are o scară; aici, în fața scării, a izbucnit în plâns, și doar era un bărbat puternic, curajos, mare tâlhar, după cum ziceau oamenii. Lângă el fusese preotul tot timpul, mersese cu el în căruță tot drumul și-i vorbise mereu, dar nu-i de crezut că auzea ce-i spune: chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își spun: „Bună ziua“. Îmi imaginez ce uimită era Marie. Odată, două fetițe au făcut rost de mâncare, i-au dus-o, i-au dat-o, după care au venit și mi-au spus mie. Ziceau că Marie a izbucnit în plâns și că acum ele o iubesc foarte mult. Curând toți au început s-o iubească, așa că au început să mă iubească și pe mine. Au ajuns să vină des la mine și mă tot rugau să le povestesc câte ceva; cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ciudată, dar tocmai prin asta a fost grozavă. — O idee ridicolă, spuse Toțki, însă, de altfel, poate fi înțeleasă: o lăudăroșenie de tip special. Poate că tocmai de asta era nevoie, Afanasi Ivanovici. — Cu un asemenea petit jeu, te-apucă plânsul mai degrabă decât râsul, observă doamna cea volubilă. — O chestie absolut imposibilă și absurdă, susținu și Ptițân. — Și ați reușit? întrebă Nastasia Filippovna. — Aici e buba: n-am reușit, a ieșit o porcărie; într-adevăr, fiecare a povestit câte ceva, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mai bine râzi, ca mine! continuă Nastasia Filippovna, căreia îi străluceau și ei două lacrimi mari pe obraji. Încrede-te în timp, totul o să treacă! Mai bine să te răzgândești acum decât pe urmă... De ce v-a apucat pe toți plânsul? Uite, și Katia plânge! Ce-i cu tine, Katia, draga mea? Ție și Pașei vă las destul, am și dat dispozițiile trebuincioase; acum rămâneți cu bine! Ești fată cinstită și te-am pus să mă slujești pe mine, care-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mâinile și o respecta ca pe maică-sa? De ce, de trei zile, ne dă bătăi de cap? Ce să caute aici Gavrila Ivolghin? De ce ieri și astăzi s-a apucat să-l laude pe Gavrila Ivolghin și a izbucnit în plâns? De ce blestematul de «cavaler sărman» e pomenit în scrisoarea anonimă, în timp ce scrisoarea prințului nici măcar surorilor nu le-a arătat-o? Și de ce... la ce bun, la ce bun, ca o pisică smintită, am dat fuga la el și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spună? Aiurează sau nu? li se adresă tuturor Lizaveta Prokofievna, tremurând de furie. — Toți mi-au spus, toți, până la unul, în toate aceste trei zile! Niciodată, niciodată n-o să mă mărit cu el! Strigând toate acestea, Aglaia izbucni într-un plâns cu lacrimi amare, își acoperi fața cu batista și se prăbuși pe scaun. — Păi nici nu te-a ce... — Nu te-am cerut de soție, Aglaia Ivanovna, rosti prințul fără voie. — Ce-e? strigă deodată Lizaveta Prokofievna, mirată, înfuriată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate că și altui copil îi va fi milă de mine, fiului meu, le roi de Rome*; ceilalți mă urăsc cu toții, iar frații mei vor fi primii care mă vor vinde în caz de eșec!“ Am izbucnit în hohote de plâns și m-am aruncat la pieptul lui; asta n-a mai putut nici el s-o suporte; ne-am îmbrățișat și lacrimile ni s-au amestecat. „Scrieți-i, scrieți-i împărătesei Josefina!“ i-am spus eu plângând. Napoleon a tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sări spre el, îl îmbrățișă tare și îl sărută de câteva ori. Apoi se repezi din nou la maică-sa și își ascunse cu totul fața la pieptul ei, ca să n-o mai vadă nimeni, după care iarăși izbucni în plâns. Lizaveta Prokofievna o acoperi cu un colț al șalului ei. — Ei, ce faci cu noi? Ești o fetiță crudă, după toate astea! Asta ești! spuse ea, dar deja bucuroasă, de parcă ar fi început să respire mai ușor. — Crudă! Da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreo carte. Știi ceva? îi spuse odată Aglaia, întrerupându-l din lectura ziarului. Am remarcat că ești teribil de puțin instruit, nu știi nimic temeinic, dacă ești întrebat: cine anume, în ce an, pe baza cărui tratat? Ești vrednic de plâns. — Ți-am spus că n-am cine știe ce erudiție, îi răspunse prințul. — Atunci ce poate găsi omul la dumneata? Cum pot să te respect în cazul ăsta? Citește mai departe. De altfel, nu-i nevoie, nu mai citi. Și iarăși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la dumneata? Cred că o să fiu în stare. — Păcat; mi-ai oferi un prilej să râd. Măcar sparge vaza chinezească din salon! E scumpă: sparge-o, te rog! E primită cadou, mama o să-și piardă mințile și o să izbucnească în plâns de față cu toată lumea, atât de mult ține la ea. Fă un gest obișnuit de-al dumitale, lovește-o și sparge-o. Așază-te înadins cât mai aproape de ea. — Dimpotrivă, o să încerc să stau cât mai departe. Mulțumesc că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Epancini ca să se intereseze de sănătatea lui. La unsprezece și jumătate mai veni unul, ceea ce îi făcu plăcere. Vera Lebedeva sosise printre primii ca să-l viziteze și să-i fie de ajutor. În primul moment, când îl văzuse, izbucnise în plâns, dar apoi, după ce prințul o liniștise, începuse să râdă. Prințul era oarecum impresionat de profunda compasiune pe care i-o arăta această fată; îi prinse mâna și i-o sărută. Vera se îmbujoră. — Ah, ce faceți, ce faceți? exclamă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
termine rugăciunea, ca să o ajut cumva. Am chemat un slujitor de‑al ei căruia i‑am spus : «Cheam‑o aici pe stăpâna taă. Când s‑a apropiat de mine i‑am spus ceea ce am gândit. Femeia a izbucnit iarăși În plâns și a spus : Nu știi, părinte, care e problema mea ? M‑a părăsit Dumnezeu și nu m‑a cercetat. S‑au Împlinit trei ani și nu m‑am Îmbolnăvit nici eu, nici vreunul dintre slujitorii mei, nici vreunul din casa
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a doua parte este rugăciunea propriu‑zisă : «miluiește‑mă pe mine păcătosulă. A doua parte trebuie rostită diferit față de prima. Prima parte trebuie rostită rar, În stil doxologic, iar ce‑a de‑a doua parte o spunem ca pe un plâns. Cuvintele «miluiește‑mă pe mine păcătosulă trebuie rostite cu inten‑ sitate, implorându‑L pe Dumnezeu, pentru ca El să ne poată trimite lacrimi. Dacă ne curg lacrimi din ochi, este semn că suntem cercetați de harul sfânt. Atunci, chiar să nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate în același an cu Brățara nopților (și tipărite cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
distorsiune, fiind remodelate într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]