5,084 matches
-
vreau să mă mai plîng. E stupid să am aproape 30 de ani și să mă mai plîng. Nu merită, însă, nici să-mi trec vremea înjurînd, mai ales că-n această latură nu-s întotdeauna ingenios deci mă pot plictisi. Citesc din inerție, fără apendice, și-mi spun că, la urma urmei, alții n-au bucuria de a citi raritățile pe care le citesc eu. Trăiască Luca Pițu! Azi am terminat de citit o carte de-a dreptul minunată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-n aceeași zi: 21 noiembrie. Vasile Tudor (poet, pe atunci student la Iași, stabilit în Suceava n. red.) e-n aceeași zi, de asemenea. Și tot 1955. Am mai cunoscut o fată frumoasă, din Mangalia, Mioara Dristaru. Nu m-am plictisit pe la Fălticeni. La Mălini nu m-aș fi plictisit oricum. Locul lui Labiș m-a emoționat cumplit! Te aștept în "Rom. literară"! Mariana Codruț n-a fost! Mi-ar fi plăcut s-o cunosc. [...] Mă bucur că "nu ai nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
atunci student la Iași, stabilit în Suceava n. red.) e-n aceeași zi, de asemenea. Și tot 1955. Am mai cunoscut o fată frumoasă, din Mangalia, Mioara Dristaru. Nu m-am plictisit pe la Fălticeni. La Mălini nu m-aș fi plictisit oricum. Locul lui Labiș m-a emoționat cumplit! Te aștept în "Rom. literară"! Mariana Codruț n-a fost! Mi-ar fi plăcut s-o cunosc. [...] Mă bucur că "nu ai nimic" cu Nichita Stănescu! Chiar dacă nu iubesc nici un poet, poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
politică și grotescă. Nu demult am scris un ciclu de texte numite "Scene grotești din viața oricui". Deși am cu totul alt mod de "zicere", cartea superbă a lui Liviu îmi amintește de acest titlu. Nu, lumea nu se va plictisi citindu-l în același... ton! Pentru că numai formal pare a fi ca-n "La fanion", poezia acestei cărți stînd de data aceasta în altceva. Repet, mie mi se pare a fi poezie subtil-politică, chiar și grotescul de care vorbeam este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de micile năzbîtii ornamentale cu sîni-boboc mă refer la elevele mele dulci. Mai trece... Nu citesc mai nici o revistă literară, nu știu ce se mai publică și vorbește. De cînd am venit de la voi n-am citit prea mult. Cioran m-a plictisit oarecum cu naționalismul său cinic. Am citit, în schimb, "le Koran" (faină lectură) și "Au seuil du silence" o culegere cu conferințe de-ale lui Crishnamurti (Paris și Saanen 1968) destul de interesante. Am transcris din Dufrenne și Genette, din Piaget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
s-o pun la poștă. Îți vorbeam acolo mai multe. Ei, dragule sînt în general amărît, supărat pe realități editoriale și cuci mincinoși, criza prin care se trece (intelectual vorbind; eu care după acte... nu-s intelectual!) dezgustîn du-mă, plictisindu-mă, silnicindu-mă. Citesc, scriu, în ultimul timp fiind mai mult plecat prin păduri. Sper c-ai anunțat pe cei de la "Echinox" de abonamentul pentru mine?! În cazul în care au greutăți cu expedierea, eu trimit banii necesari în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prins" un "Cîmp negru" și i-l voi aduce cînd vin! Îl las la tine. Aurel Borca, 16 febr. 1983 Dragul meu Lucian, N-am mai ajuns la Iași, cum intenționam. Ajuns la P. Neamț, negăsind nici o mașină spre Iași, plictisit de așteptare, am renunțat. Voi veni după 2 martie, cu Adrian (Alui Gheorghe n. red.). Am pe ce învăța acum. Majoritatea cărților necesare le-am găsit pe aici. Îmi este însă absolut necesară lucrarea lui Gheorghe Vrabie Folclorul, Obiect, Principii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
spui! A. Ai și pentru mine un DIALOG 100? Borca, 28 iunie 1984 Bună, dragul meu! Azi e prima zi de soare-soare, de vară-vară! Numai nu ninsese în ultimul timp; a fost un frig absolut anormal pentru luna aceasta! Sînt plictisit și amărît! Te-ai obișnuit cu plînsul meu! Mi s-a comunicat recent (Gabriela Negreanu) că există serioase probleme cu intrarea cărții mele în tipografie. Cică nu mi se mai fac "reproșuri ideologice", dar s-au luat de stil, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Pe Eufrosina, tata a înscris-o la liceu la Rădăuți, locuind în gazdă, la o altă soră de-a lui, Mariuța, din str. Daciei. Mătușa Ileana, la Storojineț, făcea serviciul la poștă. Era o intelectuală. Acum neavând nici o ocupație, se plictisea. N-o puneam la muncile câmpului, nefiind obișnuită. De aceea, în curând s-a mutat la Rădăuți și-a luat serviciu la poșta orășenească și se ocupa de Sina, fiica ei, elevă la Liceul "Elisabeta Doamna". Până la înființarea internatului liceului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
câine ciobănesc s-a luat după mine. Eram indignat, fiindcă ciobanul privea liniștit, fără să intervină. M-am oprit eu, conștient că o căzătură la viteza aceea, ar fi fost tragică. Numai că atunci s-a liniștit și câinele, cred, plictisit de mine. De altfel, în timpul drumurilor cu bicicleta, câinii erau mereu un real pericol. Cacica ne primi cu un soare teribil, însă din fericire, efectele lui erau atenuate de mersul pe bicicletă. Gândul răcorii din salină ne înviora. Așteptând formarea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și nu-nțelegeam ce aveau cu mine. Voiam să-i conving că-i ignor, mergeam înainte dojenindu- i (oricum nu mă auzea nimeni, puteam spune orice), cu glas calm, (calm cât se putea, în acele împrejurări). Până la urmă s-au plictisit de mine. Peisajele darnice în frumusețe, m-au făcut să le uit osârdia. Familia boierului Stârcea, în timp, cred că își pusese amprenta pe tot ce însemna Văleni, probabil or fi amenajat și valea cu apă, poate chiar să arate
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cititori cu gusturi laxe. A.B.V-ați născut la 8 octombrie 1938, în București. Sunteți poet, prozator, antologator și traducător român. Cum împletiți toate aceste genuri și de care vă simțiți mai apropiat? Genurile mă ajută să nu mă plictisesc. Trec de la unul la altul după cum îmi dictează inspirația. Inspirația mea a fost întotdeauna imprevizibilă. Asta îmi asigură spontaneitatea. Fără spontaneitate nu pot acționa. Mă simt legat de mâini și de picioare. Cu creierul încleiat. Cu simțurile de pâslă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pregătiți? Cunosc publicul Editurii Humanitas de pe vremea când făceam parte din el ca simplă anonimă (era foarte plăcut!). Știu ce am așteptat eu întotdeauna de la Humanitas: cărți temeinice, adică așezate la temelia unei culturi, cărți peste medie, care să nu plictisească și, nu în ultimul rând, să fie o editură care "să nu încremenească în proiect". În privința colecției "Cartea de pe noptieră", ea este continuată cu multă dăruire de doamna Mona Antohi. Cartea-borcan a fost ideea unui arhitect, dl. Răzvan Luscov, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acești ani? V-au influențat, în vreun fel, vremurile, perioadele sociale/politice, curentele culturale? De la debutul meu din 1982, cu volumul În odăile fulgerului, au trecut, constat, peste trei decenii, în care, har Domnului, nu am avut timp să mă plictisesc. Am avut parte de toate: bucurii, umilințe, amărăciuni, surprize mai mult sau mai puțin plăcute. Inevitabil, vremurile și-au lăsat sigiliul lor de ceară nu numai pe fruntea omului care sunt, ci și în cărțile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mână atunci când o începi, dar, pentru că scriitura este plină de umor și vitalitate, nici nu îți dorești să ajungi prea repede la final. Întotdeauna umorul v-a ajutat în scris? Cărțile mele se termină repede pentru că nu-mi place să plictisesc pe nimeni și cu atît mai puțin să mă plictisesc pe mine însumi. Umorul e o componentă esențială a scrisului meu. Dar îl descopăr și mă bucur de el în operele mari ale clasicilor. Încerc să nu mă părăsească. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
umor și vitalitate, nici nu îți dorești să ajungi prea repede la final. Întotdeauna umorul v-a ajutat în scris? Cărțile mele se termină repede pentru că nu-mi place să plictisesc pe nimeni și cu atît mai puțin să mă plictisesc pe mine însumi. Umorul e o componentă esențială a scrisului meu. Dar îl descopăr și mă bucur de el în operele mari ale clasicilor. Încerc să nu mă părăsească. În cele mai sumbre tragedii ale lui Shakespeare sînt scene la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu alimente și băuturi, cum și o stație de benzină. Mr. Rickard e universal. Enciclopedist. La vârsta de 51 de ani, Înalt, voinic, face pe medicul, pe pescarul, pe mecanicul, pe bucătarul și pe sociologul. Nu lasă lumea să se plictisească. Seara ne adună pe plajă. Acolo suntem În Împărăția lemnului. Din Îndepărtatele păduri ale Canadei, valurile oceanului aduc și azvârl aici material lemnos de toate calibrele. Era un trunchi de conifer căruia i-am putut număra peste trei sute de ani
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
înfăptuiseră, a pus întrebări, a primit tot atâtea răspunsuri, și-a deschis inima. Mai rămâne să se întâmple declicul conștientizării evenimentului trăit pentru a savura cu adevărat unicitatea clipei! Și, pentru ca noi, cei ce nu suntem artiști, să nu ne plictisim, după masa de prânz ne-am răspândit prin oraș și am împărțit oamenilor pe stradă invitații la spectacolul de la ora 17.00. Dacă mă gândesc bine, au fost și artiștii cu noi. Da, au împărțit și artiștii invitații! Cu toate că ora
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Anei și, întinzându-i pachețelele, mi-am cerut iertare la modul cel mai sincer și profund. Lacrimile au apărut pe obrajii Anei, dar și pe-ai mei. Amândoi regretam incidentul, amândoi suferiserăm inutil, ca doi copii răzgâiați, ce s-au plictisit de frumusețea jocului lor... Ne-am iertat și ne-am împreunat fiecare mâinile, făcând namaste... Luminile reapăruseră, fericirea grupului se reinstaurase. Cred că au mai lăcrimat și alții de prin apropiere... Ca să închei povestirea acestui incident, în zilele ce au
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și noi. Erau plăcute la gust! Satisfăcuți și sătui, am ieșit pentru alintul lui SHRI SURYA, dragul nostru soare indian de decembrie. Vă relatez aceste multe și mici amănunte, nu din dorința de a epata prin scris sau a vă plictisi, în loc să vă vorbesc despre puja, despre purificări, despre corpul subtil... Nu, acum scopul narațiunii mele este acela de a vă introduce în atmosfera indiană, de a vă regăsi în magazinele pe unde am umblat, de a vă pătrunde de parfumul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Fontainebleau 1, să redactez un articol pentru Critique (despre întâlnirile de la Eranos)2, iar acum mă străduiesc să înjgheb 30 de pagini despre religiile turco-mongolilor (!!), pentru o enciclopedie orientală (și de vulgarizare) condusă de G. Tucci 3. Toate astea mă plictisesc și mă demoralizează în cel mai înalt grad - dar am învățat să mă resemnez și chiar să zâmbesc dinaintea „terorilor” Istoriei (așteptând, bineînțeles, ca această majusculă să mă strivească într-o bună zi...). Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aici regăsim mereu Imagini și Simboluri... Dar, dragul meu prieten, nu știu ce să spun. Sunt din nou asaltat de îndoieli. Cred că ar trebui să studiem mai ales Timpul, pentru a ajunge la ceva solid în nefericitele noastre studii... V-am plictisit însă destul cu preocupările mele. Aș vrea să vă spun cât de mult m-a interesat articolul dvs. din Cahiers du Sud1. Este admirabil de clar și foarte, foarte sugestiv. Când vă citesc, mă apucă disperarea din pricina mijloacelor mele! Îmi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi trimis la Stockholm și că, în mod normal, răspunsul trebuie să vină în 10-15 zile. Dar, a precizat ea, dacă scrieți un cuvânt, în mod oficial, la Stockholm, susținând cererea mea - se câștigă timp... Îmi cer scuze că vă plictisesc, dar așa se întâmplă cu noi, apatrizii... Iată titlurile celor două conferințe: 1. „Yoga și gândirea indiană”; 2. „Tehnici yoga” (N.B.: Mi-aș permite să utilizez copios propriile mele lucrări despre această problemă). Îi scriu chiar astăzi lui Widengren și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cred că salariul dvs. va fi de cca 1000 $ (mai puțin impozitele). Cheltuielile de călătorie pentru dvs. și dna Wikander îmi închipui că vor fi acoperite de Facultate. Căci, de această dată, trebuie să veniți cu dna Wikander. (Se va plictisi destul de mult, dar acesta este destinul soțiilor de istorici ai religiilor.) Puteți veni în octombrie 1961 sau 1962. Dacă este octombrie 1961, trebuie să vă decideți imediat. Inutil să vă spun cât de fericiți am fi, Christinel și cu mine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conferința finală despre (vai!) mit. Am întâlnit câțiva filosofi (Ricœur, de Gandillac, Jean Hyppolite etc.), dar nu și pe Benveniste, care s-a refugiat imediat la Paris. Aceste colocvii și aceste palavre despre limbaj, structură, comunicare etc. încep să mă plictisească. Poate îmbătrânesc prea repede, nu mai aparțin „timpului meu”. Sunt rugat să-l discut și chiar să-l „critic” pe Cl. Lévi-Strauss, dar nu am nimic de spus. Analizele sale asupra miturilor nu îmi aduc nimic. Prefer să recitesc Tristes
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]