6,499 matches
-
de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la timp. Meterezul de furnici se opri deodată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându-i cum intră În bar, veneau des pe-acolo. Mai Întâi Leac, Înalt și drept ca un stâlp, râzând cu toți dinții și privind În jur cu bunăvoință. Agățat de poala fâșului lui negru, unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceva de băut, n-a mai venit. Am stat acolo, vrăjit de lumina moale a răsăritului, răcorit de aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar știam că trebuie să fac ceva: i-am dat chiloții jos, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mine era Alexi, care tocmai condusese acasă o blondă frumoasă pe care o știam din copilărie, după cum v-am spus deja. Era care va să zică un simpozion al blondelor. Deși ne ambalam În direcții diferite: eu, nemernicul, pus pe confidențe ca sub poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mărturisit excitarea lui Alexi la gândul lungului șir de bărbați care-i trecuseră printre picioare, i-am lăsat baltă. Am trecut pe canapea, din nou lângă Viviana. Nu mă uitase! M-a luat În brațe, mi s-a cocoțat În poală, eu am Încercat să mă arăt interesat, dar cocaina pusese stăpânire pe mine, așa că eram asexuat. Ăsta e unul dintre efectele prafului, când tragi pe nas te simți capabil de mult mai mult decât o simplă partidă de sex. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
simplă partidă de sex. Nu ți se mai pare interesant ceea ce ai la Îndemână. Te simți atât de Învârtoșat, de energic, că totul În jur ți se pare prea puțin. Așa că eu rămâneam rece. Viviana Începuse să-mi danseze În poală, eu Îmi plimbam mâinile pe spatele și pe sânii ei, Îi dădusem sutienul jos, ea râdea ca o proastă, pe mine mă interesa altceva. Mă uitam după Leac, stătuse cu Adelin pe lângă bar, acum dispăruseră amândoi. Lipseau deja de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să spună ceva, l-am văzut urcând În mașină pe ușa din spate, așezându-se pe bancheta Îngustă, față În față cu polițaiul cu Kalashnikov. Am urmărit cu privirea mașina coborând la vale, aș fi putut s-o urmăresc până la poalele dealului, dar, ieșind de undeva de pe o străduță laterală, un jeep argintiu mi-a furat privirea, coborând și el În spatele Aro-ului polițist. Noi am intrat În casă, ne-a luat ceva vreme să ne revenim, apoi am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noaptea-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La auzul acestor cuvinte cu accent de nepăsare fața femeii se strânge într-o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și așa am aflat că era româncă din Herța, ocupată de Armata Roșie în 1940, când cu Ultimatumul 29. O chema Ana și toată familia ei fusese masacrata la Fântâna Albă30. Ea a supraviețuit doar pentru a fi deportată la poalele munților Caucaz. Se socotea totuși norocoasă deoarece nu ajunsese în infernul alb al Siberiei. Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai lipsit. Și tu mie. Te doresc. Dorul mărturisit simplu face ca glasul să se piardă înecat într-o emoție adolescentină. Și eu. Sus, în dormitor, brusc sfioasă, se așează pe marginea patului, cu picioarele strânse și cu mâinile în poală, fără să înceteze să-l fixeze intens pe Marius, oprit lângă fereastră, cu spatele la ea. Timp de doi ani cât fusese plecat, se rugase cu lacrimi fierbinți în fiecare seară la toți sfinții din calendar să vegheze mereu asupra lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe să frece energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
E rănit la șold și umăr. Iovuț caută în sacul de merinde după un pansament. Uitase că nu mai avea așa ceva de mult. Scoate un ștergar și presează rana mare de la șold. Își desface vestonul și trage fâșii lungi din poala cămășii. Improvizează un bandaj legat strâns, pe după gât și umeri. Rănitul ridică încet pleoapele și ca prin ceață, ochii lui deslușesc trăsăturile fratele său mai mic. Iovuț... Nu vorbi, păstrează-ți puterile. Măi Iovuț, eu am să mor... Nu Pătruțule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mare plăcere. Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care-i aduc aminte de tinerețea și chipul Smarandei. Așezate pe canapea, așteaptă cuminți, cu mâinile în poala rochițelor bufante, la fel de albastre ca și ochii ce privesc cu interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o cină romantică într-un local vechi de 300 de ani, renumit pentru specialitățile culinare austriece și italiene, sau pot poposi la S Achtele Wine Tavern pentru a degusta cele mai bune vinuri. În Franța, la Chamonix, stațiune situată la poalele vârfului Mont Blanc, tinerii căsătoriți pot petrece o vacanță romantică în inconfundabilul stil francez. Plimbările pe micuțele străzi pietonale pietruite sunt reconfortante, la fel ca și turul de 20 de minute cu telescaunul, regiunea oferind priveliști spectaculoase. Hotelul Mont Blanc
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
calcă pământul Devine pașnică recoltă.” ( M. Sorescu- Astfel) Personificarea este figura de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor idei abstracte însușiri sau manifestări ale omului. Exemplu: " Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale.” ( M. Eminescu- Povestea codrului) "Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.Plouă.” ( L. Blaga - Melancolie) Simbolul este procedeul artistic care constă în utilizarea numelui unui obiect concret pentru a desemna un alt obiect sau o idee abstractă. Simbolul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
este plastic, abundent în culoare, caricatural, cu calambururi și cuvinte create ad- hoc. Într-un mod asemănător, dar cu mijloace specifice și elemente împrumutate din folclorul românesc, prezintă Creangă portretul lui Gerilă: Mai merge el cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne, și tot atunci striga cât îl lua gura că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta, omul acela
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
nevoie de pace, în această parte a anului e absolut de nevoie de a se ușura comunicația comercială și de a pregăti esposiția anului 1878. Ne vom da toată silința de a face ca gestiunea, afacerilor să fie cât se poale de bună, ceea [ce] pentru noi e datoria cea mai imperativă și mijlocul cel mai sigur pentru. a readuce concordia între puterile publice. Vom respecta constituția republicană care ne dirige și-i vom câștiga respect. Constituția va trece intactă din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Poporul? Am spus că poporul e prea cuminte pentru asemenea lucruri. Fii de boieri, rău preparați în țară, cari, apucând de ici și de colo în străinătate când o așchie de cunoștință, când alta, s-au întors cu surcelele în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ale guvernului roșu se ridică. Faptele vorbesc așa de tare încît orice comentariu ar fi de prisos. În contra convențiunii de la aprilie, țăranii români cu carăle și cu vitele lor au fost transportați între cazaci peste Dunăre în toiul iernei până la poalele Balcanilor, de unde nu s-au mai întors decât cu brațele. Aceasta s-a făcut, după cum reiese din aceste documente, nu după impunerea unui guvern puternic ca cel rusesc, ci după simpla mijlocirea unui contracciu ovrei. Ce i-a trebuit acestuia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Drama lui Alexandri ne aduce deci înaintea ochilor pe Lăpușneanu însuși, pe Doamna Ruxandra, pe aprigul Tomșa, pe Vornicul Moțoc și ne pune pe pământul sfânt al străvechei Suceve. Suceava! E drept că același râu al Sucevei curge la aceeași poală de deal și astăzi, dar castelul vechilor Domni e o ruină, biserica Mirăuților chiar și strămoșii generației actuale o știu tot ruinată ca o moaște de piatră din vremea lui Alexandru cel Bun, iar pe ulițele acelui oraș, mare odată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Drama lui Alexandri ne aduce deci înaintea ochilor pe Lăpușneanu însuși, pe Doamna Ruxandra, pe aprigul Tomșa, pe Vornicul Moțoc și ne pune pe pământul sfânt al străvechei Suceve. Suceava! E drept că același râu al Sucevei curge la aceeași poală de deal și astăzi, dar castelul vechilor Domni e o ruină, biserica Mirăuților chiar și strămoșii generației actuale o știu tot ruinată ca o moaște de piatră din vremea lui Alexandru cel Bun, iar pe ulițele acelui oraș, mare odată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iarnă, a fost dată cu chirie lui Warszawsky, pe cale administrativă, de cătră d. Simion Mihălescu, actual senator liberal-național. Românii cu carele și vitele lor, luați de beilic și de zor din vatră, au fost duși sub boldul suliții căzăcești până la poalele Balcanilor. Unii au pierit, și câți au rămas s-au întors la vatra lor ca vai de ei, fără car, fără vite și fără putință sau speranță de vro îndreptare a soartii lor. Toate aceste jertfe ale românilor în interesul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]