5,048 matches
-
mult. Învingătorul nu cere, pretinde. Leii de la circ își mănâncă uneori dresorii crezând că pot deveni liberi. Ideile prigonite capătă un luciu de noblețe, chiar dacă sunt ușor imbecile. Și slujitorii Inchiziției erau convinși că servesc binele și adevărul. Să-l prețuim totuși pe omul actual. Nu se știe ce ne va aduce viitorul. Nu scriu la calculator. Contactul cu pixul mi se pare un gest senzual. Fără iluzii, parcă am fi marțieni. Chiar crezi că îți iartă Dumnezeu păcatele dacă dai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și câte o cură de tiranie. De ce nu vin investitorii străini în România? Păi ei știu din istorie că : „Pe aici nu se trece.” Scopul nemărturisit al comunismului era să transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Să ne prețuim eroii, măcar pentru că revitalizează turismul. Cortinele de fier nu sunt eterne. Dar pentru o viață de om, câteva decenii înseamnă o veșnicie. Marile decizii ale istoriei se iau în alcovuri nu în congrese. În istorie, au rămas grecii pentru că au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
supt chiar lapte de lupoaică. Celula românească a rezistat le teroare. Nu știm dacă va face față și în libertate. Glisarea granițelor, de-a lungul istoriei, nu a fost decât un imens joc de puzzle. Cine nu știe să-și prețuiască patria să citească Istoria Israelului. De câteva milenii, aruncăm unii în alții cu bolovani ori cu rachete și pretindem că facem istorie. IQ-ul unui popor depinde de atitudinea lui față de propriile valori. Istoria nu a dus niciodată lipsă de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când deliciile vieții prind riduri, devin amintiri. Cu trecerea anilor, ajungi să crezi că tinerețea nu a fost decât o frivolitate. Cărămizile timpului sunt mai ales oftaturi. Nu-i judeca pe înaintași după canonul vremurilor tale. Cine risipește clipa nu prețuiește nici eternitatea. Numai nisipul nu se teme de timp. Peștera ? O, ce agoră ! Ce libertăți! Oamenii trebuie să știe că timpul mai poate fi ucis și în favoarea societății. De la o vreme, mă bucur dimineața atât de mult că sunt viu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asemănătoare; s-au găsit unul pe altul, deși soarta le-a fost potrivnică de la bun început. Mai mult ca sigur că, amândoi și-au dorit mult de tot un strop de fericire; când l-au găsit, au știut să-l prețuiască, apoi l-au multiplicat în așa fel, încât au reușit să dea și celor din prejmă posibilitatea să se înfrupte din el, precum Mântuitorul din genialul tablou a lui Leonardo da Vinci. Aceeași senzație plăcută, de fericire reală, născută din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dat și ei de-a dura și au dispărut, tot așa de repede precum au venit. Bătrânețea: alopecie, dioptrii, otită, riduri, falsă dantură, sciatică, palpitații, reumatism, baston... Rămâne totuși o vârstă de aur pe care noi o regretăm și o prețuim mai mult, numai după ce a trecut; vârsta acestor doi din stânga sa de pe locurile 63 și 65. Da, acum se pare că a găsit răspunsul la întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de neputință. Ce n-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
soție pe care nu o împarte cu nimeni, o singură pensie pe care o împarte cu soția, o fiică pe care a botezat-o Zânica pentru frumusețea ei, o comoară de nepoată cu care se joacă în parc și care prețuiește mai mult decât tot aurul din lume, un ginere harnic și gospodar, un apartament modest, un "Trabant" de care nu se va despărți niciodată și o singură viață de care e foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să tacă cât și când era necesar, nu afirmau și nu contraziceau decât în momentul când erau siguri pe spusele lor, aveau o pregătire multilaterală și... un lucru foarte important, nu erau lacomi; se mulțumeau cu ceea ce aveau la îndemână; prețuiau și puneau în valoare frumosul din artă, natură și, în special, din natura umană. Deși întâlnirile lor nu aveau caracter secret și nici nu-i interesau schimburile de scrisori dintre Gheorghiu Dej, Mao Tse Dun și Nichita Hrușciov, totuși trebuiau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului țel - la acest lucru visa bărbatul în chipul cel mai puternic și mai nestăpânit, deoarece acesta semnifica singurul său imperativ, iar rezultatul acestuia ar fi însemnat un trofeu personal, pe care l-ar fi prețuit pentru totdeauna și care iar fi adus cu adevărat împlinirea. Când se gândea la toate astea, dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și păstreze în preajmă doar mănunchiul de suflete ce le socotea el ca fiindu-i cu adevărat apropiate, pe restul renegându-le. Și, la urma urmelor, nici măcar nu se afla într-o situație străină multora dintre noi, căci, oricât de prețuit și de popular ai fi printre ceilalți deseori, nu prea ai nevoie de mai mult de câteva degete de la o singură mână, pentru a-ți putea număra adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul ca să înțeleagă că spune adevărul, și a simțit trezindu-se în el un nou interes. Trăise destui ani în Sahara pentru a ști să prețuiască un om care străbătuse „pământurile pustii“ și se întorsese. Cei ca el se puteau număra, din Maroc până în Egipt, pe degetele de la o mână, și chiar Mubarrak-ben-Sad, călăuza oficială a postului, pe care el îl socotea unul din cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum maculau frumusețea și apoi fugeau În străina lor urâțenie. Se lăudau cu femeile de favorurile cărora se bucuraseră. Chiar și fața Între două vârste de dinaintea ei văzuse la vremea sa frumusețea dezbrăcată, iar mâinile care-i cuprindeau genunchiul simțiseră, prețuiseră și savuraseră. Iar la Viena ea o pierdea pe Janet Pardoe, care mergea de una singură Într-o lume În care bărbații conduceau. O vor flata și-i vor dărui mici obiecte ieftine și lucitoare, de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cusută puțin. De la o fată se aștepta să plătească - acesta era sensul tuturor sfaturilor. Nimeni nu primește nimic pe gratis. Romancieri precum Ruby M. Ayres pot să spună despre castitate că e mai prețioasă decât diamantele, dar adevărul e că prețuia cât o haină de blană sau cam pe-acolo. Nu puteai accepta o haină de blană fără să te culci cu un bărbat. Dacă ai luat-o, toate femeile mai În vârstă Îți vor spune că bărbatul are motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar o mărturisire a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a cauzei sale. Dar, dintr-un motiv sau altul, gândul Îl umplu de amărăciune. Se trezi invidiind virtuți pe care nu era destul de bogat sau puternic ca să le prețuiască. Ar fi Îmbrățișat generozitatea, caritatea, codurile meticuloase ale onoarei dacă ar fi reușit, dacă lumea ar mai fi fost croită o dată, În forma pe care o iubea și după care tânjea. I se adresă cu severitate: — Ești norocoasă dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pescuit, acestea au fost subiectele lui de predilecție. S-a bucurat de un anume ecou, ajungându-se și la revizuirea legislațiie privind respectivele instituții. Friederick Delius (1862-1934), compozitor, În mare parte autodidact, prieten la un moment dat cu Edvard Grieg, prețuit În Germania și Anglia la Începutul secolului XX, autor a șase opere și al „Legendei pentru vioară și orchestră“. O cafea cu lapte (germ.). Edmund Burke (1729-1797), om de stat englez, orator parlamentar și gânditor politic, angajat În lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. 17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. 18. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lîngă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decît mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia nu este ca ea și aurul curat nu se cumpănește cu ea. 20. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? 21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar veni vreodată, ar fi doar ca să-i mântuiască pe războinici. Nici un Dumnezeu care s-ar prețui pentru ceea ce este nu și-ar face griji pentru soarta unor ființe atât de categoric inferioare precum femeile. Marion! — Asta era! Marion! I-o amintea pe vara sa Marion... Într-o zi, li s-a făcut baie împreună. El să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tăierea gâtului cuiva. Oamenii prisosesc și se reproduc prea mult. Pe zi ce trece, sunt mai mulți. Dar lipsesc copacii și întârzie să crească. Pe zi ce trece, sunt mai puțini. Ar fi o ciudată filozofie, râse ușor celălalt. Să prețuiești mai mult viața unui copac decât viața unui om. Nu cred că părintele Carlos este de acord. — Nu. Bineînțeles, afirmă misionarul. Dar, sunt obișnuit cu extremismele lui Inti. Este un exaltat, dar, în fond, nu crede ce spune. Ba cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gîtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. 12. Ești o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
echivalează cu adevărata fericire. Întotdeauna greutățile, dificultățile pe care le depășim ne aduc ceva în plus și ne adaugă luminozitate la aura proprie a evoluției... Asta nu înseamnă că e mai bine să nu ne fie bine. Că trebuie să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm pacea sau că ar trebui să ne agățăm de negativ pentru a nu fi ridicoli în prea mult pozitiv nepotrivit cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mesaj viu, un adevăr care să schimbe lumea! Dar cum rămîne cu tineretul de astăzi? De cîte ori aud afirmația “nu mai citește nimeni cărți în zilele noastre”, mă întreb dacă o fi chiar așa. Sigur că mulți încă mai prețuiesc cărțile în general... dar marea majoritate? Oare chiar poate să fie scrisul înlocuit, pentru generațiile viitoare, cu televiziunea, internetul și jocurile pe calculator? Ar ajunge comunicarea să se schimbe într-atît încît să se lipsească de cărți? Aceasta e o întrebare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mai are răspunsul la această întrebare?... Ce rost mai are orice în fața voinței majorității, care înseamnă lipsa iubirii?... Ce rost mai are orice? Deprimant, nu ești de acord? E chiar exasperant... adeseori... De ce îmi pasă mie de cineva care nu prețuiește sentimentele mele, de ce îmi pasă de cineva care e prea departe în inaccesibilitate, de ce îmi pasă de cineva care nu răspunde la ceea ce simt, de ce nu pot arăta indiferență dacă mie asta mi se arată, de ce mă face să sufăr
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
călătorie a rămas doar o idee, o imagine, un vis iluzoriu al verii... de ce? nu știu. Oare să fie din cauză că iubirea e ceva atît de important, atît de esențial și totuși atît de ușor de pierdut, încît dacă nu o prețuiești într-adevăr, se destramă și se șterge la fel ca o iluzie a căldurii intense?... Mă uitam ieri la apusul de soare și culorile sale... ce frumos și cît de măreț poate fi cerul colorat uneori și cît de mici
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
trist. În 1946, cu ajutorul unui vecin, intră ca ucenic electrician la studiourile Pathé din Joinville. Curând, se dovedi foarte dotat pentru această muncă: pe baza unor indicații sumare, pregătea excelente fonduri de ecleraj până la sosirea operatorului-șef. Henri Alekan Îl prețuia mult și vroia să-l ia asistent, când Marc se hotărî, În 1951, să se angajeze la ORTF, care tocmai Își Începea emisiunile. Când o Întâlni pe Janine, la Începutul lui 1957, Marc făcea un reportaj de televiziune despre mediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din adolescența lui? Avea aceleași dorințe, cu conștiința că probabil nu le va putea Împlini. Într-o lume care nu prețuiește decât tinerețea, oamenii sunt puțin câte puțin devorați. La prânz, remarcă o catolică. Nu era greu, purta la gât o cruce mare de fier; În plus, pleoapele Îi erau umflate pe dedesubt, dând profunzime privirii - semn după care poți adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]