95,170 matches
-
așa cum vin darurile din cer, sa Întins lângă el și-au Întins mâinile, le-au plimbat pe Întinsurile celor două corpuri Înfierbântate și au dorit să se sărute dar nu au putut, iașmacul Îi Împiedica, Ștefan a implorat-o din priviri iar fata a Început să Îndepărteze fără grabă basmaua sa cea neagră iar când supliciul s-a terminat, Ștefan Girovescu a rămas uimit, În timp ce o mare fericire Îi lumina chipul și o mulțime de Întrebări Îi inundară câmpurile sale cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
A fost Îmbrățișat și sărutat de cele două gazde, a fost Întrebat de familie și de gândurile legate de ziua de azi, așa se obișnuiește la arabi și apoi au savurat câte o cafea binefăcătoare și aromată, timp În care privirile sale s-au Încrucișat cu cele ale Aminei, priviri pline de subînțelesuri tandre și de noi promisiuni. Apoi o secretară, la fel de frumoasă, a adus stilou, mape și documente și s-a procedat la semnarea contractelor conform protocolului și numai după ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a fost Întrebat de familie și de gândurile legate de ziua de azi, așa se obișnuiește la arabi și apoi au savurat câte o cafea binefăcătoare și aromată, timp În care privirile sale s-au Încrucișat cu cele ale Aminei, priviri pline de subînțelesuri tandre și de noi promisiuni. Apoi o secretară, la fel de frumoasă, a adus stilou, mape și documente și s-a procedat la semnarea contractelor conform protocolului și numai după ce Amina În calitatea sa de director a dat citire
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aceasta a plecat și a Încuiat ușa pe dinafară, apoi cei doi s-au iubit cu Înfrigurare și cu patimă de parcă numai atâta ar fi așteptat. În fața unei cafele aburinde, Ștefan a avut parte de o discuție caldă, plină de priviri pătimașe și finalizată cu o surpriză colosală. Întrebarea Aminei Îl derută: Nu ai dori să rămâi În Tanger, ca specialist bine plătit la BCD? După o clipă lungă În care gândurile sale s-au Îndreptat către soție, către Sorina și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ale mele, aici aș fi străin, sunt motivații puternice dar parcă nu suficiente. A privit-o În ochi și a observat cum genele tremurau afectuos și cum În adâncul lor se putea citi ... iubire. Era incredibil, Ștefan cunoștea astfel de priviri și le Înțelegea rostul! Motivație? Atât pot să-ți mai ofer: Pe mine și tot ceea ce eu posed... Oare chiar nu vezi că fără voia mea m-am Îndrăgostit de tine? Nu sunt vorbe goale! Hai, spune „da”! Te iubesc
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ceai de mentă și el coniac Napoleon, se Îmbrăcară și Fănică a fost obligat a promite că se va lăsa condus de Amina, că va urma programul făcut de aceasta. Au mers Într-um magazin select de unde după multe probe și priviri În oglindă, Amina i-a cumpărat un costum Yves Saint Lorens care-i venea ca turnat, apoi o duzină de cămăși Giventhy, trei perechi de pantofi Dino Ventura, curea și portmoneu de firmă și Îmbrăcat foarte elegant, Ștefan nu se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
peste fața sa și spuse: Tovarășe maior, sunt un om care nu fac greutăți și colaborez foarte bine cu organele. Mă oblig să spun tot ce știu. Spuneți-mi, vă rog, ce căutați și răspund imediat! Maiorul Îl fulgeră cu privirea și roșu de furie spuse: Dacă Încerci să-ți bați joc, să obstrucționezi și să minți te plesnesc imediat, cât ești de bătrân, iar dacă o faci pe prostul și ridici tonul nu voi ezita să te Împușc! Spune-mi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
căldură. Slăbise mult, dar ce nu ar fi dat Victor, cel iubitor de femei frumoase, să aibă el un corp așa bine construit și să se Învârtă printre cucoanele deceniului șase când era șef de post, mergea țanțoș și arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În „salonul său”, În oglinda de la lampă. Obișnuia foarte des să se privească bine-bine Îndreptând lumina lanternei către partea sa dreaptă. Se suporta destul de greu dar se liniștea la gândul că totuși ... „sunt viu și pot gândi!”. Se Înțeleseră din priviri că asta le este soarta și că au o misiune riscantă și o obligație morală așa cum rar se Întâmplă printre oameni. Ștefan se duse În „salon” iar Victor Începu să refacă „zidul” de oale, timp În care vorbea clar: Domnul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cineva din familia sa. Deocamdată, poate se va schimba ceva, poate vin americanii și schimbă regimul acesta, dar sunt slabe speranțe, i-am așteptat aproape cincizeci de ani și tot degeaba! Și pentru că În ochii Sorinei apăruseră lacrimi calde și privirea ei vorbea și Întreba continuu, Victor Înduioșat mai spuse: Ești o fată frumoasă și inteligentă! Tatăl dumitale te iubește și are Încredere mare. Știe că nu ai să spui nimic despre asta, dar eu repet, să nu spui chiar nimănui
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
simțea din ce În ce mai bine. Rănile de la tâmplă, ochi, obraz și bărbie se mai Închiseseră, dar acest proces nesupravegheat de medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții și din birouri, Într-unul la care cu greu puteai privi fără să te Îngrozești ori fără repulsie vădită. Era de nerecunoscut! Ori de câte ori se privea În oglinda lămpii cu gaz, și o făcea adesea, Îl cuprindea o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Securitate! Apoi, Victor Olaru Începu să spună Întreaga poveste a „Învierii pământene”, adevărată minune săvârșită de Dumnezeu dar și de oamenii săi aleși. În acest timp, cei doi treceau prin stări sufletești greu de definit, plouau și fulgerau Întrebări și priviri, dar cei doi oameni nici nu Îndrăzneau să-l Întrerupă pe olar de teamă să nu se destrame vraja și să nu se Întrerupă acel vis frumos și greu de crezut. Victor a sfârșit prin a-i ruga să nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
te iubesc „forever”! Frumoasa fată pe care vestea bună o răvășise și o bucurase foarte mult căpătase viteză și clarviziune În gândire, mirându-se și ea de unde atâtea soluții la problema ei devenită cea mai importantă. Apoi, cu luminițe În priviri, se simți datoare să explice: Nene ... Olaru și nu Popa, află că ce am spus la telefon este adevărat, mă căsătoresc cu doctorul Obreja, cu celebrul doctor Obreja, cel care mi a salvat tatăl! Este mai mare cu 15 ani
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În legătură cu un termoplonjon defect. Atunci, de la birou se ridică o fată atât de frumoasă Încât bietul băiat rămase siderat și decretă În prima secundă „este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o, inclusiv În filme străine!” Imediat coborî privirea, decent și cutremurat, timp În care fata realiză fără mirare Întregul efect produs asupra electricianului Înalt și bine făcut. Spuse foarte liniștită: Am vorbit cu domnul Roman, acesta este „aparatul fără de care aș putea muri”, sunt dependentă de cafea și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
birou pentru a primi cheia de la apartament, eu nu voi fi acolo. Fata a observat mica dezamăgire de pe fața lui Rică și acest lucru Îi Întări una din convingerile sale anterioare. Rică Olaru fu Întâmpinat de șeful său cu aceeași privire de cunoscător și se limită să-l Întrebe: A fost mulțumită doamna contabilă? Din câte am văzut eu, da! M-a servit cu o cafea. Bravo, ai făcut treabă bună! Zilele treceau repede, băiatul olarului se gândea mai puțin la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o cafea, nu! Mai susții cele afirmate? Cu toată ființa mea! Hai să trăim și să uităm ce-i rău și nedrept! Hai că nu spun șefului tău, bine? Săru’ mâna și să trăiți domnișoara contabilă! Contabila Îl fulgeră cu privirea-i, care arăta că nu-i este pe plac acest mod oficial de adresare, și spuse: Mai dorești cafea, whisky? Dar ce spun eu, poate că te așteaptă cineva, este sâmbătă seara, sigur trebuie să te Întâlnești cu o fată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nopții când G l a privit În ochi și a rostit cu o supărare angelică: De ce ar trebui să plecăm, eu acasă și tu acasă? De ce stai tu cu mine până la orele acestea, hai spune? Rică o Învălui Într-o privire caldă și expresia de pe fața lui răspundea de la sine, dar spuse: Consider că este o Întrebare pur retorică, nu? Cum, nu știi că aș sta cu tine toată viața și chiar mai mult pentru că te iubesc! Și de ce mă iubești
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
căutat de lumea bună. Au mâncat la restaurant, la o masă unde au luat loc profesorul Temistocle și iubita sa, o fostă colegă a Gertrudei și fiica, șefa complexului. Au dansat, au schimbat partenerele, iar perechea Rică-Ger nu putea scăpa privirilor admirative ori invidioase a celor prezenți. Dansau cu exuberanța a doi iubiți care nu vor să știe de nimic decât de zborul și tumultul propriilor inimi, se simțeau În mijlocul unei lumi frumoase și exclusiviste dar și foarte departe de aceasta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
este dreptul tău, mi-ai spus să nu-mi fac planuri de viitor, așa-i?! Nu este așa, dar poți să-ți Închipui că ar fi așa, Îți va veni mai ușor! Rică o privi cu mare intensitate și văzu privirea ei Îndreptată către În jos și Întreaga sa făptură cuprinsă de sentimente contradictorii, nu-și putea explica de ce avea impresia că Îl așteaptă ceva rău. Și totuși, viața lor se desfășura la fel, se iubeau mult și sincer. Într-o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mir că nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate, te rog repetă repede! Oare e ce-am Înțeles eu? Rică a fost străpuns de privirea poruncitor rugătoare și făcu un semn afirmativ cu capul. Doamne, nu se poate! Prietene, oare realizezi tu adevărată dimensiune a acestei vești?! Dacă este și adevărată chiar că m-ai Îndatorat pe viață și mai Încolo! Este adevărată, informația vine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decât să creadă în presupunerile lor nefondate și în ceasul deșteptător de proastă calitate. Judecând după lumina cenușie ce se vedea printre gratii, făcu un calcul rapid și spuse cu siguranță în glas. —E cinci și douăzeci și cinci. Spunând aceasta întâlni privirea singurului om care, se temea el, l-ar putea prinde cu minciuna: un avocat din Paris numit Chavel, un tip singuratic care din când în când făcea încercări stângace de a se dovedi uman. Cam toți ceilalți prizonieri îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ochii tuturor rămaseră ațintiți asupra jucătorilor și atunci primarul își scoase ceasul și potrivi iute limbile. —Ce oră e? întrebă avocatul. Primarul tresări ca și cum ar fi fost surprins în boxa martorilor de o întrebare neașteptată. Avocatul îl urmărea cu acea privire atentă și posomorâtă care-i era caracteristică, privirea omului care nu-și adusese nimic din trecut care să-l susțină în prezentul tragic. — Cinci și douăzeci și cinci. Credeam că e mai târziu. Asta e ora mea, răspunse tăios primarul. Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
primarul își scoase ceasul și potrivi iute limbile. —Ce oră e? întrebă avocatul. Primarul tresări ca și cum ar fi fost surprins în boxa martorilor de o întrebare neașteptată. Avocatul îl urmărea cu acea privire atentă și posomorâtă care-i era caracteristică, privirea omului care nu-și adusese nimic din trecut care să-l susțină în prezentul tragic. — Cinci și douăzeci și cinci. Credeam că e mai târziu. Asta e ora mea, răspunse tăios primarul. Era într-adevăr ora lui: de acum încolo nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dăduse seama că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se gândi că poate casa este încă goală, dar, când dădu colțul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cel mai curat accent parizian, fără cusur. Îmi pare rău, domnule. Rostea cuvintele cu o claritate desăvârșită, ca și cum era obișnuit să vorbească numai cu străinii, și folosea o limbă cât se poate de simplă, fiind specializat în metoda predării directe. Privirea lui stărui meditativ asupra pantofilor scâlciați ai lui Charlot. Charlot plecă. Poate că ceva din înfățișarea bărbatului îi amintea de Lenôtre. Imediat după ce plecă de la școală, se gândi că și-ar putea asigura o existență decentă lucrând ca funcționar, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]