37,224 matches
-
Tudorel Urian În anul 1989, când a debutat cu volumul de proză scurtă Povestiri cu strada Depozitului, Daniel Vighi a șocat prin capacitatea sa cu totul specială de a surprinde profunzimile sufletului omenesc prin descrierea sentimental-ironică a obiectelor din arealul celor în cauză. Prozator mitteleuropean prin definiție, Daniel Vighi scrie o literatură
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
prozatorului timișorean oferă un mare paradox. Povestirile lui Daniel Vighi au o tentă existențială evidentă, fapt oarecum surprinzător pentru un autor căruia analiza îi este, la prima vedere, complet indiferentă. Ceea ce rămâne în mintea și sufletul cititorului, la sfârșitul fiecărei proze, este o stare de spirit, o intensă emoție și/sau o revelație în planul existenței, un nou mod de a privi și de a descifra înțelesurile vieții. Or, pentru a ajunge la acestea, autorul se folosește de simpla descriere, nu
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
asistent universitar la Suceava. În-tr-o formă structurată, capitolată, romanul s-a născut în 1984, la București: s-a născut în același an cu fiica mea, Tamara. De altfel, nașterea fiicei a dat un alt sens proiectului inițial. La început, această proză era un exercițiu de supraviețuire, în vremi siluitoare. După nașterea fiicei, s-a mai adăugat un sens: l-am simțit ca pe o poveste pentru ea, jucăria ei, zestrea ei. Romanul acesta are subiect, intrigă, are personaje, întâmplări. Este vorba
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Dar, mai ales, Grădinile ascunse are un loc aparte prin aceea că îl simt ca pe ultimul meu roman. Si având în vedere că a mijit prin 1973, se poate spune că este și primul, și ultimul ... Așa, câte o proza scurtă voi mai publica. Voi publica și acel jurnal " Amintiri din jurul lumii", care-i gata de tipar. Dar un alt roman-roman, coerent și filimonez, nu cred că voi mai scrie. Mapele conținând minereul romanului indian Jagat nitya (adică "Părelnică lume
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Sunt oameni care au citit din dv. doar cartea " Terapia destinului" sau cartea "Isihasmul", și care ignoră că aveți și romane! Dar sunt alții, și mă refer în primul rând la critici, care vă iau în considerare doar romanele, doar proza. Așadar, sunteți mulțumit de LOC, sau de ROL? Când spun rol, mă refer la îndrumătorul de practici sapiențiale. Când spun loc, mă refer la poziția în planul literar. Sunteți mulțumit de acest "loc" în ierarhie? - Nu știu exact ce loc
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
primară: eventual să devii "tatăl hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe junii optzeciști îi numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Arundhati Roy (premiul Booker) - sunt dezgrădite, mâloase, dar merg! (Nici o aluzie la faptul că, în latină, mergere înseamnă "a cufunda, a îneca"...) După ora poeziei, care se încheie cu Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu, - vine ora prozei. Sau măcar minutul prozei. Vine cu Constantin Virgil Negoiță, Mircea Săndulescu, Ardian-Christian Kuciuk, Dan Stanca, Marius Marian Șolea, Alexandru Ecovoiu, Marian Ilea, Cecilia Ștefănescu. Și mai adaug doi autori, buni, dar nemediatizați, cvasiimolați: Indianista Oma Stănescu, prin romanul Arșița Karmei
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
sunt dezgrădite, mâloase, dar merg! (Nici o aluzie la faptul că, în latină, mergere înseamnă "a cufunda, a îneca"...) După ora poeziei, care se încheie cu Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu, - vine ora prozei. Sau măcar minutul prozei. Vine cu Constantin Virgil Negoiță, Mircea Săndulescu, Ardian-Christian Kuciuk, Dan Stanca, Marius Marian Șolea, Alexandru Ecovoiu, Marian Ilea, Cecilia Ștefănescu. Și mai adaug doi autori, buni, dar nemediatizați, cvasiimolați: Indianista Oma Stănescu, prin romanul Arșița Karmei (1997) este la fel de frapantă
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
dar nemediatizați, cvasiimolați: Indianista Oma Stănescu, prin romanul Arșița Karmei (1997) este la fel de frapantă ca belgianca "niponă" Amelie Nothomb, cu care are în comun o energie a demitizării Orientului. Alexa Gavril Bâle publică romanul etno-psihologic America de dincolo de gard (2003). Proza aceasta are un firesc, o acuratețe și o polifonie cum de la " Cuptorul de pâine" al lui Mircea Nedelciu eu n-am mai citit. Alexa Gavril Bâle atestă și o mondializare a rurarului carpatic - fără precedent în scrisul nostru, cred. Uneori
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
drept internațional privat, suceveanul Constantin Arcu (n. 1956, Flămânzi-Botoșani) și-a luat în serios talentul de prozator, dovadă stând cele patru cărți (două de povestiri și două romane); prima datează din 1995 și cea mai recentă "Ceremonial de despărțire" (opt proze, mai lungi sau mai scurte), la care ne vom referi, este tipărită în 2005. Meritele autorului ies la iveală încă din incipit-ul textelor, care anunță un climat narativ aproape familiar și totuși promițător de surprize. C. Arcu își agață
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
și înnobila neputințele de construcție. Printr-o invenție fantastă, de ficțiune critică, putem face dintr-un scriitor ceea ce n-a fost și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă unei teleportări dintr-o epocă în alta. Poezia și proza lui D. Bolintineanu sună peste tot vetust, oricum am lua-o. Atât de vetust încât poate părea o parodie a romantismului. Nu e oare o impietate să judecăm astfel? Nu-i facem scriitorului o mare nedreptate? Mărturisesc că, înainte de a
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
nu le relevă. Ca să mă exprim cu o sintagmă camilpetresciană, biografia istorică a lui Cuza, publicistica și corespondența lui Bolintineanu alcătuiesc un "dosar de existență", autentic și dramatic, mai interesant pentru o posteritate blazată decât o operă literară (poezie și proză de ficțiune, căci teatrul nici nu poate intra în discuție) perimată. Scriitorul este definitiv clasat într-o galerie muzeistică din ce în ce mai puțin frecventată. Dar omul este sau poate deveni mai interesant decât opera. De aceea, ar fi, fără îndoială, atractivă o
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă la noi, în ogradă, observasem. Cred că proza, de aici se trage: să vezi totul, să nu ratezi nimic... Scosesem un țipăt de uimire, cu palmele lipite sub bărbie. Vodă mă privea vesel. Era - băgasem de seamă mai demult - un ins deștept și cumsecade. Eram așa copleșit de ce
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
producția poetelor și prozatoarelor din ultima generație, nu pare atrasă de ego-proză, mânuiește cu o dexteritate de scriitor încercat stilurile epice și dovedește o forță puțin comună în a descrie senzații și sentimente. Fără a fi în mod declarat analitică, proza Danielei Rațiu trimite la analiză prin forța descrierii a ceea ce se petrece în abisurile ființei umane. Imaginația autoarei nu cunoaște limite atunci când relatează experiențe senzoriale (trăirile Miei de după accident) sau procese ale gândirii. Dincolo de aparențe, fiecare ființă umană poartă propriile
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
și mai degrabă formal spre marile învățături biblice sau către lecțiile morale care se desprind din ele. Revelația, atâta câtă este, vizează exclusiv adâncimile sufletului uman (sufletului femeii, de fapt) și sentimentul covârșitor pentru cititor este cel de intens existențialism. Proza Danielei Rațiu ar putea deveni o biblie a mișcării feministe de la noi. Un strigăt de revoltă și un manifest care ne obligă pe noi, bărbații, să acordăm mai multă atenție și înțelegere ființelor din jurul nostru, prea adesea judecate din perspectivă
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
și înțelegere ființelor din jurul nostru, prea adesea judecate din perspectivă... pur estetică. In vitro este un roman pe deplin credibil, foarte bine scris, care se pretează de minune unei eventuale ecranizări. Numele Daniela Rațiu poate fi un pariu câștigător pentru proza românească de azi.
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
Tudorel Urian Pare greu de crezut, dar romanul Sabia lui Mihai reprezintă volumul de debut în proză al Stelei Gheție. Din scurta notă bio-bibliografică de la începutul cărții mai aflăm că autoarea a mai publicat (doar) un volum de versuri, Pădurea tăcută (Editura Rosmarin, 1998) și că este autoarea mai multor traduceri din limba engleză. De altfel, între
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
scrisul de azi al Stelei Gheție este un soi de proteism postmodern, un taifun epic devastator care a smuls de la sol și învârte în aer prezentul și rădăcinile istorice, faptul divers și marea credință, marea înțelepicune și limbajul dezarticulat, poezia, proza critica literară, filosofia și gazetăria, limbajul știrilor de televiziune, viața și artefactul, oameni reali și eroi fictivi, raționalul și iraționalul, limbajul oamenilor și cel al păsărilor și animalelor. Viteza este amețitoare, contururile se amestecă în permanență, niciodată nu ești sigur
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
Chris vorbea la microfon și, concomitent, tasta pe calculator hărți ale lumii. Avea douăsprezece radiouri mici pe masă, care erau potrivite fiecare pe altă frecvență și care emiteau programe diferite, foarte Încet, iar el le modifica mereu volumul”. E ceva proză aici, nu doar spectacol, e o imagine beckettiană, desigur, problema e cîtă precizie și măiestrie Îți trebuie ca să comunici sălii exact ce vrei tu, prin stilul acesta de teatru riscant. Mai curînd, ar fi vorba de performance. Experimental era și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite” dramaturgie, face gazetărie și, iată, recidivează-n proza. Merge prin țară, pe la premiere & festivaluri. În plus, e și redactor de revistă literară, și student la Teatrologie, cum spuneam. „Oare nu s-o risipi?” - Întreabă, desigur, unii care nu fac nimic. Mărturisesc că mi-e simpatic Ciobotari...În primul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a izbucnit În hohote de bucurie”(111); „Vagoanele transportau destinele unor oameni singuri, care veneau de nicăieri și se Îndreptau spre nicăieri”(p.126) ș.a.m.d. Captiv În epoca de aur Îl obligă pe Călin Ciobotari să revină la proză, măcar Între două lucrări teatrologice. Nu ar fi vorba de o „risipire”, ci de o rotunjire a unei certe vocații literare... Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu (Pribeag prin viața mea, editura Betta
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Editura Crater, 2001, Leul de după extravaganțe, Editura Cartea Românească, 2002, Mașinăria de uitare, Editura Național, 2004, Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010 Țpremiul Asociației Scriitorilor București pentru poezie, 2011). În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la Editura Polirom. Este prezent în antologia de poezie Om jag inte får tala med någon nu, Editura Tranan, Suedia, 2011 și în antologia de proză scurtă românească Skräpliv, Editura 2244, Suedia, 2013. Este membru al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru poezie, 2011). În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la Editura Polirom. Este prezent în antologia de poezie Om jag inte får tala med någon nu, Editura Tranan, Suedia, 2011 și în antologia de proză scurtă românească Skräpliv, Editura 2244, Suedia, 2013. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002. În anul 2012 a beneficiat de o rezidență literară acordată de ICR New York, la Ledig House, Omi Art Residence, NY, fără de care nu ar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Moldovei, prin hăul cosmic, descindem pe o misterioasă planetă. Planeta Micului Prinț (Întoarcerea din pustiu, după micul roman al lui Saint-Exupéry). "Muzica sferelor" generează, în tactul inimii ("limpede nu vezi decât cu inima"), o sonatină de rumori. Un poem în proză e dialogul dintre Micul Prinț și cel numit Omul. Ei, și nu doar ei, populează universul (microuniversul...) în care o ființă sau alta, care n-au avut parte de afecțiune, suferă de singurătate. Prietenia, solidaritatea, iubirea sunt tot atâtea leacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câștigă imediat încrederea, te face să-l crezi pe cuvânt din capul locului. Franchețea cu care înțelege să spună lucrurilor pe nume i-a adus în viața de zi cu zi destule prejudicii. Așa se explică și greutatea etică a prozei sale. Dacă autorul pierde, literatura are numai de câștigat. Din aceeași cauză, și în multe dintre povestirile ce alcătuiesc prezentul volum vom întâlni numeroase observații sau reflecții banale, ca de pildă: „Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]