KorAP: Find »[drukola/base=pustiu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...182 183 184 ...325 >

8,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

sete și, mai ales, dacă izbutești să-ți învingi panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire. — De ce-ai făcut-o? Căutai „Marea Caravană“? — Nu. Căutam în mine urmele strămoșilor mei. Ei au învins „pământurile pustii“. Celălalt negă cu convingere: — Nimeni nu învinge „pământurile pustii“, răspunse, sigur pe sine. Dovada e că toți strămoșii tăi sunt morți, pe când ele au rămas pe loc, la fel de inexplicabile ca atunci când le-a creat Alah. Făcu o pauză, clătină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire. — De ce-ai făcut-o? Căutai „Marea Caravană“? — Nu. Căutam în mine urmele strămoșilor mei. Ei au învins „pământurile pustii“. Celălalt negă cu convingere: — Nimeni nu învinge „pământurile pustii“, răspunse, sigur pe sine. Dovada e că toți strămoșii tăi sunt morți, pe când ele au rămas pe loc, la fel de inexplicabile ca atunci când le-a creat Alah. Făcu o pauză, clătină din cap și i se adresă ca și cum s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
după cinci sute de metri, iar Malik îi dădu o mână de ajutor de cealaltă parte, animalului, întrebându-l: — Dacă mi-ar da voie căpitanul, m-ai lua cu tine să căutăm „Marea Caravană“? Targuí-ul refuză cu un gest: — „Pământul pustiu“ nu e pentru tine. Doar noi, neamul imohag, ne putem adânci în el. — Aș veni cu trei cămile. Am putea lua mai multă apă și provizii. în caravana aia prisosesc banii pentru toți. I-aș da o parte căpitanului, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
necazuri, trupa nemulțumită și trei oameni care-au zburat în bucăți într-un jeep încărcat cu dinamită. — Erau ordine de sus. — Știu. Dar dumneavoastră aveți suficientă autoritate ca să mă trimiteți în orice misiune; de exemplu, exerciții de supraviețuire în „pământurile pustii“. închipuiți-vă că ne-am întoarce cu o avere! Jumătate pentru armată, jumătate pentru noi și pentru trupă. Nu credeți că, dacă ar fi bine folosită, ar îmblânzi câțiva generali? Superiorul său nu răspunse imediat. își cufundă capul în apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
aș putea băga la „mititica“ pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să stai într-o celulă sau aici, afară? Doar că aici e ceva mai cald, asta-i tot. Mai puțin decât în „pământurile pustii“, bineînțeles. — Ești așa de disperat? — La fel ca dumneavoastră. Dacă nu facem ceva, n-o să ieșim niciodată de-aici, știți asta. în orice moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Aici, chiar în mijlocul Tikdabrei. în mod logic, drumul caravanei a evitat probabil Tikdabra, a lăsat-o la nord. Dar dacă s-au abătut din drum și au mers printre dune, în mod sigur au dat peste această zonă de „pământ pustiu“ când era prea târziu ca să se mai întoarcă. Așa că nu le-a rămas altă soluție decât să încerce să ajungă la puțurile de la Muley-el-Akbar; și n-au ajuns. — Asta-i doar o teorie. La fel de bine pot fi acolo sau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
chipul și el, la rândul lui, să-l vadă pe-al meu și să înțeleagă că de mine nu-și bate nimeni joc.“ Petrecuse o lungă noapte treaz în patul lui de campanie, visând că îl va însoți pe „pământurile pustii“ în căutarea „Marii Caravane“, imaginându-și aventurile prin care aveau să treacă amândoi și câte lucruri putea să-l învețe un om ca acela, care fusese capabil să ajungă până acolo nu o dată, ci de două ori. Pentru o lungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de sete fără să lupte. Din câte știa despre Gacel Sayah, era unul dintre ultimii tuaregi cu adevărat liberi, un nobil inmouchar, aproape un prinț între cei din neamul lui, în stare să ajungă și să se întoarcă din „pământurile pustii“ și capabil, de asemenea, să înfrunte o armată ca să răzbune o jignire. Nu era logic ca un asemenea om, simțindu-se încolțit, să se hotărască să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o bună zi o să-i apară cadavrul mistuit de soare, dacă între timp nu l-au găsit hienele și șacalii“, își zise, dar, în fond, nu era convins, pentru că acel om îi mărturisise că fusese de două ori pe „pământurile pustii“ și era sigur că nu-l mințise. Pentru targuí, o sută de kilometri de erg nu erau, probabil, un obstacol de netrecut, dar nu știa că, dacă nu-l găsea în salină, el, Malik, o să se ducă să-l aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
un loc neospitalier în inima unei regiuni neospitaliere prin însăși natura ei, o regiune unde ai fi putut gândi că Supremul Creator se înverșunase să arunce toate deșeurile lucrării sale, îngrămădind într-o adunătură nedefinită pietre, saline, nisipuri și „pământuri pustii“. Dar în ochii lui Gacel, masivul Sidi-el-Madia nu se ivea acum ca o regiune blestemată de zei, ci ca un enorm labirint unde se putea ascunde o armată întreagă, fără ca nimeni s-o poată găsi vreodată. Câtă benzină mai avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
florile nu sunt atât de mirositoare ca în acele ținuturi calde și bogate. îi făcu semn șoferului să plece și o luă încet pe o alee, uitând pentru câteva minute miile de probleme pe care le putea guvernarea unei regiuni pustii și a unor oameni pe jumătate sălbatici. Credinciosul Anuhar îl urma ca o umbră, conștient că în acele momente prefera tăcerea, știind dinainte fiecare loc unde se va opri, unde va aprinde o havană și din ce strat de trandafiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
rând, avea nevoie de cămile, o mare cantitate de provizii și gerbe pe care să le umple cu cât mai multă apă, pentru că știa că în împrejurimile erg-ului Tikdabra nu sunt puțuri, iar mai la sud începe „marele pământ pustiu“ ale cărui hotare nimeni nu le cunoștea cu precizie. Umblă toată noaptea, cu acel pas al său rapid și elastic, un pas ce ar fi epuizat pe oricine, dar care pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cu familia mea. Făcu o pauză. — Și să fie respectate legile noastre. — Niciodată n-o să mai poți trăi în pace cu familia ta, îi atrase atenția „zlătarul“. Va trebui să pleci din țară. — E o graniță la sud de „pământurile pustii“ din Tikdabra, spuse șeful. Și alta, la est, la vreo trei zile de mers de munții Huaila. Clătină din cap. — Cea din vest e departe, foarte departe. Niciodată n-am ajuns până acolo. La nord sunt orașele și marea. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
călătorie. — în deșert apa e întotdeauna o problemă... Sau nu? — Ba da, bineînțeles, dar acolo unde mergem, e mai mare decât oriunde altundeva. — Și unde mergem, dacă pot ști? Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu“ din Tikdabra. — încotro puteau să se îndrepte? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Ali Madani, un bărbat înalt, robust, cu părul lins și ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intențiile sale, în spatele unor ochelari foarte fumurii, cercetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
poate fi de folos: oameni, avioane, tancuri, orice, dar găsiți-l! E un ordin! Domnule! Ridică fața spre cel ce vorbise: — Da, sergent? — Domnule, repetă cu un fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — în „pământul pustiu“? Doar dacă sunt nebuni... Ce vă face să presupuneți asta? — Am văzut urmele ce porneau din fortul Gerifíes. Patru cămile foarte încărcate. Și în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
avioane, tancuri, orice, dar găsiți-l! E un ordin! Domnule! Ridică fața spre cel ce vorbise: — Da, sergent? — Domnule, repetă cu un fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — în „pământul pustiu“? Doar dacă sunt nebuni... Ce vă face să presupuneți asta? — Am văzut urmele ce porneau din fortul Gerifíes. Patru cămile foarte încărcate. Și în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targuí-ul ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targuí-ul ar fi avut interes să fugă repede, n-ar fi plecat cu patru cămile și nici nu le-ar fi încărcat atâta... — Dar urmele se îndreptau spre nord... Iar „pământul pustiu“ e la sud, dacă nu mă înșel. Nu vă înșelați, domnule. Dar targuí-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-ar putea să nu-i pese că pierde o zi îndreptându-se spre nord ca să-și piardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
sacrificându-și propriul sânge... Pentru el, protecția oaspetelui său s-a transformat în ceva mai important decât propria sa existență sau de cea a familiei sale. Dacă socotește că Tikdabra îi oferă un adăpost mai sigur, va pătrunde în „pământul pustiu“. — De acord. Atunci, o să-l căutăm și acolo... Pe de altă parte - făcu o scurtă pauză -, ați menționat familia lui. Ce știm despre ea? Dacă am găsi-o, eventual am putea face un schimb... — Au părăsit zonele lor de pășune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Dar nu le putem folosi. Majoritatea posturilor militare nu pot fi aprovizionate decât pe calea aerului. — O să cer o escadrilă. Să cerceteze zona Gerifíes. Făcu o pauză. — Și vreau ca două regimente să ocupe poziții de partea cealaltă a „pământului pustiu“ din Tikdabra. Dar asta e în afara granițelor noastre! protestă colonelul. O să se interpreteze ca invadare a unei țări vecine... — Lăsați aceste probleme pe seama ministrului Afacerilor Externe și îngrijiți-vă să-mi îndepliniți ordinele. Se întrerupse iritat, pentru că cineva bătuse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de dune, o întindere de nisip așa de uriașă, un erg al cărui capăt nu se vedea nici dacă te cățărai pe cea mai înaltă dintre acele ghourde. Nisip și vânt era tot ce exista acolo, în împrejurimile „marelui pământ pustiu“, și se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
l-au făcut să constate că tot nu e în stare să distingă la marginea orizontului începutul marii întinderi. — Nu știu. Nimeni nu s-a întors din aceste locuri. Nimeni n-a numărat zilele de nisip, nici zilele de „pământ pustiu“. — Atunci mergem spre moarte? — Faptul că nimeni n-a reușit nu înseamnă că nu se poate face. Dădu din cap cu neîncredere: — Mă uimește această încredere pe care o ai în tine însuți, zise. Mie începe să-mi fie frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să cobor dune și să mă adâncesc în nisip. Nu, n-o să te bucuri, zise. Aici adie vântul. Mai mult sau mai puțin, te răcorește și te ajută să respiri. Râurile de nisip se formează în drumurile vântului. Dar „pământurile pustii“ sunt ca niște gropi moarte, unde totul e liniștit și unde aerul, din cauza căldurii, devine dens. Sângele îți fierbe în plămânii și capul îți explodează. De asta nici un animal și nici o plantă nu trăiesc acolo. Și pustiul acesta - sublinie arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ceva, absolut sigur pe pământul pe care pășea și pe lumea ostilă în care se mișca. Era un om calm, ermetic și distant, ce părea că se află deasupra posibilelor probleme și primejdii, dar care acum, când vorbea de „pământul pustiu“, o făcea cu un respect ce nu putea să nu-l alarmeze. Pentru orice ființă umană, erg-ul pe care îl traversau ar fi însemnat sfârșitul tuturor drumurilor, începutul tuturor nebuniilor și moartea fără nici o speranță. Pentru targuí nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
spiritele celor mai groaznici asasini, pruncucigași și violatori și unde sălășluiau sufletele chinuite ale celor ce întorseseră spatele dușmanului în timpul războaielor sfinte. Gacel Sayah învățase de mic să nu ia în serios spiritele, fantomele sau arătările, dar cunoștea alte „pământuri pustii“, mai puțin vestite și mai puțin teribile decât Tikdabra, și, prin urmare, își putea face o idee clară despre ce îi aștepta în zilele următoare. îl observă pe însoțitorul său. De fapt, îl studiase din primul moment, de când descoperise o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
deșertul. Cu deșertul nu se luptă, pentru că deșertul nu poate fi învins niciodată. în fața deșertului trebuie să reziști, mințindu-l și înșelându-l, ca să sfârșești salvându-ți propria viață, când el crede că ești deja în mâinile lui. Pe „pământul pustiu“ nu trebuie să fii erou din carne și oase, ci piatră fără sânge, pentru că pietrele sunt singurele care reușesc să facă parte din peisaj. Și lui Gacel îi era teamă că Abdul-el-Kebir, la fel ca orice alt om care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]