5,326 matches
-
oglindă apare, noaptea târziu, chipul unui om care s-a sinucis cu barbiturice. Apoi trebuie să se ducă la un raân stațiench cu etaj, încălzire centrală pe bază de gaz și spațiu de relaxare îngropat în podea, unde încă mai răsună ecoul armei cu care a fost comisă o dublă omucidere, acum mai bine de zece ani. Toate lucrurile astea sunt scrise în agenda ei cea groasă, groasă și legată, din câte se pare, în piele roșie. Aici își trece ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ferestrele înalte, cu arcade, dau spre o terasă pietruită. După care urmează o peluză tunsă în benzi, după care urmează o piscină. Zice în telefon: — Doar nu dai un milion-două pe o casă ca să nu locuiești în ea. Vocea ei răsună puternic și strident în aceste încăperi lipsite de mobilă și covoare. De umăr îi atârnă o poșetuță cu roz și alb, prinsă de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ea era? Și tipul cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apuce de braț, dă ochii peste cap și deschide gura. Un fir de salivă i se scurge pe la colțul buzelor inerte; cade în drumul meu, in timp de din walkie-talkie se aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete de cauciucuri, și trebuie să ne prefacem că nu ne deranjează. Nu au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înfige unghiile în pielea de pe dosul mâinilor mele până reușesc s-o prind de încheieturi și să-i sucesc mâinile în sus și-n lături. Cartea cade și, lovindu-mă cu picioarele, o zboară cât colo; în parcarea întunecoasă, care răsună de țipete îndepărtate, nu e nimeni care să vadă. Asta e viața pe care am avut-o. Asta e fiica pe care știam că aveam s-o pierd cândva. Din cauza unui iubit. Din cauza unor note proaste. A drogurilor. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ascult. Aștept să se oprească din plâns, ca să-i pot zice că-mi pare rău. Capitolul 37 Vila Gartoller în lumina lunii, o casă în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee - totul este pustiu și alb. Pretutindeni răsună ecoul fiecărui pas pe podelele lustruite. Casa este întunecată, fără nici o lumină. Este rece, fără nici o mobilă, fără nici un covor. — Aici, zice Helen. Putem s-o facem aici; n-are cum să ne vadă nimeni. Apasă un întrerupător pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să-l faci praf! Apoi ajunge lângă mine, levitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea de pe masa lui Nash este singura lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe vioară, Vioară vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce iubesc, Viori și-arcușuri, ce erup Și-n clarul nopții ne privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o voce ciudată, subțire, care venea parcă dintr-o altă lume. După ce mântui și cu acest cântec, deadul Vasile îi zise mai departe, cu foc și cu suflet, alte cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-mi ești bun!... Și cântară astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ticu se transformă în revoltă. Asta-i bună, Iorgule! se indignă el și se făcu roșu la față. Asta-i chiar bună!... N-ajunge cât l-au ținut degeaba la pușcărie? Ce dracu mai vor acum de la el?!... Glasul său răsună în tot antreul și din camera vecină se auziră niște zgomote. Îmi pare rău..., zise Stelian compătimitor. Dar poate că nu e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet? Iaca, tot om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu-mi dați nici un gologan! O să-ți zicem Gologan!... propuse un glas subțirel de fată și în jur răsunară chicoteli vesele. Poetul își dădu cu mâna pe spate câteva șuvițe de păr rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au făcut colegii noștri de la Timișoara, acum și cei de la Cluj, sau ne apucăm și noi să trecem la fapte?... Ei, ce părere aveți?... Vorbele lui Tase fură urmate de câteva clipe de liniște. Dintr-un apartament vecin începură să răsune niște bocănituri ritmice, care se potoliră ca la o comandă. Trebuie să trecem la fapte, zise Sandu Bura. Am stat destul în expectativă. Ajunge. Dacă nu facem nimic acum, o să ratăm ocazia. Mediciniștii sunt pregătiți să se implice... Tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi, toamnă, mii de gutui, Și mai dă-mi și-un zâmbet larg, Că îmi este foarte drag Să te văd fericită, Țanțoșă și neobosită, Să dansăm noi pe câmpii Printre frunze ruginii. Să cântăm ușor cu vântul De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Multe cuvinte de scris ar fi Și vi le voi povesti Penița în călimară o voi înmuia Și cuvintele vrăjite se vor afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc. Îți sunt testate cunoștințele Dar iți mai este data o șansa O șansa care să mai poți odată Să dai un test. Un test
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tu cu mine-ai fi Fericită aș trai. Când plângeam Tu îmi cântai, Când te iubeam Mă îmbrățișai. De nu mi-ai zâmbi, Veselă nu aș mai fi, Ce copilărie fericită Și mereu de griji ferită! Ionel Prin crengile codrului, Răsună adierea vântului, Cum fluieră ușurel, Întristând pe Ionel. Bate vântul bate, bate Tot mereu din altă parte Și se duce la Ionel, Care cântă “leru-i ler”. O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]