5,132 matches
-
an când mama n-a mai fost lângă mine am simțit un freamăt îndepărtat ce venea tot mai aproape, până când atingerea lui a făcut ca în sufletul meu să încolțească o stea. Iubiți-vă aproapele de Sărbători și faceți să răsune sufletul părinților voștri. Crăciunul alături de ei e firul ce ne leagă de Iisus. Se spune că rugăciunile rostite în seara Nașterii lui Iisus nu au vămi. Ele sunt primite și împlinite. Rugați-vă pentru cei care sunt și vor veni
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
gata, consulii puterilor creștine, fiecare cu câte o faclă aprinsă în mână, se apropie de patriarh. Începe coborârea în peșteră, unde este depus pe altar chipul de ceară care înfățișează pe Hristos. După o rugăciune, corul cântă Imnul Nașterii. Cântecul răsună pe sub bolțile luminate feeric. Apoi, începând cu patriarhul, credincioșii sărută lespedea de marmoră și se închină. Slujba ține trei ceasuri. După ce procesiunea iese din peșteră, credincioșii se împrăștie prin grote și sanctuare. Unii intră în peștera laptelui, alții într-a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
albă ca zăpada, care acoperă câmpiile și coastele dealurilor în ziua sărbătorii. Iar dacă moș este Crăciunul, apoi moș trebuie să fie și vestitorul sosirii sale, adică Ajunul (Moș Ajun). Odinioară, în noaptea Ajunului, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești, negustorești, mitocănești vedeai lumină și veselire. Cete de copii se duceau din casă-n casă, unde zăreu lumină, și cântau astfel: Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
întâlnește în Strigoii lui Mihai Eminescu: Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adânci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul, și mușchi pe a lui sân
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
locul central în viața spirituală din Transilvania. În mod ciudat, revista abia publica autori din Ungaria, sau, dacă o făcea, îi publica pe cei care aveau rădăcini transilvane (Cs. Szabó László, Jékely Zoltán, Kolzsvári Grandpierre Emil). Comuniunea cu spiritualitatea transilvană răsună și din declarația scriitorilor de la revista Helikon, din 1942: "Centralizarea este corectă și binevenită, dar numai în limitele unor condiții naturale și ale utilității stricte. Din motive de istorie seculară și, de multe ori, datorită unui alt destin, sufletul transilvan
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cu voce tare și clară: „Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați!” Ajuns aici, acesta striga la ceată: „Mânați, măi, hăi, hăi!” La acest apel,bicele trosneau îndelung, tălăngile răsunau, iar buhaiul era tras mai cu foc. Se făcea liniște și urătorul continua: „S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a încălecat Pe-un cal învățat Cu frâul de aur...” După urat toți membrii grupului erau poftiți în casă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Dacia Literară la disciplinata perioadă a Junimii, dela vijelioasa acțiune a Sămănătorismului și pînă astăzi, și pînă cît va dăinui vre-o noțiune de popor care se respectă și tinde tot spre-o mai înaltă cultură și desăvîrșită civilizație - va răsuna aceeaș sfîntă treime de atribute caracteristice unui adevărat și trainic progres: etnicul - eticul - esteticul, acestea două din urmă numai în funcție de cel dintîiu". Preocupările etice și estetice vor fi, în perioada postbelică, cadrul în care își vor susține afirmațiile Virgil Ierunca
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Cosmosul, lucru sugerat, printre altele, si de versurile din Béranger care servesc drept motto povestirii poești: "Son coeur est un luth suspendu; /Sitot qu'on le touche îl resonne"43 "[Inima lui este o lăuta suspendată; Deândată ce o atingi, răsună]- , un act teurgic, prin care poetul recuperează esență transcendență, retrasând semnăturile Absolutului, prin diferitele nivele ale existenței - , este înlesnit de acordurile harpei (ghitara, în apologul poesc), pe care anticii o înțelegeau ca parte a ordinii cosmice, o punte între cer
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
restrângerea poeziei la domeniul Spiritului / Intelectului: Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al Poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: înțelegerea pură, onoarea geometrilor [s.n.]41. Poezia, așa cum o înțelege Ion Barbu, trebuie să își asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Mallarmé a scris aceste memorabile rânduri: "Noi suntem toți doar forme vide ale materiei - vide și totuși sublime, pentru că am inventat pe Dumnezeu și propriile noastre suflete"80 - , este un cânt lăuntric, pe care poetul trebuie să îl lase să răsune. Poetul refuză, totuși, să recunoască, în el, identitatea definitivă a propriului spirit, pentru că asta ar însemna să accepte stasis-ul, acolo unde totul este, de fapt, doar mișcare. De aceea, nu există sens unic în poezie. Doar opera există, iar comentariile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acoperite cu păr lung”... Poetul își dezvăluie cele mai elementare reacții: uman, tandru, emoționat față de modul aspru de trai al tomitanilor: „Aici nu-i belșug de cărți care să mă atragă și din care să-mi hrănesc Mintea; în locul cărților răsună arcul și armele Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înțeleagă poeziile, Dacă i le-aș citi. Nu e însă nimeni pe aici căruia să-i recit poeziile mele; Nimeni care să asculte cu urechile lui vorbe
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
origini- le iudeo-creștinismului drept o revoluție divină în gîndirea omenirii ce s-a răspîndit ca fulgerul pînă la marginile pămîntului. În ll,3 el subliniază că deja în timpul împăratului Tiberiu, adică înainte de anul 37, cînd ajunge împărat Caligula, ,,întreg pămîntul răsuna de glasurile evangheliilor și ale apostolilor”. Saul/Pavel contrazice lepra satanistă în Faptele apostolilor spunînd că după mai bine de 25 de ani de evanghelizat pămîntul în lung și în lat, pe la anii 60 el adunase doar cîteva mii de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Cuza era eri strigătul scos de mii de voci.” Ziarul „Dâmbovița” relata: „În seara alegerii domnitorului, îndată după aclamare, poporul a plecat cu muzicile militare, masalele și flori prin tot orașul; case iluminate străluceau din toate părțile și toate ulițele răsunau de strigătele entuziaste: Ura! Ura! Ura!; Trăiască Principatele Unite! Trăiască prințul Cuza! Trăiască Adunarea!” Iată ce consemnează ziarul „Românul” din 27 ianuarie 1859: „Nu se mai auzea în toată capitala decât cele mai vii demonstrații de bucurie (...) singurul spectacol ce
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
fiilor învierii (cf. Bogdan Tătaru-Cazaban, Corpul îngerilor. Dileme patristice medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a sufletului desăvîrșit în care răsună un motiv neoplatonician e vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vaticinar asigurând, totodată, pe compatrioții săi: „Vom deveni o forță a istoriei, un destin european, prin chiar aceste energii creatoare care alimentează astăzi Renașterea românească”. Nu era, evident, un glas izolat, o voce fără ecou În epocă. Pe același ton răsunau, În același timp, voci cu autoritate În țară. „Directivele educative ale noastre trebuie să țintească la dezvoltarea maximă a capacităților personale ale tututor membrilor acestui popor”, preconiza prin 1938, la Iași, Gr.T. Popa. Acest prețuit dascăl al Universității Mihăilene și
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
Cât despre forma rugăciunii, aceasta poate porni de la simpla aspirație către Dumnezeu și ajunge până la contemplare, poate porni de la cuvintele simple, rostite de țăranca oprită înaintea troiței aflate la răscrucea drumurilor și ajunge până la măreția cântecului de slavă ce răsună sub bolțile Bisericilor. Solemnitatea, măreția și frumusețea omenească nu sunt obligatorii pentru eficiența rugăciunilor. Puțini oameni au știut să se roage cu atâta simplitate ca sfinții (Sfântul Bernard de Clairvaux este o pildă în acest sens). Nu trebuie să convingem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
auzită, o îmbată de bucurie. Conservată prin mijloacele media, îi potolește dorul devastator: „Ieri seară am plâns de nu mă mai opream. Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am pus discurile de la tine și vocea ta caldă și profundă a răsunat minunat în casă.” (op.cit., p.254) Scrisul este singura formă de oxigen care îi aduce fiica spre sine chiar dacă numai ca gândire. Iubirea nu exclude simțurile, mirosul, văzul, tactilul. Acestea sunt însă blocate de distanța fizică: „Fii binecuvântată Monica, cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
al întregului romantism. Se știe că pentru Novalis distanțarea față de obiect înlocuiește cunoașterea imperfectă ("proza" sau "consoana") cu acea cunoaștere în perspectivă care este "poezia" sau "vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă și poate fi chemat, doar departele sună și răsună, punând totul într-o altă perspectivă. Desprinsă din câmpul aproapelui, arta privește natura din perspectiva departelui, printr-un fel de despărțire de obiectualitatea obiectului, înălțând neînțelesul la rang de taină, astfel încât natura poetizată, în-depărtată devine "arhipoetică"20. De adăugat că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja acolo, nu ca realitate iconică a semnului grafic, ci ca realitate-substrat a graiului"19. Această realitate pre-discursivă nu este ajungerea la rostit a poemului; ceea ce ajunge la cuvânt este o rostire originară a realului însuși, solul posibilului în care răsună vocea unui sens primordial. "E vorba de acel sens prim - antepredicativ - al lucrurilor lumii, sens care ajuns la expresie verbală cristalizează ca semnificație"20. Este deschiderea originară, "poemul anterior oricărei spuneri" (M. Heidegger), rostirea (die Sage) limbii care precede rostitul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă a vizibilului, reîntorcându-se apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față. "O poezie templu" sub cupola căreia răsună "limba unui clopot invizibil" - aceasta este casa rostirii "unde graiul este una cu Logosul"44, răscrucea în care vederea se frânge epuizată, golită de ceea ce vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deja-trecutului, care "te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut". Situație paradoxală, întrucât, pe de o parte, desprinderea nu e rodul voinței sau al intenției unei conștiințe dornice de schimbare; ea e reflexul unui impuls venit din afară, al chemării ce "răsună" prin imaginea norilor trecători. Pe de altă parte, cum poate fi prezentul ("azi", "acum") sub determinațiile trecutului? Ce este acest cunoscut deja trecut? Raportul nostru cu deja-cunoscutul are în esența sa ceva din natura posesiei; avem ceea ce cunoaștem, iar avutul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția ce dă relief peisajului străbătut; e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
simplă formalitate. În vremea din urmă, și eroul, și fiara, și meandrele de piatră ale zidăriei se estompaseră, și nu mai rămăsese din Labirint decât ecoul amplificat, revenind inexplicabil, al propriilor pași și respirații, întâmpinându-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri și întâlnirilor deghizate în reîntâlniri. Rătăcea printr-o pululație nesfârșită și amețitoare de fațete ale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor sfere, se simțise îmboldit să le acompanieze și el după pricepere. Ce, la nuntă, după darul nașului mare, te poți lăsa mai prejos? Nu era clar de unde anume, dar fata fusese copleșită de o mană a plenitudinii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]