5,222 matches
-
fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea să fii sub controlul Prezicătorilor care să-ți poată supraveghea gesturile. - Și n-a mers. - Efectiv. N-a mers. Gosseyn nu mai spuse nimic. Aceste răspunsuri aveau un subânțeles care-l tulburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul. Nimic anormal în clădire. Sectorul servitorilor, mai multe secțiuni destinate unui mare număr de funcționari, uzină generatoare la subsol, o aripă amenajată cu celule. Funcționarii și mecanicii trăiau în case de-a lungul țărmului, departe de construcția principală. Yanar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ocupe de asta. Și Gosseyn aștepta, nu fără îndoieli Dar cu convingerea fermă de a nu pleca. Simțea o dorință de acțiune și impresia că evenimentele se conturau mult mai repede decât putea să indice existența lui, aproape pasivă, în refugiu. Planurile erau făcute, nu mai rămânea decât să aștepte sosirea navei de luptă. Își petrecu prima noapte în odaia de lângă biroul Discipolului. Dormi liniștit, cu creierul secund reglat pentru a răspunde la orice manevră a materialului distorsor. El nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
niciodată vreun motiv să creadă că va ajunge să prevadă viitorul. Gosseyn răspunse: - Înseamnă că mă întorc imediat și mă voi folosi de distorsorul din biroul Discipolului. Îi mai rămânea un lucru de făcut și-l făcu imediat ce ajunse în refugiu. Îl similariză pe Yanar pe una din zonele memorizate din insula Crest. Odată această datorie umană îndeplinită, se alătură grupului care studia distorsorul particular al Discipolului, având deja câteva rezultate interesante. - Este montajul cel mai dichisit pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu Patricia Hardie. Ea vorbi și-i confirmă impresia. Ceea ce spunea nu avea importanță, nici răspunsul lui Crang. Ceea ce conta era faptul că ei erau acolo și că în biblioteca de lângă dormitor se găsea un distorsor legat de cel al refugiului Discipolului de pe Yalerta. Descoperire tulburătoare. Gosseyn hotărî să nu se arate înainte de a vorbi lui Elliott și celorlalți. Dar nu voia încă să părăsească Gorgzidul. Reveni în bibliotecă și examină distorsorul. Ca și cel din refugiu era un aparat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
legat de cel al refugiului Discipolului de pe Yalerta. Descoperire tulburătoare. Gosseyn hotărî să nu se arate înainte de a vorbi lui Elliott și celorlalți. Dar nu voia încă să părăsească Gorgzidul. Reveni în bibliotecă și examină distorsorul. Ca și cel din refugiu era un aparat cu comandă unică. Părea logic să vadă unde ajungea. Manevră levierul. * Se pomeni într-o mică debara. Într-un colț se aflau niște stive de lăzi de metal, mai multe etajere. O ușă închisă părea singura intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gând. Simțea că, dacă mireasma rujului și frumusețea părului lor negru nu izvorau din inimă, pentru a învălui acea zi, aceste semne ar fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns era izolarea. Aflându-se atât de departe de orice așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
secol de refuzuri din partea editurilor controlate de cenzură, a publicat, în 1995, romanul Domnul Marius și Doamna cea mică (scris în 1983) apoi, în 1997, romanul Urma scapă turma (scris în 1988). Alte apariții editoriale: Conspirația inocenților (1999), romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat (2012) și Visul văduvei (2013). Este traducător al volumului Memorii, de Andrei Saharov (1996) și al romanului lui Jean Cocteau, Copiii teribili (2005). De asemenea, publică în mod curent proză și versuri în reviste literare, îndeosebi în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Romanul Urma scapă turma, scris în 1988, al cărui erou principal practică meseria de ospătar și în același timp încearcă să devină campion de box, volumul Conspirația inocenților, alcătuit din povestiri scrise în timpul regimului comunist, ori romanul de rezonanță autobiografică Refugiu în Vechiul Regat și Visul văduvei stau mărturie pentru alegerile tematice predilecte. Mai puțin cunoscute sunt însă mărcile scriiturii sale, interesantă atât prin amalgamul de senzații și trăiri confuze, dar puternice pe care le generează, cât și prin acuitatea discursului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apăsa, și undeva departe, în interior, dincolo de uși și de ziduri, auzeai exact așa cum maică-sa îi spunea despre mătușa Liliana: Zumi! Doar că prelung, atât cât țineai degetul apăsat pe buton. Le întâlnise apoi pe mătușile sale la începutul Refugiului, întâmplător, în drum către Vechiul Regat, într-o gară necunoscută. Călătoreau tot cu un vagon de marfă, ca și ei, doar că acoperit. Ceea ce lui Tiberiu i se păruse un lux. Vagonul în care călătoreau ei era descoperit, un vagon-platformă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat-o în apartamentul lui de pe strada Cazărmii. Asta după Refugiu, bineînțeles. În ciuda tuturor acelor amănunte de familie, era o adevărată încântare să-i vizitez, pe el și pe mătușă-mea Anamaria, în acel apartament de la etajul doi sau trei depinde dacă puneai sau nu la socoteală și mezaninul de pe strada
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
41. Nu fuseseră decât zece luni de ocupație, dar le ajunsese. Așa că au hotărât, fără ezitare, împreună cu soții lor, să se refugieze în Vechiul Regat. Tot basarabencele au fost cele care au hotărât ce lucruri să ia cu familiile în refugiu și ce să lase, cu multă durere în suflet, acasă. Trecem peste detaliul că unele dintre ele au luat foarte puține lucruri (mobilierul nici nu se punea problema să-l ia; de altfel nici nu era admis pe vagoanele de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mobilierul nici nu se punea problema să-l ia; de altfel nici nu era admis pe vagoanele de marfă, închise sau deschise, după noroc dar ce interdicție funcționează cu adevărat în România, Basarabia y compris?) și că au socotit că refugiul lor urma să fie temporar. Ei bine, în privința asta s-au înșelat; cheile de la case, pe care le-au lăsat vecinelor rămase, cu orice risc, acasă, prea bătrâne sau prea bolnave pentru a mai suporta încercarea refugiului, aveau să rămână
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au socotit că refugiul lor urma să fie temporar. Ei bine, în privința asta s-au înșelat; cheile de la case, pe care le-au lăsat vecinelor rămase, cu orice risc, acasă, prea bătrâne sau prea bolnave pentru a mai suporta încercarea refugiului, aveau să rămână simple amintiri 1. Pentru că basarabencele nu s-au mai întors niciodată acasă. Asta este cât se poate de adevărat. Dar tot pe-atât de adevărat este că ele și-au găsit totuși, cum-necum, la sosirea în Vechiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pisică, să-i țină companie, dar întotdeauna detestase modul în care își expuneau organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu, ca să nu observe cum, în mod misterios, frecușul lui Dan îi micșorase pântecele. O îndepărtase de dăruirea maternă complet lipsită de egoism. Dar după cum mergeau lucrurile în căsnicia ei, cu siguranță că avea foarte mult de așteptat. După doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trupul zvelt de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de greutatea lui, Allan avea impresia că-i simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră aglomerată. În pub se putea ajunge doar prin niște pasaje subterane puțind a urină. Pe încheieturile masive ale degetelor, bărbatul își tatuase la o mână „ură“, iar la cealaltă „indiferență“. De fiecare dată când soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
punct de vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea automat prin traficul londonez, cu activitatea cerebrală redusă la minimum, Bull nu era cu totul liniștit. Uși, ferestre, alei ce dădeau în garaje, tunele de cale ferată, chiar și refugiile pentru autobuze. Toate acestea îl frapau cu o rezonanță imagistică puternică. Toate semănau cu niște pizde, exclamase Bull ca pentru sine, cu ochii holbați pe geamul mașinii, la portalurile ce i se iveau în cale. Numai deschideri, intrări și uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost aruncați fără drept de apel? Înăuntrul neființei nu mai este nici un loc unde să te poți ascunde de cei față de care ai păcătuit. Dinăuntrul morții nu se poate fugi, nu poate fi nici măcar un loc unde cineva să găsească refugiu. Și ce judecată mai dreaptă poate fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne va arunca întru virtualitate!! Iar din pricina ta, misiunea de a îl împăca pe Dumnezeul nostru îmi va reveni chiar mie!! N-am apucat însă să-mi termin vorbele. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bucurie. De ce să ne ducem acum acasă, unde nimeni nu ne iubește?" Ei vorbeau în acest fel pentru că toți erau săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, vagabonzi, disprețuiți în nemernicia lor, ținuți doar de milă în casele în care găseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau și casă și familie au spus: Și noi vom sta acum cu voi". Pentru că fiecare om simțea că spusele Celui divin, care plecase, legaseră mica adunare cu mii de fire invizibile. Toți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
realistă cealaltă. — Și pe urmă? — Pe urmă, la cincisprezece ani și jumătate, pe vremea când încă mă mai plimbam pe patinele cu rotile, m-am măritat. — Cu cine? — Să vezi cum a fost. Se declarase războiul, familia noastră era în refugiu la proprietatea din Petrești. Casa cea mare de la țară, denumită „castelul“, a fost rechizițio nată de comandamentul aviației, format din vreo zece ofițeri în rezervă, tineri, băieți frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii renumite, și deliciile unei toamne calme, era pregătită întreaga casă pentru refugiu. Dar slavă domnului, vremea se arăta a fi după inima și sufletul celor ce-și începeau noua viață. Invitații sosiră rând pe rând, încărcați cu voie bună, cu flori și felicitări pentru tânăra pereche. După ce înfăptuiau regulile venite din moși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a adormit într-un pământ străin, departe, foarte departe de țară. În textul: Matei Caragiale, Papadima face sublinieri de mare sensibilitate: autorul Crailor de curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului la noi”... În adevăr, cine poate uita triunghiul Pașadia (mort în desfrâu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aceea, când el scria, Gajus putu să se apropie, să stea liniștit în spatele lui și să citească, unul după altul, cuvintele care ieșeau din mișcările egale și ordonate ale calamusului. O taină doar a lor, în biblioteca tăcută care fusese refugiul lui Germanicus. Peștera din Sperlonga și cariera lui Elius Sejanus În zilele acelea, împăratul Tiberius descoperi în sudul Latium-ului, în apropiere de Fundi, o bucată de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal se deschidea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de marmură, s-a scufundat însă într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate începând din secolul al IV-ea. Într-un refugiu de pe coastă și-a găsit sălaș un celebru sihastru creștin. Și fiindcă Tacitus, vorbind despre acest loc, l-a numit discret nativo in specu, o peșteră naturală, s-a pierdut și memoria lui; nimeni n-a avut curiozitatea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]