6,309 matches
-
rămânea tot nouă și douăzeci și cinci, iar el era furios nu numai pentru că timpul nu trecea, ci și pentru că pierduse știrile. Presentimentul unei nenorociri Îi apăsa pieptul ca o piatră. Se Întâmplă ceva cu adevărat rău. Ceva pe care Îl vei regreta amarnic. Ceva care te va roade zile și ani Întregi, făcându-te să-ți dorești să dai timpul Înapoi, la această clipă, și să Îndrepți greșeala cumplită. Să faci lucrul limpede, simplu și de la sine Înțeles, pe care doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o să fie mărită de cinci ori și a atârnat-o deasupra bufetului. De acolo Îi privise ea pe amândoi de-a lungul anilor, cu un surâs trist, ușor sceptic, cu ochii plecați sfielnic. De parcă Își recunoștea greșeala și o regreta. Imediat după Înmormântare, Baruch a preluat educația fiului său cu o strictețe distrată, cu gesturi emoționale neașteptate și o bună dispoziție tiranică. Verifica În fiecare dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte unul. În fiecare seară stătea În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Deci ăsta e umanismul tău? Asta e vocea taberei care militează pentru pace? Iubitorul omenirii speră că semenul său se va rătăci În pădure? Apărătorul Islamului se roagă să piară evrei cu suflete sfinte? Fima se simți stânjenit o clipă. Regretă că-i dorise răul rabinului rătăcit În pădure. Dar imediat Își reveni și porni la contraatac cu o mișcare neașteptată: —Ascultă. Baruch. Ascultă-mă bine. Apropo de Islam. Vreau să-ți citesc, cuvânt cu cuvânt, ce scrie În enciclopedie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prânz, trebui să se rupă și să-l ducă pe Dimi Înapoi părinților săi. Ted Îi impuse copilului două ore de arest În baie și Încă două zile de arest la domiciliu. Fima primi și el o mustrare. Aproape că regretă că renunțaseră la producția spray-ului. În autobuz, În drum spre serviciu, se gândi la ce spusese doamna Schönberg despre informatorul trist și Își zise: cel pe care Dumnezeu l-a uitat nu e neapărat pierdut. Dimpotrivă. Poate că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din gură, mă gândeam să-i telefonez unei prietene care mă așteaptă de ieri-seară. De fapt, e vorba de două prietene. Dar acum nu mi se mai pare că ar fi rău să le las să aștepte. Nu e urgent. Regret că v-am deranjat. Pe când era gata să iasă, doamna Pizanti spuse șovăind: — Poate a căzut afară ceva din cauza vântului. Vreun lighean sau ceva de genul ăsta. Dar la noi totul e În regulă. Ceea ce Îl convinse pe Fima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îl făcu pe religios să-i ureze cu sfială o sâmbătă bună și să se Îndepărteze. Se Întoarse de două ori și se uită peste umăr la Fima, de parcă se temea să nu fie urmărit. Pentru o clipă Fima regretă că nu-i dăduse vânzătorului ăluia de fapte pioase și mașini uzate un răspuns acid, usturător, un pumn teologic pe care să nu-l uite niciodată. Ar fi putut să-l Întrebe, de pildă, dacă uciderea unei fetițe arabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cinci puncte de credit? Sau dacă a aduce pe lume un copil pe care nu-l vrei și pe care nici mama sa nu-l vrea este o crimă sau o faptă bună? Dar peste o clipă, spre uimirea sa, regretă puțin că nu acceptase, chiar dacă numai pentru a-i face o mică bucurie acestui tânăr nord-african cu costumația sa religioasă voliniană 1 sau galițiană, care cu toată șmecheria sa transparentă i se păru lui Fima naiv și bine intenționat. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
relații, ai fost cel mai bun vânzător înainte ca Hackler să te ducă cu vorba ca să revii la firma lui. Pe atunci o duceam bine, erai mulțumit și mult mai lipsit de griji decât după revenirea ta la HBA, chiar regretai că trebuia să stai tot timpul în birou..., și mama vorbea și vorbea ca să nu fie nevoită să-și amintească de tatăl ei sau să se gândească din nou la istoria cu „Oha“, cu Hackler și cu firma comună, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu Tally la Bristol. Și Kieran a avut una în timp ce era cu tine. Am aflat doar ieri, așa că tu măcar nu trebuie să-ți faci griji că te-am mințit ani de zile. În momentul în care am vorbit, am regretat. Primul lucru pe care l-am remarcat au fost mâinile Lisei tremurând. Al doilea, fața albă ca varul a lui Tally. Al treilea a fost obiectul privirii fixe a lui Tally, Phil stând în pragul ușii, cu o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și am reușit să prindem avionul de ora 6. Noi? Spusese de două ori „noi“. Am băut din cafea deși era încă prea fierbinte și mi-am fript limba. Cel puțin m-a împiedicat să spun ceva ce aș fi regretat. Veștile sunt destul de bune. Tatăl tău va trebui să se gândească la pensionare și să ducă o viață cât mai liniștită. Doctorul a spus clar că ăsta a fost ultimul avertisment. E numai vina mea, spuse Mark, amestecând în cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tot ce trebuie pentru mine. Eu am chicotit. — Mereu s-a priceput să convingă oamenii să facă ce vrea ea. — Cred că sunt atât de uimiți de tupeul ei încât fac ce zice ea și numai după aceea încep să regrete. Știi că toți cei cu care lucrează o detestă? Cred că de-aia m-am însurat cu ea. Păru surprins de propria deducție. Nu, nu a fost așa. O iubeam, desigur că o iubeam. Dar cred că am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
film de prost-gust. Am clipit ca să-l fac să dispară. Păi, dacă e să fim deschiși de la început, atunci trebuie să discutăm și subiectul copiilor. Am ridicat mâna ca să-l opresc să nu spună din impuls ceva ce ar putea regreta. Dar, înainte să spui ceva, cred că ar trebui să mai amânăm subiectul câteva luni, întâi să vedem ce facem cu relația noastră. Am crezut că se va arunca la picioarele mele plin de recunoștință, dar el fu extrem de reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
altcineva timp de o zi. I-am povestit despre experiența mea deprimantă cu Tally. — Și ți-a fost teamă că o să ajungi și tu așa? mă întrebă Alfie cu istețime. —Sau singură. Sau cu Mark, așa cum am fost înainte, dar regretând că nu am fost mai curajoasă. —Știi care e problema ta, Jenny? Îmi cunoșteam multe lipsuri, dar nu eram bucuroasă să mai aud de una. Spune-mi, am spus îndoită. —Tu și generația ta credeți că aveți dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ideea de a-l avea și apoi de ideea a-l pierde pe Ed. Și nici nu mai contează dacă a fost sau nu „dragoste adevărată“, pentru că sentimentul pierderii era la fel de real indiferent pe cât de întemeiat era. Nu pot regreta ceva mai mult decât decizia de a pleca cu el în acel weekend. Am făcut mai multe scones, a anunțat Lynn. Sunt preferatele lui Jenny și ea trebuie acum să se refacă. Asta va fi pedeapsa mea. Am scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
specific vienez. Nu-i așa Peter? Inconștientul meu amic îmi zâmbea copilărește, fericit de revedere. Cine nu l-a cunoscut pe blândul copilaș în etate de patruzeci și ceva de ani, cu numele de Peter Altenberg, are tot dreptul să regrete. El a scris numai câte un singur cuvânt din fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc și fără explicații. Gloria mă privește întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcând referire la neobișnuit de lungul roman Prințesa Casamassima, În curs de publicare, În foileton, În Atlantic. Nu ar fi putut explica, dacă ar fi existat vreun martor care să Îl Întrebe, de ce se angajase să scrie articolul, pentru a regreta aproape imediat după aceea. O făcuse pentru a-și arăta respectul față de Fenimore ca scriitoare, sau Într-o Încercare de a o pedepsi pentru că Îl părăsea? Dacă era așa, atunci fusese un pariu pierdut categoric. A! exclamă ea Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reputație Îndoielnică, ca ilustrare a forței unice și reale a artistului. „Ea avea vocea minunată, dar nici un fel de talent - el avea focul sacru, organizarea muzicală rară, puterea de a cânta În ea și prin ea“, scrise el. Acum parcă regreta că Îl Încurajase pe Du Maurier să scrie povestirea. În ciuda lipsei de cunoștințe de specialitate, se gândea că i-ar plăcea, Într-o zi, să Își Încerce puterile cu ea. Se Întâlniră din nou o săptămână sau două mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sunt ocupată cu muritul, spunea ea, ca să-i eliberez pe Katharine și pe Henry de povară. Unicul motiv pentru care dorea să Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze a Americanului și recunoștea că regretă că Henry nu Își Începuse mai devreme cariera dramatică, pentru ca să poată fi dusă la teatru și Împinsă până În sală Într-un fotoliu cu rotile, pentru a urmări piesa. Henry făcea toate eforturile pentru a o ține la curent cu pregătirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iau un mic apartament acolo... — Zău așa, te-ai gândit? repetă ea, Înseninându-se la chip. — Doar vreo două camere, știi, ceva foarte ieftin. — O să caut ceva pe placul tău. — Știu și eu, e doar o idee... un vis... Deja regreta faptul că adusese vorba despre acest subiect. — Așa vom putea scrie piesa Împreună. — Da, Într-adevăr... dar mai Întâi, știi tu... mai Întâi trebuie să obțin succesul, de unul singur. Un impiegat suflă cu putere În fluierul asurzitor. Pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nou, de seară.] Opri o brișcă În Kensington Gore și ceru să fie dus la Haymarket, dar, constatând că ajunsese cam devreme, coborî În Piccadilly, vizavi de Hatchard’s, și de acolo porni pe jos. O decizie pe care o regretă curând. Trotuarele de jur-Împrejurul lui Piccadilly Circus erau Înțesate de mulțimile promiscue, obișnuite sâmbăta seara: don Juani cu jobene de mătase și perechi de mahalagii, florărese și vânzători de ziare, tinere Îndrăznețe, plimbându-se la braț și aruncând invitații obraznice tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fragmentele acestea și altele asemănătoare păreau, acum, că le recitea, să recapituleze Întreaga sa carieră dramatică Într-o formă ironică și condensată, dar Îl izbea și entuziasmul cu care Alice se identificase cu campania sa de cucerire a scenei engleze. Regreta că nu o Începuse cu câțiva ani mai devreme, când ar fi fost destul de În putere pentru a asista la un spectacol. Dar, spunea ea Într-unul din ultimele paragrafe ale jurnalului, din septembrie 1891: „Voi fi văzut un fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și altele, pe care m-am gândit că e mai bine să nu le vezi, răspunse Alexander pe un ton care nu suna deloc bine. O să ne bizuim pe ce spune publicul. Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry Îi răspunse În grabă, promițând să Îi facă o scurtă vizită lui „Carino Kikaccio mio“ Înainte de a se Întoarce “În acest loc plăcut și relaxant, față de care am o tandrețe asemănătoare cu ceea ce simți tu pentru Whitby“. Și adăugă: „Regret sincer să aud că ești agitat și că nu te simți bine, dar vom schimba lucrurile; așteaptă numai să pun mâna pe tine. M-am Întrebat cum mai stai cu teatrul și trebuie să Îmi povestești tot“. Presată de pregătirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așa mi s-a spus la Lock’s. — În carte nu apare nici o asemenea pălărie, bineînțeles, mormăi Kiki. Prezența lui Armstrong, pe care Henry nu Îl cunoștea prea bine, Împiedica orice conversație personală, intimă, situație pe care avea să o regrete profund mai târziu, căci aceasta avea să se dovedească a fi ultima dată când Își vedea prietenul În viață. Sfârșitul sosi cu o bruschețe terifiantă câteva săptămâni mai târziu - sau cel puțin așa i se păru lui Henry, adâncit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]