5,495 matches
-
El înșiră și alte metode de tortură folosite la Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii și bătaia cu creionul la testicule. În noiembrie 1948, Cobîlaș a intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aflate și ele în necunoștință de cauză. În plus, colonelul Nemeș fusese înlocuit de la conducerea Biroului de Inspecții, astfel că Pătrășcanu nu a mai avut ocazia să îl denunțe pe Livezeanu. Abia prin 10 octombrie 1950, când Șleam i-a reproșat lui Pătrășcanu că nu s-au ținut de cuvânt, acesta a realizat că Munteanu mințise când a spus că au acordul pentru aplicarea bătăilor. Munteanu, de altfel, s-a eliberat din închisoare pe 22 sau 23 octombrie 1950, la scurt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
față de momentul în care i-a fost adresată întrebarea de către anchetator, motivând că nu și-ar fi amintit, ceea ce pare puțin probabil. În schimb, a încercat să se sinucidă pe 31 ianuarie 1954. Cu un cinism extrem, anchetatorul i-a reproșat că nu a așteptat terminarea anchetei pentru a-și lua viața: C.J.: Prin încercarea mea de a mă sinucide eu nu am căutat să ascund faptele mele și nici pe ale altor elemente împreună cu care am activat, și această încercare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
studenți din lotul Pitești (sosiți cu transferul din august), care au fost torturați și ei. Livinschi și Pușcașu i-au cerut lui Maxim să le vorbească celor din cameră pentru a-i demoraliza, dar acesta a refuzat și le-a reproșat celor doi că sunt victimele propriei păreri despre sine și că vor fi uciși de către cei care îi folosesc. Enervați, l-au supus unei noi runde de schingiuiri. Puterea pe care și-o arogau agresorii s-a vădit și atunci când
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doar asta, dar mai avem și opoziția democratică ce dădea dovezi repetate de cecitate politică. Mult timp s-a complăcut într-o agendă care nu era deloc a majorității electoratului ; era de pomină, de exemplu, cazul unui lider care le reproșa ziariștilor, într-o confe‑ rință de presă, că nu vin deloc în întâmpinarea obsesiilor sale. Poate ar trebui să deschidem discuția despre Ceaușescu și să vedem în ce măsură e justificată apropierea pe care o făceați între cultul forței la Cioran și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cumva și Iliescu, în primul lui discurs televizat, a indus această idee de continuitate când a spus că Ceaușescu „a întinat idealurile comunismului“ ? Ca și cum idealurile comu‑ nismului ar fi trebuit să supraviețuiască Revoluției. A.M.P. : Eu nu vreau să-i reproșez lui Iliescu ce a spus în acel prim discurs. Iliescu era comunist, fusese comunist toată viața. V.A. : Și voia să fie gorbaciovist. A.M.P. : Era clar că primul lui reflex era să spună că el va fi un comunist
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
întorsesem după un an de Harvard, eram mult mai informată și cu mult mai mult aplomb pentru a purta o astfel de discuție - de ce România se târa în urma țărilor din Europa Centrală. A fost prima dată când i s-a reproșat mineriada, în public, controlase presa atâția ani... Dar exista opinia răspândită că o femeie tânărĂ nu poate să trateze de la egal la egal un bărbat care a fost președinte. Despre asta a fost, de fapt, vorba, acest lucru a coalizat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e frontiera și se gândea să ceară și bani pentru trecere. Am glumit și i-am dat zece dolari, care au fost prima noastră con‑ tribuție către bugetul acestei țări independente, Ucraina. V.A. : Tot domnului Iliescu trebuie să-i reproșăm lipsa de voință pentru unificarea cu Moldova. A.M.P. : Eu îi reproșez domnului Iliescu, am mai zis, naș‑ terea statului corupt. Fiindcă, după părerea mea, este răspunderea lui integrală. În problema cu Moldova, după părerea mea, unu la mână, el
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
glumit și i-am dat zece dolari, care au fost prima noastră con‑ tribuție către bugetul acestei țări independente, Ucraina. V.A. : Tot domnului Iliescu trebuie să-i reproșăm lipsa de voință pentru unificarea cu Moldova. A.M.P. : Eu îi reproșez domnului Iliescu, am mai zis, naș‑ terea statului corupt. Fiindcă, după părerea mea, este răspunderea lui integrală. În problema cu Moldova, după părerea mea, unu la mână, el, sigur, nu e naționalist și nici nu e, ca mine, basarabean. Deci
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Catalonia și că nu va fi nicio nenorocire. V.A. : SĂ vă dau o știre proaspătĂ. Am auzit că în Siberia începe să se vorbească despre o desprindere de Moscova. A.M.P. : Ce frumos ar fi ! Multă lume i-a reproșat lui Emil că a semnat tratatul acela cu Ucraina. V.A. : Inclusiv renunțarea la rediscutarea apartenenței Insulei Șerpilor, o altă parascovenie a comuniștilor inter‑ naționaliști români. A.M.P. : Lumea trebuie să înțeleagă că nu intram în NATO dacă nu semnam
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ne agităm pe tema asta. Și, înainte să uit, titlul cu premiul Nobel e o metaforă despre competitivitate (nu poate reuși la selecția externă cine trișează la cea internă), nu e despre literatură cartea aceea și nu trebuie să îi reproșăm lui CĂrtărescu că nu a luat Nobelul, el a scris bine și asta e tot ce putea face un scriitor în mod rezonabil. V.A. : Care erau temele comune din astea două lucrări ? A.M.P. : Teme de tinerețe. Urmarea acestui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și a promo‑ vat competența. Acesta e marele lui merit. Și astăzi îi întâlnesc pe oamenii lui ; sunt de altă calitate. El e un headhunter care a căutat mereu oameni cu studii. Sunt foarte puțini oameni așa pentru că noi nu reproșăm atât de mult partidelor că politizează administrația, ceea ce e un lucru rău, cât reproșăm faptul că această politizare merge contra sistemului de merit, singurul care ar trebui să funcționeze. Le-am ierta mai mult partidelor Ăstora că politizează administrația dacă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe oamenii lui ; sunt de altă calitate. El e un headhunter care a căutat mereu oameni cu studii. Sunt foarte puțini oameni așa pentru că noi nu reproșăm atât de mult partidelor că politizează administrația, ceea ce e un lucru rău, cât reproșăm faptul că această politizare merge contra sistemului de merit, singurul care ar trebui să funcționeze. Le-am ierta mai mult partidelor Ăstora că politizează administrația dacă nu ar numi incompe‑ tenți ; nu câștigă cel mai bun, dar câștigă unul bun
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
părerea despre diferite probleme, care le preocupă pe urmașele Evei: Primăvara și femeile; O școală de dragoste, unde, spunea susținătoarea ... „se predă arta de a face dragoste”... 134 Urmare dezbaterii pe asemenea teme, sub titlul „Cuvântul unei femei”, Any Stela reproșa dlui G.D.Rc. care, se pare, contestase în Observatorul sufletul și capacitatea femeii. În numărul imediat următor, în replică, G.D.Rc. răspundea Annei Stella și femeilor în general: „Femelele nu mă interesează. Eu caut femeia chiar așa imperfectă cum e
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
numirea de Cehel-minar sau patruzeci de stâlpi, precum și a sculpturelor parthice de pre stâncile numite Nakși-Rustem”, povestește Odobescu 1 în una dintre lecțiile sale de istorie a arheologiei, cu prospețimea rostirii multor nume noi. Dar nu i s-ar putea reproșa tocmai unui fondator de altă disciplină ca Odobescu dezinteresul pentru situațiile „contimporane”, a căror descoperire a condus la reevaluarea și reconsiderarea unui trecut ce destituie semnificația prezentului, pentru amploarea și semnificația istorico-religioasă a acestor gesturi inaugurale. Odobescu înregistrează precis biografia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și ziua aceea, o știi prea bine tovarășe Sadoveanu se vor cunoaște toate actele de eroism ale intelectualilor cari au preferat mizeria în formele cele mai distrugătoare, decît să devină argați ai propagandei marxiste". Și, cîteva pagini mai încolo, îi reproșează trist-amar lui Sadoveanu: Singura statornicie pe care ai avut-o în viață a fost aceea a lipsei de caracter, iar bunătatea nu ți-a trecut niciodată de raza călimării. Un egoism de proporții reduse, de o meschinărie dezolantă. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este morală și poate expresia cea mai puternică a moralității... națională și morală, arta nu trebuie să fie nici naționalistă, nici moralistă". Pe George Enescu îl consideră un fel de Iorga sonor. Asta nu-l va împiedica, îndreptățit, a-i reproșa că n-a creat o mare operă întemeiată pe izvoarele naționale, ci apelînd la mitologia clasică, rapsodiile fiind "de bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ci, mai grav, deformează societatea. Cum și precizează Monica Lovinescu: Cînd delațiunea intră în moravuri, cînd nu se mai izbește de pragurile conștiinței, teroarea pură poate cădea în cotidian, victima e gata condiționată". Doina Jela nu uită a consemna și reproșa implicarea scriitorilor, ditirambii înălțați de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal, deținuți politici), dar nu mai puțin a comunismului. Li se impută inclusiv refuzul de a fi scris pentru sertar despre atrocitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să deschidă gura: "Dar cum rămîne cu aceia, care...", din toate părțile este bombardat cu reproșuri, la început în mod amical: "Nu-i bine, tovarăși! De ce să zgîndărim rănile vechi?!" (Chiar și privitor la Ivan Denisovici, pensionarii albaștri anume asta reproșau: de ce să zgîndărim rănile acelora care au stat în lagăr? Ei, chipurile, trebuie menajați!) Apoi cu ghioaga: Hei, voi cei care ați scăpat teferi, tăceți! Voi nu ați fost reabilitați". Și iată că în Germania de Vest pînă în anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți de vii și care vor deveni, în memoria lor, academie și altar. Ni s-au reproșat, la un moment dat, lacrimile. Mulți români au avut inimile împietrite. N-au crezut în ideea de rezistență. Generalizată părea doar capitularea noastră în fața tiraniei. Poate că aceste lacrimi provocate de emoția amintirii erau regeneratoare... Nimic nu poate fi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai ales, la aceia care prin răsturnarea puterii discreționare comuniste s-au văzut, Într-o formă sau alta, catapultați În fruntea treburilor unei comune, ale unui oraș, județ sau chiar În parlament ori guvern. Corupția enormă pe care ne-o reproșează forurile de la Bruxelles Își are aici originea, disprețul față de cetățeanul „mărunt”, birocrația ca o altă formă de corupție și care l-a Împiedicat și dezarmat adesea pe investitorul străin să se abată și pe plaiurile noastre. Vorbesc de realul investitor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei ce Îndrăznim a afirma că am „creat valoare literară” Înainte, e adevărat că a trebuit să ne „adaptăm” Într-un fel sau altul - după epocă și după propriile noastre energii și forțe morale! Și aceasta, de fapt, ni se reproșează; nivelând cu grosolănie rangurile noastre, cum o face și Petru Dumitriu În interviurile de după revoluție, când amestecă perioada stalinistă cu cea care i-a urmat, după anii ’60 mai ales, și În care au apărut În șiruri ample prestigioase nume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe micul tiran, fost dur secretar al c.c. al partidului, general de securitate și furibund contra proprietății rurale, nemilos față de cultură, cînd În august ’68 și-a ținut surprinzătoarea cuvântare din balconul c.c., Înconjurat de staff-ul lui politic, reproșând fără echivoc Rusiei sovietice și Pactului de la Varșovia alianța dură militară a țărilor comuniste din care și noi, mai bine zis „el” făcea parte! - invadarea Cehoslovaciei lui Dubček, el Însuși vechi comunist și „tovarăș de idei”, dar care Îndrăznise câteva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
identității națonale care ia mai degrabă false forme, erijând și Împingând „În sus, mereu În sus” inși care se reprezintă numai pe ei Înșiși, incapabili de acel „organ moral al colectivității”, de onestitate cetățenească minimă. Și noi nici nu le reproșăm aceste „absențe”, ei sunt produsul ceaușismului și al politicii sale, și, cât timp România nu va avea nu numai o solidă, substanțială, clasă de mijloc!, dar și o clară, obiectivă, rece privire asupra trecutului politic și social apropiat, aceste „rele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această acaparare a unui singur fel de a vedea lucrurile, fapt ciudat, În cultură mai ales, unde „viitorul” se anunță adesea pe mai multe căi. Îmi amintesc de o discuție cu ministrul de atunci al Culturii, Andrei Pleșu, când Îmi reproșa, În vastul său cabinet, nu numai că tirajul revistei scădea văzând cu ochii - azi, o vedem, dezinteresul față de revistele literare a populației e un fapt curent! -, dar că public filosofie În revistă. „- Uite, Îmi spunea, ai publicat două volume de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]