4,965 matches
-
o scrisoare lui Havel, pe care s-o semneze și alții. Ca să mă arăt cât mai modest, când mi-a venit rândul să vorbesc - după Pippidi, care a povestit cu lux de amănunte gestul său eroic de a se adresa retoric lui Ceaușescu într-o scrisoare care n-a văzut lumina tiparului decât după 1990 -, am spus că am venit acolo în calitate de dispecer al acestei Mișcări Goma. Deci am făcut efortul să rămân oarecum retras, deși eu am fost cel mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
atunci de ce să ne mirăm că indivizii aceleiași populații, când se află în străinătate, în societatea de consum pe care deja o întrezăriseră la televizor, de ce să ne mirăm și să ne indignăm că „...fac porcării”? Același guvern se rățoiește retoric în fața presei și promite, prin gura ministrului de Externe, că „va fi absolut ferm în a aplica legea românească” asupra celor „care provoacă constant neplăceri” în țările unde sunt plecați. Acești politicieni care cotcodăcesc plini de ifose chiar să nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
șapte ocurențe ale sale din dialogurile Politeía, Theaitetos și Sofistul (Follon 3-11) −, ajunge în preluarea latină să interfereze implicit cu memoria (apelul la modelele istorice din trecut), noțiune consacrată de retorica romană drept al cincilea element al sistemului retoric, tot astfel cum, la nivel semantic sau simbolic, eikōn întâlnește historia, iar mŷthos, narratio exemplară. Constelația semantică în care s-a ancorat noțiunea imaginarius a generat în cele din urmă un sens aparte pentru acest termen, cu relevanță politico-religioasă, atunci când
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
monument carul pe care era așezat defunctul și ofereau o grandioasă punere în scenă a ceea ce trebuia să devină un exemplum, pentru a fi invocat ulterior în discursurile politice. Romanii sunt de altfel cei care introduc memoria în sistemul lor retoric, cum subliniam anterior, prevăzând obligația de a fi invocați în discurs eroii și faptele lor, reprezentative pentru istoria imperiului și a capitalei lui. Spectacolul instituțional, prin ceremonialitatea sa, îi solicita comunității un autocontrol sever în manifestarea emoțiilor în fața morții. El
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
că împăratul defunct nu va ajunge niciodată să substituie locul central al lui Iisus și nici nu va fi cu adevărat al 13-lea apostol (mai curând, cazul Sfântului Pavel și al apostolilor din a doua generație). Doar la nivel retoric biserica de rit bizantin i-a recunoscut lui Constantin I o calitate cvasi-apostolică, dată fiind funcția pseudo-sacerdoțiului său, preluată oricum din teoria puterii romane și fără de care nu ar fi fost un "ales" al divinității. Într-o miniatură de secol
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
va prelua simbolistica augusteană corelate cu cea a cetății sale "de scaun" (ilustrate de iconografia monetară bogată), dar și cu ideea de corporeitate a imperiului. Domnia lui Constantin I păstrează și transferă în imaginar, pe lângă interpretarea maiestății romane în limbaj retoric, și gândirea absolutistă legată de dreptul imperial de guvernare a corpului/ teritoriului întregii oikouménè (cel puțin la Eusebiu din Cesareea). Până la decizia lui Iustinian I de a suprima senatul, basileul preluase deja și rolul legiuitorului, și funcția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
El s-a dovedit a fi capabil să ordoneze permanent în memoria colectivă reprezentările și sensurile cu relevanță identitară, deși a continuat până târziu, în limbile neo-romanice, să se clarifice. Această forță virtuală a câmpului semantic, cu relevanță stilistică și retorică, s-a manifestat decisiv în timp în favoarea configurării noțiunii de imaginar. Substanța ei s-a decantat pe corpusul lingvistic oferit de familiile de cuvinte din cele două limbi europene antice (greacă veche și latină) și a devenit o unitate semnificantă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deja, a urmat și gândirea morală a stoicilor. Urmașii lui Augustus însă au renunțat la viziunea moderată asupra autocrației și au impus treptat cultul nedisimulat al naturii lor divine, până acolo încât s-a născut o adevărată teologie imperială, copleșitoare retoric, imagistic și simbolic și așezată direct sub semnul și auspiciile zeului-soare. Vocabularul puterii imperiale primește prin această interpretare romană târzie un nou lexic, un complicat ritual militar și civil al consacrării triumfului, cu o ideologie, în schimb, mai puțin schematică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
retrasă. Din ascunse ele devin fățișe adică sunt evidențiate prin postularea în prim-plan, prin aducerea expozitivă în față. Grație acestui demers interpretativ, adesea temeiuri, ce pulsează tainic în profunzimi nebănuite inițial, sunt dezvăluite și înfățișate publicului larg prin ecourile retorice sau scrierile elaborate. Așadar, interpretul mijlocește aici comunicarea și comuniunea dintre adâncurile lumii și conștiința umană nu întâmplător fiind asemuit cu zeul elen Hermes, marele mesager ce vestea oamenilor voința zeilor decriptând-o și aducea zeilor opțiunile oamenilor. Dar interpretul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nu poate evita spectrul deșertăciunii și al ruinelor. Ceea ce a fost descoperit și scos în vederea generală prin interpretare, ceea ce a fost eliberat din ascundere și înfățișat recade, adesea, în ascundere, interpretarea și interpretul fiind uitați. O multitudine din acele ecouri retorice și scrieri analitice se pierd în disoluția timpului. Dar sensurile, temeiurile înfățișate nu pot fi anulate, ele se re-ascund așteptându-și peste veacuri un alt interpret și o altă interpretare ce le va înfățișa din nou lumii sub alte veșminte
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
era atunci normală. Se văd elemente indiscutabile din Pareneticele lui Vasile Macedoneanul, din Ioan Zlataust, din Fiziolog, din Varlaam și Ioasaf. Deși cu imagini de împrumut, cadența patetică din plângerile la moartea fiului Petre dovedesc o înaltă rafinare în ondularea retorică: " Unde este acum frumusețea obrazului? Iată s-au negrit. Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată s-au veștejit. Unde este clipeala ochilor și vederile lor? Iată să topiră. Unde este părul cel frumos și pieptănat? Iată au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1708 mitropolit. Atitudinea antiturcă îl duse la caterisire și moarte (1716). Și predicile lui Antim sunt compilații, izvorul principal fiind Ilie Miniat, însă naturaleța frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adâncime nepricepută a bunătăților și o icoană însuflețită a frumuseților celor cerești. Este o grădină încuiată, din care au curs izvorul vieții, Hristos." CRONICARII MOLDOVENI Din pomelnicele de domnii ținute de către ctitoriile voievodale au ieșit prin ușoare dezvoltări și înfrumusețări retorice "letopisețele" slavone, care începeau cu un hronograf de la Facere ("Adam au născut pe Sith, Sith au născut pe Enos, Enos pe Cainan, Cainan pe Malelen..."), continuând tot atât de sec. Macarie, Eftimie și Azarie sunt primii "autori", dar în slavonă, latina de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de idei. Ce e mai interesant este de a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-un ochi excitat de opiu. Binicul, căzut într-o stare de dulce imbecilitate, se scarpină fără gânduri printre flori. Din toată activitatea dramatică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Negruzzi, I, 93." Este subliniată, astfel, funcția de intensificator pe care o îndeplinește formațiunea în discuție în contextele menționate. 46 Folosirea imperativului permite stabilirea unui raport imediat între polii comunicării și realizează − în planul discursului − o economie semnificativă de mijloace retorice. Din punct de vedere pragmatic, forma imperativului este lipsită (în sine) de orice putere executorie dar, în același timp, acționează în sensul suprimării libertății de inițiativă a destinatarului. S-a arătat că, în limbajul publicitar, de exemplu, "intenția de manipulare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
radical rapid rațional rațional (în mod complex și rațional) rău-prevestitor (în mod ciudat și rău-prevestitor deopotrivă) real real (în mod real ori imaginar) real (în mod real, fizic) realist reciproc reflex regulat repetat repetat (în mod repetat și eficient) responsabil retoric retroactiv reușit reversibil riguros (în mod riguros, științific) ritmic ritualic (în mod dogmatic și ritualic) salutar salvator samavolnic sângeros satisfăcător satisfăcător (în mod satisfăcător, dar nu suficient) sănătos secret secundar semnificativ senin (în mod enigmatic și senin) separat serios serios
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
pagina 14-15 în dreapta sus descoperim chiar scrisul lui Victor Ion Popa. Apoi, în paginile 16-17 ale “cărții” (pe pagina următoare - 95) povestea noastră, a dodeștenilor, continuă. Citiți cu drag, dar mai ales cu mare atenție însemnările următoare. Și mă întreb retoric: ce-i unea pe acei oameni? Cum vom fi noi percepuți de generațiile următoare? Urmează apoi (paginile 20-21 ale “cărții”) cuvintele de laudă, de mulțumire și de recunoaștere din partea studenților, printre care se numără și Ghenuță Coman, fiul satului care
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93473]
-
celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu o „poantă”, iar în planul imaginarului cu o fantă în real care face posibilă ecloziunea sacrului: „Copilul dezleagă șiretul / Unui pantof. Curând îi vor îngheța / Degetele și frigul / Îl va duce în cutii de ciocolată / Acolo unde moartea îl
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
comunică tensiunea situației. Portretul apare mai ales sub forma caracterizării morale: protopopul Vâlcu, „om cam trufaș și slab de minte”, transformă răul în obișnuință și supără tot orașul cu ale sale „lucruri proaste”. Nu lipsesc nici comparațiile și alte procedee retorice obișnuite în scrierile religioase. Este remarcabilă însă expresivitatea limbii, dată de utilizarea naturală a limbajului popular, nuanțat și colorat de arhaisme și combinații lexicale, metaforice. SCRIERI: Istoriia beserecei Șcheilor Brașovului, îngr. și pref. Sterie Stinghe, Brașov, 1899; ed. (Istoria sfintei
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
totuși fraza se mișcă greoi, discursiv, căci ținta rămâne învățătura, trezirea minții și disciplina morală. Marin Sorescu aprecia că formula „gură de aur”, prin care Mihai Eminescu îl definea pe Ț., ar putea fi explicată tocmai „printr-un anume dar retoric, întâlnit în morala fabulelor, întinsă și gesticulant patetică”. Singura scriere originală a lui Ț., un istoric al școlii din Banat, tipărită în 1813, este de strictă valoare documentară. SCRIERI: Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvață istoria mai întâi și-ntâi? Popescu: Că România de la Traian... Cațavencu: Nu-i așa... Ionescu: Că adică străbunul nostru... Cațavencu: Ce străbun! Ce nostru! Vezi că nu știți! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi și ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează și se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o pană de curent - n.m.), dar a sta pe întuneric timp de 12 ore (noapte de noapte) de la începutul războiului din Iran, fără nici o creștere a crimelor și violențelor, aceasta dovedește lumii întregi care națiune este civilizată și care barbară”. Retoric, finalul primului articol prevestește o „eră nouă”, care „se va materializa prin reapariția profetului Mahdi (al 12-lea imam: Binecuvîntează și grăbește Allah apariția sa!)”. Ultima frază e și cea mai caracteristică gîndirii de tip fundamentalist, care își găsește justificări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dinainte de a-l fi citit pe Marțial, care, în „Epistola X”, îi atrăgea atenția unui contemporan că „nimic nu e mai urît pe lume ca un chel care și face bucle”. Contrariat de vederea celor doi, mă întreb (se înțelege, retoric) dacă acest gen de nesinceritate e singurul pe care îl practică? * Am telefonat la Comitetul de Cultură să întreb la ce oră va începe mîine ședința. Mi a răspuns Valeriu Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am dat drumul. Tema, expusă în trei referate, era „Planificarea”. M-am constituit, ca să zic așa, în „cealaltă parte”, nedumerită și totodată știutoare, punîndu-le cîteva întrebări la doi din cei trei referenți. Pe Gheorghe Baltă l-am întrebat, de pildă, „retoric”, dacă între atributele planurilor e și acela de a fi elastice, capabile să reacționeze prompt la conjucturi? Iar pe Mihai Buznea, șeful secției economice a ziarului, dacă există o planificare clară a necesarului de cadre (ingineri, doctori, profesori ș.a.), și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]