17,708 matches
-
Poți zăbovi în pădure până către orele dimineții; apoi va trebui să te întorci în camera ta, fără ca Shinji și ai săi să bage de seamă”, îi șopti aceeași voce, pe care o identifica drept a zeității. ”Așa voi face”, rosti fetița, apoi, nerăbdătoare, păși în tărâmul abia descoperit. * Micuței Aiko îi era foame - mâncarea pe care i-o dădea Shinji era proastă și mereu aceeași. Nu avea însă nimic la îndemână, îi era frig, îi era frică... S-a așezat
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
de amenințările pe care le primise, ca și de promisiunea făcută de zeitate (care prinsese, în mod bizar, viață în strania pădure), și s-a abținut de la orice gest imprudent. ”Mamă... tată... într-o zi vom fi din nou împreună”, rosti, aproape ca un legământ, apoi se liniști un pic. A așteptat cu răbdare să se lase seara, ca Shinji și tovarășii săi să se culce (sau cel puțin să se retragă într-o cameră mai îndepărtată), pentru a putea să
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
micuță Aiko, aici nimeni nu-ți va face niciun rău. Vei vedea lucruri care te vor uimi încă și mai tare, zâne și fauni, centauri și inorogi, zei și monștri. Să te ferești însă de viclenia demonului cu șase capete”, rosti mica vietate pe un ton blând, asemănător celui uman. Fetița japoneză începea să-și dea seama că ceva ciudat se petrece cu ea, că, chiar dacă Pădurea Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
așa, își dădea seama că proba înfruntării demonului avea să-i decidă soarta în mod real, așa cum o avertizase zeitatea. Iar reprezentarea acelei zeități îi aparținea în mod autentic, avea deplină încredere în ea. Așa voi face, puiule de cerb”, rosti, după câteva momente de reflecție. A privit apoi, fascinată, cerul de un violet strălucitor, câteva bufnițe cu patru aripi ce zburau deasupra sa, a stat ore întregi, a ieșit în afara timpului... ...Îi era frig. Aiko tremura din tot trupul și
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
că demonul îmi întinde o capcană...”. Aș dori să fac asta... Însă am făcut cândva un legământ că nu voi răspunde cu aceeași monedă nici măcar celor care îmi vor răul - și trebuie să îmi respect legământul”, răspunse cu diplomație. ”Aha”, rosti demonul, nemulțumit. Prea bine, tu singură ești stăpâna dorințelor și a gândurilor tale... Dar cred că am ceva încă și mai bun pentru tine”. ”Ce anume?”, întrebă Aiko, mirată. ”Îți place în această pădure magică?”. ”Enorm”. Ei bine, eu îți
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
stearpă, lipsită de viață, și nu în universul magic ce mi se deschide acum? Nu voi regreta alegerea făcută? Deși îmi vine foarte greu, mă tem că nu pot accepta nici această propunere”, răspunse, cu la fel de multă diplomație. ”Așa, deci”, rosti demonul, și lăsă să îi scape un șuierat de furie. Atunci înseamnă că a venit vremea să îmi dezvălui adevărata identitate”. Atunci Aiko privi, uluită, cum pământul întreg se cutremură, pereții grotei vibrează și, în locul celor șase capete ale demonului
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
credința. Le-ai trecut cu bine, așadar te rog să mi te închini... și să bei trei picături din această licoare miraculoasă pe care o am aici... ea te va face invincibilă atât pe Pământ, cât și în Pădurea Magică”, rosti, pe un ton blând și dătător de speranță, ființa din fața sa. Dătător de speranță. Acel cuvânt ce, la un moment dat, își pierduse înțelesul pentru ea. Acum Aiko se afla în fața celei mai mari încercări din viața sa, fiindcă, orice
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
vorbitor: ”Să te ferești însă de viclenia demonului cu șase capete...”. Șase e cifra malefică. În fața sa se aflau tot șase capete, chiar dacă, aparent, erau ale zeității benefice. Având în continuare impresia că joacă un fel de ruletă rusească, Aiko rosti, pe o voce scăzută, dar clară: Este minunat, dar încă nu te cunosc suficient. Arată-te sub forma unei zeități cu șapte capete, și atunci mă voi închina ție”. Atunci demonul (căci, într-adevăr, demon era) a lăsat-o și
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Te oprești în loc înspăimântat, terifiat, dar apoi, cu o naturalețe și o eleganță specifice doar magicienilor, te ghidezi după un reper invizibil, suspendat în timp și spațiu, și, cu o precizie uluitoare, îndrepți degetul către un colț al încăperii și rostești: "Aici este". Va trebui să treacă prin toate acestea, să facă față tuturor obstacolelor. Dar în dimineața aceasta nu are chef de nimic. Ar vrea să-și soarbă în tihnă cafeaua, să butoneze câteva minute telecomanda tv-ului în căutarea știrilor
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
vis și realitate. Cred că mi s-a părut". De undeva, din stradă, bătrâna se agita întruna, de parcă nu ea provocase incidentul. A ajuns la serviciu cu o întârziere de un sfert de oră. "Hallo tuturor... Scuze pentru mica întârziere", rosti pe un ton jovial. Colegii, în frunte cu boss-ul, o priveau ciudat, de parcă ar fi venit dintr-o altă lume. S-a enervat. "Hei, care e problema? Mi-am cerut scuze. Chiar nu pot să întârziu și eu în
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Fanteziile tale l-au costat viața pe Julian... Spune-mi, sunt mai bun decât el?". De data aceasta, nici nu s-a mai obosit să îl chestioneze, pentru a vedea dacă și el e de acord cu faptul că a rostit replica de mai devreme. S-a enervat la culme, a văzut negru în fața ochilor. "De unde știi tu, gigolo de 2 bani, despre enigmă? Despre Julian? Ce știi tu? Ieși imediat afară din casa mea, imbecilule, până nu chem poliția...", a
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Te oprești în loc înspăimântat, terifiat, dar apoi, cu o naturalețe și o eleganță specifice doar magicienilor, te ghidezi după un reper invizibil, suspendat în timp și spațiu, și, cu o precizie uluitoare, îndrepți degetul către un colț al încăperii și rostești: "Aici este". A îngenuncheat lângă mormânt și a închis ochii pentru a fi cât mai detașată, pentru a pătrunde într-o lume paralelă... S-a concentrat profund și a putut vedea clar, în minte, conținutul bilețelului așa cum fusese înainte de a
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
să fii vinovat față de toți, și încă mai mult ca oricine? Sunt doar atâția tâlhari și ucigași pe fața pământului; tu însă ce păcate ai săvârșit să te împovărezi mai mult decât toți?” “Măicuță dragă, sângele tău sunt, zicea el (rostea uneori niște cuvinte atât de duioase, că te și mirai ascultându-l), și carne din carnea ta, lumina vieții mele, să știi că într-adevăr e așa cum îți spun: fiecare dintre noi este vinovat pentru toți și pentru toate, față de
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
dau greș, Hira va distruge toată Galaxia, așa cum a făcut-o și cu Planeta Iepurilor Luptători”. ”Iată, am fost dispus să te primesc, deși știu că delegația ta este doar un pretext. Spune, așadar, ce ai de spus, tinere pământean”, rosti vrăjitorul, cu o voce răgușită. Mi-am dres glasul și i-am răspuns, pe nerăsuflate: ”Înalte Ji Yan, voi fi sincer. Teroarea pe care a adus-o Hira în Galaxie este fără seamăn. Distruge, ucide, rade de pe suprafața pământului tot
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
legea. Mai devreme sau mai târziu, va încerca să te hipnotizeze. Atunci vei scoate o oglindă fermecată, pe care ți-o voi da eu, și i-o vei așeza direct în față, în calea propriei priviri. În același timp, vei rosti o scurtă formulă magică, pe care te voi ajuta tot eu să o memorezi. Acestea două, combinate, îi vor veni de hac. O vor îngheța și deposeda de toate puterile pentru o mie de ani”. Ochii îmi sclipeau a recunoștință
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
cu ochi roșii și cu suflarea otrăvită. După ce am reușit să trec și de aceștia, m-am trezit brusc față în față cu Hira. Inima mi-a bătut cu putere, timpul parcă stătuse în loc. ”Bine ai revenit pe Planeta Blestemelor”, rosti aceasta, accentuând într-un mod straniu, cu inflexiuni metalice, ca de robot, verbul. ”Cum adică am revenit? Nu am fost niciodată aici...”. ” Ce te-a întrebat Ji Yan pe Planeta Albă? Dacă ai mai fost pe aici. Tu ai zis
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
corbi negri, mutanți, s-a abătut asupra mea. În câteva secunde, ciocurile lor monstruoase aveau să se abată asupra mea, căutându-mi orbitele. Am închis ochii și am spus o scurtă rugăciune. ”Mor pentru Pământ și pentru Planeta Iepurilor!”, am rostit în gând și mi-am așteptat sfârșitul. Acesta însă n-a venit. M-am trezit ieșind printr-o crăpătură laterală în afara peșterii, la lumină. Am dat nas în nas cu un robot vorbitor, cu o voce sacadată și metalică. ”Ți-
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
fix în ochi. ”Mai devreme sau mai târziu, va încerca să te hipnotizeze”, spusese Ji Yan. Înseamnă că acesta e momentul. Acum o voi lovi mortal. Am scos fulgerător oglinda din buzunar și i-am pus-o direct în față, rostind în același timp formula magică, așa cum fusesem sfătuit de bătrânul vrăjitor. Atât de repede, încât nu mai avea timp să cheme gărzile. Am așteptat câteva secunde, să se producă efectul. Însă, spre totala mea uluire, nu s-a produs nimic
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
cum, încet, încet, mâinile și picioarele mi se pietrificau. Urma să fiu prefăcut în stană de piatră, chiar în camera care era reședința de zi a Hirei. ”Justițiar de nimic, va fi o plăcere pentru mine să-ți urmăresc sfârșitul”, rosti Hira, relaxându-se și așezându-se într-un fotoliu de argint, picior peste picior. ”Nu înțeleg... Nu înțeleg nimic... trebuia să mori...”, am articulat, complet derutat. Ce te-a întrebat mentorul tău, Ji Yan, înainte să-ți spună cum să
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
zece ani, în Palatul Blestemelor Eterne, împreună cu Shira, fiica cea mai mică a Hirei. Înțelegeam din derularea scenei că avusesem o legătură amoroasă cu aceasta. Ne țineam de mână și zâmbeam. Apoi a venit lovitura de grație. M-am auzit rostind, foarte clar, următoarele cuvinte: ”Înțeleg și accept că dragostea dintre mine și Shira nu poate dăinui și, ca atare, mă voi întoarce pe Pământ pentru a-mi relua viața obișnuită. Această amintire îmi va fi ștearsă din memorie, atât pentru
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
că e o minciună...”, am articulat ceea ce s-au dovedit a fi ultimele mele cuvinte, întrucât trupul îmi devenea, încet, dar sigur, în întregime din piatră. ”O, ba da, e adevărat... te asigur că e cât se poate de adevărat...”, rosti Hira, apoi se îndepărtă grăbită. * Într-o oglindă magică, bătrânul vrăjitor Ji Yan mă vede pe mine, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Silviu să dea un ușor aer de glumă. S-a trezit însă că șeful patrulei îi pune o mână în gât și îl privește fix în ochi: „Sigur sunteți de-ai noștri?”, îi trânti pe un ton amenințător, rece. „Sigur”, rosti Radu, fără să clipească. Cuvântul i-a fost crezut și peste puțin timp se aflau cazați într-o casă cu curte, la unul dintre membrii patrulei. Ceea ce nu înțelegea bine Silviu era ce anume controla această patrulă, de vreme ce Constanța nu
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
diverse magazine online... De ce?”. „Adică vrei să spui că le-ați dat bani producătorilor și regizorilor? Că le-ați asigurat profit îmbuibaților ălora care se plimbă pe iahturi și se droghează? Că ați trădat cauza?”, tună liderul patrulei. „Cum adică...”, rosti Silviu, încurcat. „Nu am trădat nicio cauză, am văzut atât filme piratate, cât și legale, asta e tot”. „Lasă că ne-am lămurit... Ne-am lămurit de ce parte sunteți”, zise acela și părăsi încăperea grăbit. Silviu și Corina s-au
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
care i-am crezut la fel ca și noi... Adevărul e că primul avea dreptate - nu e nicio diferență între a muri de ciumă sau a te prăji pe scaunul electric, între a muri ucis de producători sau de pirați”, rosti Silviu. Au trecut de câteva filtre, se îndreptau către marginea orașului. Nu știau exact încotro o vor apuca, dacă mai erau vreun oraș sau vreo localitate sigure, în care să nu se afle în primejdie. Au mers așa ore în
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
să-mi deschizi o poartă către Dumnezeu, să-mi deschizi ușa către grația Lui. Jeanne... știi că era o femeie foarte frumoasă”, am început, apoi m-am prăbușit plângând în hohote. „Iartă-mă, Dannot, nu mai pot să continui”, am rostit înăbușindu-mi cu greu lacrimile. „Liniștește-te, te rog liniștește-te. O să-mi spui după aceea”. După ce mi-am venit în fire, am continuat. „A existat o după-amiază de coșmar, care mi-a schimbat viața. Mă gândeam la o temă
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]