6,798 matches
-
Pe această ruină de biserică cineva începuse să o văruiască, pe partea interi‑ oară, unde ar fi trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o palmă unsu‑ roasă la mijloc ; urma rămâne. Am avut impresia că întâl nesc și retrăiesc această scenă de multe ori, în viața
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe dreapta, sunt mușcate. Tot satul strălucește. Vezi niște tomberoane drăguțe pen‑ tru reciclat PET-uri, ca să nu se arunce sticlele în natură. Pe bani europeni s-a refăcut o abație cisterciană absolut magnifică, de prim nivel. Mie îmi plac ruinele. Am văzut multe ruine de abații în Europa. Iar aceasta este o splen‑ doare. Erau străini pe acolo, lumea circula. Deci în toată această zonă în care, pe bani europeni, s-au refăcut bise‑ ricile fortificate ale sașilor, care sunt
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Tot satul strălucește. Vezi niște tomberoane drăguțe pen‑ tru reciclat PET-uri, ca să nu se arunce sticlele în natură. Pe bani europeni s-a refăcut o abație cisterciană absolut magnifică, de prim nivel. Mie îmi plac ruinele. Am văzut multe ruine de abații în Europa. Iar aceasta este o splen‑ doare. Erau străini pe acolo, lumea circula. Deci în toată această zonă în care, pe bani europeni, s-au refăcut bise‑ ricile fortificate ale sașilor, care sunt splendide, se observă un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la articolele publicate. Paginile gazetei au găzduit poezii ale numeroși autori români precum: Lăcrămioarele, Strigoiul, Adio Moldovei - de Vasile Alecsandri, O fată tânără pe patul morții, Mircea cel Mare și solii, Ștefan cel Mare și maica sa de D. Bolintineanu, Ruinele de la Târgoviște și Păstorul întristat, de Vasile Cârlova, Profeția scrisă în anul 1839 și împlinită în 1849 - de Vasile Pogor, Umbra lui Mircea La Cozia de D. Alesandrescul (în loc de Grigore Alexandrescu) dar 20 și poezia Dorul Țării - o colecție de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
suprimarea postului meu de registrator, regatul face o economie enormă! Dv., ca om de calcule, veți înțelege îndată. Să nu regretăm dar, stimate domnule, când prin sacrificiul nostru, fie chiar silit, se poate aduce atâta folos Statului, înecat aproape în ruină prin atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate și pensiuni exorbitante”. ... Convins că împărtășiți și dumneavoastră sentimentele mele patriotice, sunt și rămân al dv. Devotat servitor, I.L. Caragiale, fost impegat cl.I în administrația Centrală R.M.S. Trecând peste bruma de patriotism pomenită
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să fie ultimul al revistei” - își amintea în 1923 editorul. În fotografie: George Tofan. El nu se sfia să scrie despre România că este: „un rai pământesc pustiit, o grădină minunată din povești fără îngrijire, fără căutare, peste tot numai ruine, peste care pășesc ca niște umbre de morți figuri moarte fără curaj, care jălesc pe întinsul țării trecutul frumos, prezentul dezolant și viitorul în care nu au încredere.” (Junimea Literară, Anul I, nr.7și 8) În ianuarie 1923, în al
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
britanice, tot europenii descoperă existența unor comunități de aceeași credință, emigrate pe traseul pe care portughezii vor descoperi Indiile de Est, spre Sanjana, Khambhat, Chaul sau Tana, ulterior Surat și Bombay, care va deveni centrul de gravitație al supraviețuirii acestor ruine ale unei foste religii de stat sasanide și ale unei civilizații cu o venerabilă tradiție de mai bine de un mileniu înaintea islamizării,constitutive profilului religios al platoului central-asiatic. Este aproape un consemn că, începând abia cu secolul al XVII
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la șahul Abbas al II-lea și reîntorcându-se în Europa, a publicat din Londra, unde se stabilise, călătoriele sale, prețioase din foarte multe puncturi de vedere. Într-însele găsim, pentru prima oară, o lungă și amănunțită descripțiune a mărețelor ruine din Persepolis, cunoscute în partea locului sub numirea de Cehel-minar sau patruzeci de stâlpi, precum și a sculpturelor parthice de pre stâncile numite Nakși-Rustem”, povestește Odobescu 1 în una dintre lecțiile sale de istorie a arheologiei, cu prospețimea rostirii multor nume
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să se contureze pregnant, în Europa, abia în secolul următor 1 și care l-ar fi înrudit și cu corespondentul suedez al lui Eliade 2. Căci, fără să-și poată împlini proiectul de a face cercetări arheologice în Iran, la ruinele templului Tacht-i-Soleiman (Tronul lui Solomon), ultima reședință a împăraților sasanizi, cucerită și distrusă de armatele lui Heraclius (631), Wikander își va consuma cercetările de teren în Siria și Liban, urmărind rezistența structurilor zoroastriene în literatura și cultura populară kurdă 3
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
clădit viitorul pe prezența dvs. printre noi în 1962-63! Universitatea mi-a acceptat „transferul” provizoriu (1962-63) la „Committee on Social Thought”. Prin urmare, oricum nu țin cursuri. Fără dvs., faimosul nostru Department of Hșistoryț of Rșeligionsț se va prăbuși în ruine. Vom discuta mai târziu programul etc. Vă rog să fiți sigur că vi se va găsi un apartament frumos și că șederea dvs. printre noi nu va fi prea tristă. Vă voi da mai târziu toate detaliile necesare. În ceea ce privește observațiile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vi-l vom comunica telefonic. / În cazul cînd nu aveți banii necesari acestor cheltuieli, ne veți face propuneri de (sic!) suma respectivă odată cu propunerea asupra cadoului. / Z. Stancu, L. Bratoloveanu". În sărăcia de după război, într-un oraș aflat încă sub ruine să nu uităm că Iașul s-a aflat pe linia frontului, aprovizionarea cu minimum din cele necesare era o adevărată problemă. O adresă a Filialei, din 2 decembrie 1949, este edificatoare. Prin ea se solicita Cooperativei "6 martie", în numele scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
publica George Lesnea sau sonetistul Mihai Codreanu, primul, Pentru pace: "Acum dintr-un capăt într-altul al lumii,/ Semnăm pentru pace, semnăm cu avînt,/ Căci nu vrem iar sînge pe-ntinderea lumii,/ Nici scîncetul foamei, nici lacrima mumii,/ Nici neagră ruină nu vrem pe pămînt.// Vrem pace, ca holda să legene-n soare/ Belșugul de aur al vremurilor noi:/ Uzina să nască mașini și tractoare/ Și-n goana spre mîine de roți și motoare/ Să rîdă speranța ce freamătă-n noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
familii au ajuns la zece și cincisprezece ani. Cînd s-au întors acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în școli, tinerii în facultăți, bunurile, casele și pămînturile nu s-au mai restituit" (L.H.L.). Urmarea deportărilor a fost doar ruina generalizată, de altfel unicul efect al comunismului, ruină economică, ruină fizică, ruină a sufletului. România a fost împînzită cu spații concentraționare, erau nenumărate închisorile și lagărele de muncă forțată în primii ani ai dictaturii comuniste, ca în final, sub Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cînd s-au întors acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în școli, tinerii în facultăți, bunurile, casele și pămînturile nu s-au mai restituit" (L.H.L.). Urmarea deportărilor a fost doar ruina generalizată, de altfel unicul efect al comunismului, ruină economică, ruină fizică, ruină a sufletului. România a fost împînzită cu spații concentraționare, erau nenumărate închisorile și lagărele de muncă forțată în primii ani ai dictaturii comuniste, ca în final, sub Ceaușescu, să se transforme întreg teritoriul Țării într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au întors acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în școli, tinerii în facultăți, bunurile, casele și pămînturile nu s-au mai restituit" (L.H.L.). Urmarea deportărilor a fost doar ruina generalizată, de altfel unicul efect al comunismului, ruină economică, ruină fizică, ruină a sufletului. România a fost împînzită cu spații concentraționare, erau nenumărate închisorile și lagărele de muncă forțată în primii ani ai dictaturii comuniste, ca în final, sub Ceaușescu, să se transforme întreg teritoriul Țării într-un Gulag. Sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în școli, tinerii în facultăți, bunurile, casele și pămînturile nu s-au mai restituit" (L.H.L.). Urmarea deportărilor a fost doar ruina generalizată, de altfel unicul efect al comunismului, ruină economică, ruină fizică, ruină a sufletului. România a fost împînzită cu spații concentraționare, erau nenumărate închisorile și lagărele de muncă forțată în primii ani ai dictaturii comuniste, ca în final, sub Ceaușescu, să se transforme întreg teritoriul Țării într-un Gulag. Sub oblăduirea celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Amintiri și trăsnăi care păreau uitate pentru totdeauna, jocuri, porecle și poante numai de ei știute, de pe străzile Brăilei, când jucau seară de seară cine știe ce și se luau la întrecere pentru tot felul. Cei care și-au văzut orașul în ruine și l-au reclădit cu pro- priile mâini, cu sau fără părinți, cu sau fără case o bună perioadă, cei care văzuseră moartea în ochi, prea fragezi și prea cruzi, iar împreună învățaseră să-i întoarcă spatele, iubind viața, indiferent
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
răniți, iar aproape cincizeci de mii au rămas fără locuințe, viețuind în mizerie pe străzile tot mai murdare și întunecate a ceea ce fusese odată Micul Paris. Mii de locuințe, blocuri, case, dar și clădiri importante fuseseră dărâmate și zăceau în ruine, după zecile de atacuri aeriene ale americanilor și englezilor. Chiar dacă trecuse un an de la tragedie, semnele erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci. Marea Gară de Nord fusese aproape ștearsă de pe hartă, în urmă rămânând un cimitir de resturi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca de veceu public. Cristi mai trăise o dată această poveste, în copilărie, când a revenit în Brăila. Amintiri cu care s-a luptat toată viața să le uite renășteau acum, amestecându-se cu dezastrul Bucureștilor, plin de morți și de ruine. Amintiri care păreau deodată suportabile în fața acestui masacru în locul în care nu demult fusese templul tangoului lui Cristian Vasile. — Nu vreau să fiu în locul tău, amice, i-a șoptit Fernic, văzându-l în genunchi, pe o alee pustie din Cișmigiu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au distrus casa și a pierdut tot ce avea, ajunsese să trăiască pe străzi. Nu l-a ajutat nimeni, absolut nimeni. Noaptea cânta pe te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns printre ruine, prin ghetouri, ca un câine, cu toată familia. Poate trecem să -i aprindem o lumânare într-o zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în pace ! Cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se îngrozea și mai tare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici nu puteai să dormi. — Da, pe Rada au arestat-o, încă de pe front, când era cu trupele artistice. — De ce ? — Au închis-o pentru că a recitat „Tatăl nostru“ !... Dumnezeu știe ce se întâmplă cu ea acolo. În noul București, aflat sub ruine și sub teroarea noului regim, căci odată cu plecarea regelui Mihai s-a dus și ultima speranță, Cristian Vasile era ca un străin. Din generația care odată îi era la picioare, cei mai mulți erau morți, alții fugiți pe afară, pe unde apucaseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și de- acolo a plecat să viziteze pentru ultima oară marile bulevarde ale Bucureștiului, pustii acum, dărăpănate, marile artere cu localurile lor celebre care îi aduseseră atâtea împliniri, toate locurile dragi ale tinereții sale. De la Victoriei, după ce a contemplat puțin ruinele La Fayette-ului, unde odată fusese și Grand Restaurant, a pășit încet, derulând imagini din altă epocă peste imaginile sum- bre și lipsite de culoare, amestecând amintiri peste amintiri până pe Kiseleff, la Șosea. Restaurantul supraviețuise, dar n-a îndrăznit să intre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
naționalizarea averilor mari, sunt tocmai, și În bună parte, cei pe care „lumea” Îi credea apostolii unui nou comunism!Ă Dar e vorba nu numai de „noii baroni”, noii miliardari, les nouveaux riches - expresie apărută odată cu instaurarea burgheziei franceze pe „ruinele” Revoluției, fapt ce arată Încă o dată că, după o mare și esențială surpare a unui sistem statal și ideologic, primii care au averi iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii, ca să nu le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orașul revoluției” și al primilor martiriă, nu numai că erau priviți cu ură, justificată, de pături largi intelectuale și formatoare de opinie, dar urmau să focalizeze Întreaga și instinctiva antipatie și rezistență adunată În cele cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure de disident
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]