23,741 matches
-
cu încetinitorul. Role de celuloid s-au aprins Fără brichetă, Fără chibrit. IL PIANO DIVINO Entrambe le mani si tendono al sole Sull'incerata con margherite selvatiche. Citește mai mult PLANUL DIVINMâinile amândouă se întind la soarePe mușamaua cu margarete sălbatice.Milositv esti, Doamne,În dimineața asta cu ruj gras pe buzeși cafeaua bunăFierbând fără foc, fără zahăr...În planul divin, la nord dinspre sud,Un portar reumaticși clientul hotelui de cinci stele,Beau berea rece din aceeași halbă.Pe gardul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
patra zi de sărbătoare sub teiul în floare Și pruncul tot nu vrea să se nască În ieselea cu scutec de aur. Ați inventat degeaba forepsul, Bisturiul și facerea fără durere; În jurul mesei de operație Se usucă din rădăcină migdalii sălbatici. Travaliul continuă ziua și noaptea, Unghia veacului răzuie la sânge Imaginea maternă de pe cartea poștală. - Vând suveniruri! țip în megafoane Și se reped să-și ia în primire Ratia promisă de fericire Magii, mentaliștii și trupa artiștilor liberi. Daruri lumești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
orașului.Este a patra zi de sărbătoare sub teiul în floareși pruncul tot nu vrea să se nascăîn ieselea cu scutec de aur.Ați inventat degeaba forepsul,Bisturiul și facerea fără durere;În jurul mesei de operațieSe usucă din rădăcină migdalii sălbatici.Travaliul continuă ziua și noaptea,Unghia veacului răzuie la sângeImaginea maternă de pe cartea poștală.- Vând suveniruri! țip în megafoaneși se reped să-și ia în primireRatia promisă de fericireMagii, mentaliștii și trupa artiștilor liberi.Daruri lumești peste vorbe decapitateTixesc pervazul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
POEME BILINGVE, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 1338 din 30 august 2014. FILMUL MEU MUT Silaba asta tot intră și iese Din ceașca mea cu ceai englezesc. Mi s-au umezit buzele Și păru-mi miroase A mentă sălbatică. Mă mint că-i firesc, Și-mi planific să lipesc pe mai departe Mărci poștale scoase din uz Pe spătarul băncilor din parcul copiilor. Mâine dis de dimineață Cu alte femei voi face figurație. În filmul meu mut Vom umbla
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
sanno Di menta selvatica. Mento a me che è normale, E mi preparo oltre ad ... Citește mai mult FILMUL MEU MUTSilaba asta tot intră și ieseDin ceașca mea cu ceai englezesc.Mi s-au umezit buzeleși păru-mi miroaseA mentă sălbatică.Mă mint că-i firesc,Și-mi planific să lipesc pe mai departeMărci poștale scoase din uzPe spătarul băncilor din parcul copiilor.Mâine dis de dimineațăCu alte femei voi face figurație.În filmul meu mutVom umbla despuiate printre cai și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
în Ediția nr. 214 din 02 august 2011. VARA LEOAICEI Roman Martina Herseni s-a încăpățânat să parcurgă tot drumul colbuit pe propriile-i picioare, după ce taxiul, cu un cauciuc spart, a lăsat-o pe marginea șanțului plin cu romaniță sălbatică. A luat totul, nu ca pe un pelerinaj, cum ar fi crezut unii dintre cei care trecuseră pe lângă ea în limuzine negre, oficiale,- ci ca pe un act de curaj personal, exercițiu fizic care îi oferea șansa de-a mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
parte de-a lungul veacurile și care, ... Citește mai mult VARA LEOAICEIRomanMartina Herseni s-a încăpățânat să parcurgă tot drumul colbuit pe propriile-i picioare, după ce taxiul, cu un cauciuc spart, a lăsat-o pe marginea șanțului plin cu romaniță sălbatică.A luat totul, nu ca pe un pelerinaj, cum ar fi crezut unii dintre cei care trecuseră pe lângă ea în limuzine negre, oficiale,- ci ca pe un act de curaj personal, exercițiu fizic care îi oferea șansa de-a mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși și-nvingători? Viața, dans cu paparude și cu clovni ascunși sub măști, n-ai lăsat pe nimeni singur în această clocotire. Viața, dans nebun, sălbatic, curcubeu învolburat, vâlvătaie și iubire... Viața, ce ne-ai mai dansat! DANCE It is not by chance that we dance on life’s stage. The language of dance carves the blood of our hope with an unseen chisel. Small or
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
despărțirii sale de trup este asemenea senzației celui ce ar cădea gol în mijlocul flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
Nu avea cine să-i dea ajutor și nici nu dorea acest lucru. Doar ținuse ascunsă sarcina atâtea luni, să nu știe nimeni, pentru a nu ajunge de râsul satului. O durere cumplită o măcină, apoi se auzi un țipăt sălbatic. Femeia căută ceva tăios în jurul său, pentru a tăia cordonul ombilical. Apoi plecă încet, ținându-se cu mâna de burtă. Satana își îndreptă atunci ochii spre pământ și spuse vesel slujitorului său, Michiduță: -S-a născut un om de al nostru
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
Ba, Ioane, cred că zărit-ai bine. Chiar e un copilaș. Și plânge de mama focului. Trebuie să-l ducem urgent la orfelinatul din sat. Oare ce netrebnică l-a părăsit aici, în câmp ? Putea să-l mânânce vreo lighioană sălbatică, răspunse altul. Îi vom spune Doru, să știe că există cineva în lumea asta, căreia să-i fie odată și odată dor de el. Zilele următoare, sătenii aflară cine este femeia, care a născut la marginea drumului și cum se
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
Dar și cenuș-am fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-a regelui mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom te-ar suge învinuindu-te că seceta-i cu lacrimi tu vrei s-o stingi
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
să ne plouă codrul în plete culori și sonate să ne aștearnă la picioare covor foșnitor cu miros de veșted-cafeniu și de moarte strânge-mă aproape iubite să mă îmbăt de gustul de must și de gutui coapte se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
fost mai simplu să spună că s-au gândit să lase moșternire generațiilor viitoare un spațiu generos, în mijlocul naturii fabuloase, în care să-și caute împlinirea în armonie cu universul. Așa, din păcate, rămânem cu un mesaj ambiguu, de parcă natura sălbatică ar primi de la autoritățile americane dreptul de a exista, și nu invers. Dar poate că așa trebuie să fie totul în țara în care măsura tuturor lucrurilor este omul iar etalonul valorii este utilitatea, nimic nefiind lăsat în voia sorții
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele cerului / și să mă închidă-n carapacea luminii. / Împreunează-mi mâinile în rugăciune! / Ocrotește cuvântul ce nu mă omoară / și acopere-mi cerul / cu întregul Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri, tendințe , detalii și tonalități radiante, visele lirice ale Viorelei Codreanu Tiron, exprimate în discursuri raționale, poartă pecetea autenticității, înnobilând demnitatea expresiei. Empiria spațiului poetic este scânteietor locuită de autoritatea gnoseologică a cuvântului
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
trupul meu. Iubito... Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori de adâncă bătrânețe doar
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
lebădă pe-un val de eleșteu... “(În mai, când înflorește liliacul) Când iubirea grăiește, atunci un murmur străbate eternitatea. Marea, albastru nesfârșit și sidefiu de perle, sărută țărmul într-un dans care răzbate dincolo de hotarele pământești : „Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Simfonia mării creează o scenă mirifică, aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
cea spirituală: Se tot zbate îndrăznețul / și s-azvârle. / Și mi-e teamă / c-o să cadă - visătorul (Visătorul). Numai aceia care sunt obișnuiți cu trăirea în slavă: Când aș iubi, / mi-aș întinde spre cer toate mările / ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, / spre cer / să-l cuprind, / mijlocul să-i frâng / să-i sărut sclipitoarele stele, vor putea înțelege secretele Bibliei și vor putea răsufla fericiți de găsirea păcatului tainic al firii: Când aș urî, / aș zdrobi sub picioarele mele
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
-i că odată Mă ninge pe suflet cu stele și nori Cărări viscolite, nămeți prin ograda, Și-un strop colind străbătându-mi prin pori. Aud clopoței , vin copiii cu „Steaua”, Tătuca și mama bănuți zornăiesc Și-mi cerne prin gânduri sălbatică, neaua Prin minte-mi trec sânii și căi tropotesc. Și-mi dau cozonacii afar’ din covata E jarul încins și cuptoru-ncercat Zicând „Tatăl nostru” la ușa-i curbata, Cuvintele mamei prin vreme străbat. Miroase-a vin fiert peste tot, și-a
CRĂCIUNUL MĂ DOARE… de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373074_a_374403]
-
din trunchiuri înfipte adânc în apă. Aici desigur că puteau ancora diferite ambarcațiuni pentru a urca echipajul sau pasagerii în vederea unor plimbări de agrement pe lac. Lacul era o întindere liniștită de apă, pe care pluteau grațioase lebede, lișițe, rațe sălbatice sau domestice și nenumărați pescăruși. Maria - Rosa la plecare i-a înmânat o pungă plină cu pâine uscată, ca să hrănească păsările. Când le-a văzut plutind pe lac și-a adus aminte de cele din Portul Tomis, unde uneori mergea
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
munților lângă un izvor cu apa limpede și rece ca gheața. Traversară zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt și umed. După un timp valea se deschise tocmai când ultimele raze
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
din față. Din dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
darul să scoată din starea de paralizie atât pe Ilie, cât, mai ales, pe Casapu,căruia îi reveni glasul și urlă ca un turbat: --Acum, Iliee! Dă-i cu ghioaga-n țeastă! Însă, Ilie, în loc să execute asaltul programat, cu strigătul sălbatic aferent, se întoarse calm către Casapu, rezemându-se în ghioagă: --De ce, domnu inginer, dacă n-are nimic cu mine? Și, nervos, întinse mâna la spate, îl apucă pe Tache de cămașă, îl săltă ca pe un snop și-l
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
Doar mă certa pe mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Nailonul meu era bun, de 0,35 mm grosime, deci nu aveam griji în această privință.. În fine, i-am văzut gura enormă ieșind la suprafață... Nu era somn, cum aveam tendința să cred, după cum se lupta. Era un crap sălbatic, lung de peste șaizeci de centimetri. Bătea cu dorsala luciul apei și se revolta că vreau să-l scot afară. Cum Gică era lavreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la minciog
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]