20,441 matches
-
de alternative, dacă un grup G este decisiv asupra oricărei perechi de alternative, atunci acesta este decisiv asupra tuturor perechilor de alternative, adică este decisiv. [l.1.3.2*]: Lema de contracție a grupului. Pentru orice funcție de bunăstare socială care satisface U, P și I, și o mulțime S de alternative, dacă un grup G, (oricare ar fi acesta) este decisiv, atunci orice submulțime a acestui grup este, la rându-i, decisivă. Demonstrație [l.1.3.1*]. Pentru a demonstra lema
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o singură persoană. Prin lema de expansiune a câmpului, dacă acea persoană este decisivă asupra unei singure perechi, atunci ea este decisivă pe toate perechile de alternative. Dar asta înseamnă că avem un dictator. Așadar, singura funcție de bunăstare socială care satisface condiția Pareto, condiția independenței față de alternativele irelevante și condiția domeniului universal, este o funcție dictatorială. Dacă admitem condițiile anterioare, nu putem reține condiția de dictatură. Teorema este demonstrată. 1.4.* Teorema May<footnote Definițiile și demonstrația teoremei May prezentate aici
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
D, A, N, S. [t.1.4.3*]: Corolar 2 Sen. Nu există nicio funcție de decizie socială care să îndeplinească D, A, N, S. Demonstrație [t.1.4.1*]. Necesitate. Din [d.1.4.1*] este clar că regula majorității satisface [d.1.4.2*] - [d.1.4.6*]: atașează aceeași importanță fiecărui individ (A) și fiecărei alternative (N), determină o singură relație de preferință socială pentru fiecare mulțime de ordini individuale (U), și orice schimbare a preferinței unui individ în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o singură relație de preferință socială pentru fiecare mulțime de ordini individuale (U), și orice schimbare a preferinței unui individ în cazul unui balotaj va determina o preferință strictă a grupului în direcția preferinței acestuia (S). Suficiență. Cum N este satisfăcută, prin [l.1.4.1*], I este satisfăcută. Așadar, pentru preferința socială între x și y ne putem uita doar la profilele individuale privind x și y. Prin anonimitate, preferința socială trebuie să depindă doar de numărul indivizilor care preferă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
avut o urmare în forma unui rezultat de imposibilitate care, la o primă vedere, părea chiar mai puternic. În (1974), Gibbard demonstra că domeniul nerestricționat și libertatea individuală sunt inconsistente. Mai clar, nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Pentru a-și ilustra descoperirea, Gibbard formulează două exemple. (a) Cazul „conformist versus nonconformist”. Presupunem că avem două persoane ncf și cf (nonconformistul și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și pe (y,w), atunci. Prin am în vedere cardinalitatea mulțimii decisivităților libertariene (sferei personale). Spre exemplu, înseamnă că individul i este decisiv pe două perechi de alternative. [t.2.1.1*]: Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă condiția domeniului universal, condiția Pareto slabă și condiția libertariană. [t.2.1.2*]: Teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian. Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă domeniul universal, condiția Pareto slabă, și condiția libert arianismului minimal, dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
2.1.1*]: Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă condiția domeniului universal, condiția Pareto slabă și condiția libertariană. [t.2.1.2*]: Teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian. Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă domeniul universal, condiția Pareto slabă, și condiția libert arianismului minimal, dacă numărul indivizilor este cel puțin egal cu 2 și numărul alternativelor este egal cel puțin cu 3. Demonstrație [t.2.1.1*], [t.2.1.2*]<footnote Cum L
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe y lui x, atunci societatea va prefera pe y lui x. Înainte de a enunța teorema, două definiții cu care voi lucra pe întreg parcursul lucrării. [t.2.2.1*]: Teorema Gibbard. Nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Demonstrație [t.2.2.1*]. Presupunem existența a doi indivizi, i, j, și a patru stări alternative (mutual exclusive) ale lumii, și descompunem fiecare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
conflict cu drepturile individuale, indiferent de numărul indivizilor. 3.5.* Restricția Breyer [d.3.5.1*]: Un individ i are preferințe separabile (PS) cu privire la o problemă jX , dacă și numai dacă pentru două perechi de x variante următoarele condiții sunt satisfăcute: [d.3.5.2*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile. O funcție de decizie socială are un domeniu nerestricționat de tip 1sU dacă include numai ordini de preferințe separabile. [d.3.5.3*]: Domeniu restricționat la preferințe separabile 2 ( 2sU ). Domeniul funcției
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cu domeniul restricționat la preferințe separabile 1. [t.3.5.2*]: Condiția libertariană este consistentă cu domeniul restricționat la preferințe separabile 2. [t.3.5.3*]<footnote Teorema îi aparține lui Breyer (1977). footnote>: Nu există o SDF care să satisfacă *L , P și 1sU . Demonstrație [t.3.5.1*]. Să începem printr-un exemplu. Luăm cazul conformist vs. nonconformist trebuie arătat că preferințele care produc paradoxul lui Gibbard nu sunt separabile. În primul rând, din cele patru perechi de decisivitate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este transformată în preferință socială. footnote>; b) ni2L :dacă unii dintre indivizi au preferințe intruzive, atunci decisivitățile tuturor sunt anulate; c) ni3L : decisivitățile indivizilor cu preferințe intruzive sunt anulate. De aici, rezultatul de posibilitate: există o funcție de decizie socială care satisface U , P , 1niL , 2niL , 3niL , dacă și numai dacă numărul indivizilor este 2. Pentru mai mult de doi indivizi și mai mult de două alternative, așa cum demonstrează chiar Blau, soluția nu funcționează. 4.4. Soluția Gaertner-Kruger Am văzut mai sus
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mod: condiția libertariană modificată (Lgk) acordă decisivități individuale doar indivizilor care manifestă preferințe autosustenabile. În cazul în care indivizii au preferințe care nu sunt autosustenabile, drepturile se anulează. De aici rezultatul de posibilitate: „Există o relație de preferință socială care satisface condițiile U, P, Lgk și care este aciclică pe mulțimea alternativelor.” [Gaertner și Kruger, 1981, p. 24] 4.1.* Soluția Hillinger-Lapham [d.4.1.1*]: Condiția Lhp: Oricare ar fi două x variante x,y, i este decisiv pe acestea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Preferințele separabile ale lui Breyer (1977) sunt aceleași cu preferințele necondiționale ale lui Gibbard (1974). footnote>: Un individ i are preferințe necondiționale (PN) cu privire la o problema jX , dacă și numai dacă pentru două perechi de x variante următoarele condiții sunt satisfăcute. următoarea echivalență este îndeplinită. [e.4.2.1*] Definiția [d.2.2.2.1*]: Se clarifică prin următorul exemplu: în cazul conformist vs. nonconformist alternativele sunt aspectul care îl privește pe nonconformist nu este același în cele două perechi. i
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o alternativă z căreia i să îi prefere pe y, iar z se află în sfera personală (z,x) a unui individ j care preferă această alternativă lui x. [t.4.2.4*] Pretenția libertariană III: Există o FDS care satisface U, P și alL . Demonstrație [t.4.2.4*]. Se face procedând în următorul mod: în primul rând identificăm dacă există un z care se comportă ca în [d.4.2.3*]. Se poate verifica faptul că, în toate cazurile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
distincte, în așa fel încât, pentru fiecare profil p, i dictează alegerea socială pe acea pereche, dacă, și numai dacă, există cel puțin un individ care este liberal în p. [t.4.3.1*] Există o funcție de decizie socială care satisface U , P , 1niL , 2niL dacă, și numai dacă. Demonstrație [t.4.3.1*<footnote Demonstrația îi apartine lui Blau (1975). footnote>]. Să presupunem că avem o mulțime de alternative A={a,b,c} și că fiecare profil social p conține
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pentru fiecare persoană există cel puțin o pereche distinctă de alternative (x,y), astfel încât fiecare i este decisiv în alegerea socială între cele două alternative în orice ordine, i.e. [t.4.3.2*]: Nu există o funcție de decizie socială care satisface U , P , * 1L+ , dacă # 3N ≥ . Demonstrație [t.4.3.2*]. Se face printr-un exemplu oferit de Blau în (1975). Presupunem că avem trei indivizi ( , ,i j k ) și șase alternative distincte. Decisivitățile libertariene sunt iar profilurile individuale sunt. Verificăm
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
4.4.2*] Condiția Lkg: Oricare ar fi i, dacă i având drepturile Di, dacă i nu manifestă preferințe autosustenabile, atunci Di se anulează/nu se recunosc. [t.4.4.1*] Teorema GK: Există o relație de preferință socială care satisface condițiile U, P, Lkg și care este aciclică pe mulțimea alternativelor. [o.4.4.1*]: Nu voi relua demonstrația oferită de Gaertner și Kruger, ci voi încerca să construiesc alt argument. În primul rând, există o diferență între decisivitatea paretiană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
respectă drepturile celorlalți. [d.5.1.3*]: Condiția PC: (criteriul Pareto slab condițional). [d.5.1.4*]: Condiția +L : pentru orice alocare consistentă de drepturi, dacă (x,y) este în. [t.5.1.1*]: Există o funcție de decizie socială care satisface condițiile U, L+, și PC, dacă cel puțin o persoană respectă drepturile celorlalți. Demonstrație [t.5.1.1*]. Voi propune un mod de a demonstra diferit de cel al lui Sen și relaționat cu cel al lui Suzumura (1978), (1979
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferată paretian. Cu alte cuvinte, alternativele din reuniunea decisivităților libertariene nu se află în domeniul condiției Pareto. Dar alternativele din această reuniune sunt toate alternativele din mulțimea de alegere. De aici, preferința socială este echivalentă cu decisivitățile libertariene. Aciclicitatea este satisfăcută, deci paradoxul este rezolvat în acest caz. Bineînțeles, rămâne problema completitudinii, care nu este satisfăcută. Procedăm asemănător pentru o mulțime cu patru alternative: 1 : (0,5.0)a , deoarece nu mai rămâne nicio alternativă care să nu fie în reuniunea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
folosind o condiție libertariană coerentă și care acordă decisivitățile pe toate x variantele , condiția Pareto amendată prin preferințe libertariene minimal raționale (condiția Pmr) va fi consistentă cu domeniul universal, i.e. putem formula o teoremă de posibilitate: există o FDS care satisface U, P, și Lmr (pentru demonstrație, vezi 6.1.4*). 6.1.5. Amendarea condiției Pareto prin preferințe disjunct-monotone Fundamentul acestei alterări a condiției Pareto este acela că paradoxul libertarian are o caracteristică mai puțin evidentă: x aspectele perechilor de pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
descrescătoare, avem și caracterul de disjuncție. Aceste preferințe sunt diferite de preferințele libertariene minimal raționale deoarece tranzitivitatea nu cere monotonie. Acest aspect este clar în următorul exemplu: presupunem că avem 0 preferat lui 1, preferat lui 0,5. Tranzitivitatea este satisfăcută în vreme ce monotonia nu. Dacă impunem criteriului Pareto să transforme în preferință socială doar acele profiluri care sunt disjunct-monotone și a) să le ignore pe celelalte, transformând în preferințe sociale doar decisivitățile libertariene; b) să le transforme pe celelalte în așa
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de indivizi, orice număr finit de alternative și orice număr finit de strategii. Argumentul pentru reținerea acestei cerințe tari este unul cât se poate de intuitiv. Sen demonstrează că nu există o funcție de decizie socială cu domeniu nerestricționat care să satisfacă condiția Pareto slabă și un principiu libertarian atunci când societatea este formată din doi indivizi. Acest rezultat implică un altul: nu putem garanta drepturi individuale, unanimitate și raționalitate socială în același timp pentru o societate reală, cel puțin nu în forma
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferințe minmax, soluțiile prin preferințe libertariene minimal-raționale și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980), Craven (1982), Saari (1997) și List (2003). În aceeași situație cu acestea se află și câteva dintre soluțiile introduse
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
4*]: Libertarianism non-minmax 2 ( 2mmL ): Condiția libertariană acordă decisivitate doar pe perechile care conțin acele alternative care nu sunt preferate minmax, în cazul celorlalte inversează preferința exprimată în acestea. [t.6.1.3.1]: Există o funcție de decizie socială care satisface U, P și 1mmL , 2mmL . Demonstrație [t.6.1.3.1*]. Se face pornind de la observația că alternativa care pierde în perechea de decisivitate a unui individ este preferată de acesta alternativei care câștigă în perechea de decisivitate a celuilalt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
transformă această preferință în preferință socială, în vreme ce criteriul creștindemocrat scoate această alternativă din sfera de alegere a indivizilor și o trece în cea a Evangheliei, interzicând-o (aceeași problemă ca și în cazul drepturilor inalienabile - condiția de nonimpunere nu este satisfăcută). footnote>. Un alt tip de reguli de decizie socială, care nu sunt Pareto inclusive, este reprezentat de unele reguli poziționale. În (1998), Saari argumenta faptul că regula pluralității ar fi eliminată de condiția Pareto slabă. Această regulă acordă un punct
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]