4,690 matches
-
linie, cea dintâi pierzându-și căpitanul, Sir Frescheville Holles, iar "Victory", care le-a luat locul în linie, a fost dezafectată și ea. Nava neerlandeză "Stavoreen" 48 a fost capturată de "Greenwich" 60 iar o alta, "Jozua" 54, s-a scufundat sub focul lui "Edgar" 72 (căpitanul ei, Jan van Dick a fost mai târziu schimbat cu Chicheley de pe "Royal Katherine"), în timp ce o a treia, "Jaarsveld" 48, și-a pierdut toate catargele și a reușit să scape cu dificultate. La ora
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
capturării lui "Kingani". Pe 9 februarie 1916, barca germană (sora mai mare a lui de pe Lacul Nyasa) a apărut în larg de Lukuga pentru a investiga dispariția lui "Kingani". După o cursă de 48 km, flotila lui Spicer-Simson l-a scufundat pe "Hedwig von Wissmann". Capturarea lui "Kingani" și scufundarea lui "Hedwig von Wissmann" au slăbit mult puterea navală germană pe Lacul Tanganyika. Cu toate acestea, un supraviețuitor de pe "Kingani" a raportat că "Götzen" fusese recent înarmată cu un tunde pe
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
scoate în evidență peisajul", inclusiv abdomenul lui McConaughey. Carrie Rickey de la "The Philadelphia Inquirer" a dat filmului o stea și jumătate din patru stele și a precizat că "seamănă cu [filmul] "Three Stooges" ("Cei trei nătărăi") jucat cu unelte de scufundat.", doar că ""Cei trei nătărăi" este mai luminat decât acesta." Rickey l-a caracterizat pe McConaughey ca "veșnic fără cămașă" iar pe Hudson ca "fără pic de umor." Pete Vonder Haar de la "Film Threat" a dat filmului o stea și
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp, Divizia a 4-a blindată canadiană a continuat înaintarea prin Bergen-op-Zoom spre Sint Philipsland, unde a reușit să scufunde mai multe vase germane în portul Zijpe. După ce căile de acces spre Antwerp au fost eliberate, faza a patra a Bătăliei de pe Scheldt a fost încheiată. Pe 28 noiembrie, primul convoi aliat a putut intra în port în siguranță. Grupul
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
și au suferit avarii severe. 10pm La ora 10 bătălia era aproape încheiată. Ambele părți erau epuizate și majoritatea navelor erau avariate, multe serios. În mod uimitor, nici una dintre nave oricărei linii nu a fost pierdută; nici una nu a fost scufundată sau capturată. Shovell a epuizat 4 dintre navele sale incendiare fără nici un rezultat și o alta a ars mai devreme după ce a fost lovită de tunuri; acestea puteau fi văzute arzând noaptea și au fost notate de căpitanul lui "Monmouth
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
alte clădiri din Veneția, ea este construită pe un teren moale, susținut de piloți din lemn. Din cauza anilor în care au avut loc inundații de iarnă (Acqua Altă), subsolul s-a umplut cu apă și campanila a început să se scufunde și să se încline. Dovadă acestui fapt poate fi văzută în creșterea numărului de fisuri din zidărie. În scopul de a stopa creșterea prejudiciului, a fost construit un inel de titan sub fundațiile campanilei. Inelul de titan va proteja campanila
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
angajarea ambelor forțe combinate.” Generalul america Billy Mitchell a fost un alt teoretician important al superiorității aeriene din perioada interbelică. După Primul Război Mondial, Mitchell a organizat exerciții de tragere cu muniție reală, în timpul cărora a demonstrat că avioanele pot scufunda cuirasate (cele mai mari și puternic înarmate vase de război ale vremii). La începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, principalele forțe beligerante acordau o importanță diferită forțelor aeriene. Adolf Hitler le considera drept un ajutor important pentru sprijinirea forțelor
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
După "Weserübung", "Kriegsmarine" mai avea doar un crucișător greu, două crucișătoare ușoare și patru distrugătoare funcționale. Admiralul Raeder era un oponent declarat al Operațiunii Leul de Mare, el luând în considerație că aproape toate vasele flotei de suprafață germane fuseseră scufundate sau avariate grav, efectivele "Kriegsmarine" fiind depășite în mod copleșitor de vasele "Royal Navy". Pe 16 iulie 1940, după campania victorioasă din Țările de Jos și Franța, Hitler, ale cărui propuneri de pace fuseseră respinse de britanici, a emis Directiva
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
trebuia privită doar ca un act disperat. Rezultatele Luftwaffe în luptele cu navele de suprafață până în acel moment erau slabe. În timpul campaniei din Norvegia, în ciuda superiorității aeriene pe care a avut-o timp de opt săptămâni, Luftwaffe a reușit să scufunde doar două vase de război britanice. echipajele germane nu erau antrenate, iar avioanele nu erau echipate să atace țintele navale aflate în mișcare, în special distrugătoarele și vasele torpiloare rapide. Luftwaffe nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu torpile, esențiale în lupta cu vasele mari. Luftwaffe a desfășurat 21 de atacuri împotriva unor vase toropiloare mici în timpul Bătăliei Angliei fără să reușească să scufunde măcar una. Britanicii aveau între 700 și 800 de vase torpiloare și vedete rapide, care puteau deveni o amenințare mare pentru germani dacă Luftwaffe nu era capabilă să le distrugă. Doar nouă vase torpiloare dintr-un toatal de o sută
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
era capabilă să le distrugă. Doar nouă vase torpiloare dintr-un toatal de o sută cincisprezece scufundate au fost distruse de aviația germană de-a lungul întregului război. Doar nouă distrugătoare britanice dintre cele peste o sută operaționale au fost scufundate în urma atacurilor de aviație în 1940. Dintre acestea, cinci au fost scufundate în timpul evacuării trupelor britanice de la Dunkerque și aceasta în ciuda unei lungi perioade în care germanii s-au bucurat de superioritate aeriană, a sutelor de tone de bombe lansate
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de o sută cincisprezece scufundate au fost distruse de aviația germană de-a lungul întregului război. Doar nouă distrugătoare britanice dintre cele peste o sută operaționale au fost scufundate în urma atacurilor de aviație în 1940. Dintre acestea, cinci au fost scufundate în timpul evacuării trupelor britanice de la Dunkerque și aceasta în ciuda unei lungi perioade în care germanii s-au bucurat de superioritate aeriană, a sutelor de tone de bombe lansate și a numeroaselor misiuni în regiune. Rezultatele Luftwaffe în ceea ce privește scufundarea navelor comerciale
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
în ciuda unei lungi perioade în care germanii s-au bucurat de superioritate aeriană, a sutelor de tone de bombe lansate și a numeroaselor misiuni în regiune. Rezultatele Luftwaffe în ceea ce privește scufundarea navelor comerciale au fost de asemenea modeste. Aviația germană a scufundat aproximativ 1% dintre vasele care au navigat în 1940 în apele britanice. Cele mai multe vase comerciale britanice s-au scufundat după ce s-au ciocnit de mine marine. Pentru cazul unei invazii, germanii echipaseră avioanele Me 110 ale Erprobungsgruppe 210 cu așa-
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
lansate și a numeroaselor misiuni în regiune. Rezultatele Luftwaffe în ceea ce privește scufundarea navelor comerciale au fost de asemenea modeste. Aviația germană a scufundat aproximativ 1% dintre vasele care au navigat în 1940 în apele britanice. Cele mai multe vase comerciale britanice s-au scufundat după ce s-au ciocnit de mine marine. Pentru cazul unei invazii, germanii echipaseră avioanele Me 110 ale Erprobungsgruppe 210 cu așa-numitele „Seilbomben”. Acestea din urmă erau arme secrete care ar fi trebuit să fie utilizate pentru producerea unei întreruperi
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Marea Mediterană, Home Fleet dispunea totuș de un mare avantaj numeric în fața germanilor. Este discutabil dacă vasele britanice de suprafață erau atât de vulnerabile la atacurile aeriene pe cât sperau germanii. În timpul evacuării de la Dunkerque, un relativ puține vase britanice au fost scufundate, în ciuda faptului că erau ținte staționare. Diferențele toatale dintre flotele de suprafață ale celor două forțe făcea ca o invazie amfibie să fie foarte riscantă, indiferent de rezultatele atacurilor aeriene. În plus, "Kriegsmarine" își folosea restul vaselor mari de suprafață
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
plănuiește incursiuni împotriva negoțului cu sclavi. Bastienne se opune. Adéwalé o ignoră, dar este îngrozit atunci când observă o fregată cu sclavi în flăcări. Adéwalé se urcă la bordul navei și reușește să salveze câțiva sclavi înainte ca aceasta să se scufunde cu restul de negri. El promite să se răzbune, dar Bastienne îl avertizează că răzbunarea va slăbi cauza Castaniilor; dacă Adéwalé îl omoară pe de Fayet, va trebui să facă asta numai ca reprezentant al dreptății. După asaltarea conacului Guvernatorului
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
care au primit diferite nume de cod militare. „Corn cob (coceanul de porumb)” au fost nave ce urmau să fie sabordat în dreptul a cinci plaje de debarcare. Acestea au traversat Canalul Mânecii prin forțe proprii sau remorcate, după care au fost scufundate controlat pentru crearea unor diguri de protecție. Odată plasate pe poziții, „Corn Cobs” au creat „Gooseberries (agrișe)”. Au fost folosite următoarele vase: Radele portuare au fost create cu ajutorul vaselor scufundate „Corn Cob”. Două dintre digurile „Gooseberry (agrișă)” au avut fost
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
Canalul Mânecii prin forțe proprii sau remorcate, după care au fost scufundate controlat pentru crearea unor diguri de protecție. Odată plasate pe poziții, „Corn Cobs” au creat „Gooseberries (agrișe)”. Au fost folosite următoarele vase: Radele portuare au fost create cu ajutorul vaselor scufundate „Corn Cob”. Două dintre digurile „Gooseberry (agrișă)” au avut fost conectate cu porturile artificiale „Mulberry”, devenind parte integrantă a acestora din urmă. „Mulberry (dudă)” a fost numele de cod al porturilor artificiale. Acestea au fost dezvoltate pe structura creată de
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
Gold. Digurile de larg plutitoare fabricate din oțel au fost ancorate în fața principalelor diguri „Gooseberry” (nave scufundate) și „Phoenix” (chesoane din beton). În timpul marilor furtuni de la sfârșitul lunii iunie, unele diguri Bombardon s-au rupt din ancore. Unele s-au scufundat, altele au plutit în derivă, provocând mai mari distrugeri decât valurile. Proiectul „Bombardon” fusese responsabilitatea Royal Navy, iar proiectul restului portului Mulberry căzuse în sarcina geniștilor britanice. Chesoanele din beton armat au fost construite de contractori civili, au fost remorcate
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
au plutit în derivă, provocând mai mari distrugeri decât valurile. Proiectul „Bombardon” fusese responsabilitatea Royal Navy, iar proiectul restului portului Mulberry căzuse în sarcina geniștilor britanice. Chesoanele din beton armat au fost construite de contractori civili, au fost remorcate și scufundate în apele Capului Dungeness și a localității Pagham. Geniștii nu au mai reușit însă să chesoanele Phoenix. Căpitanul american Edward Ellsberg, care devenise cunoscut pentru ranfluarea vaselor sabordate la Massawa și Oran, dar nu înainte ca Churchill să intervină pentru
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
obosiți, iar rezervele de apă erau pe terminate. În 30 august, în lipsă de alte alternative, au pornit la drum. Sub căldura zilei, umiditatea care se găsea sub crusta de sare transforma solul într-o masă cleioasă; roțile carelor se scufundau uneori până la butuci. Ziua era foarte cald, iar noaptea foarte frig; diverși membri ai grupului au avut miraje, halucinații cu caravane și lacuri care îi făceau să creadă că l-au ajuns pe Hastings. După trei zile, apa s-a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
jumătatea drumului au găsit resturile mutilate și devorate ale doamnei Graves și a doi dintre copiii săi și pe Elizabeth Graves, de un an, plângând lângă trupul mamei sale. Unsprezece supraviețuitori s-au adunat în jurul focului, care din cauza căldurii se scufunda în zăpadă. Expediția de salvare s-a împărțit, iar Eddy, Foster și alți doi membrii s-au întors la lac. Doi dintre salvatori, crezând că se vor salva doar cei mai puternici, au luat câte un copil în brațe și
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
s−a abandonat exceselor în special depravării. În 1767 a început o relație cu curtezana Støvlet-Cathrine. A declarat public că n-o poate iubi pe Caroline Matilda, deoarece „este demodat să-ți iubești soția”. În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală. Simptomele din această perioadă au inclus paranoia, automutilarea și halucinațiile. Neglijata Caroline a început o relație cu Johann Friedrich Struensee, regent al Danemarcei. În 1772, mariajul regelui cu Caroline s-a terminat printr-un
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
susține că omenirea trebuie să părăsească Pământul și să colonizeze o nouă planetă. Energia produsă de generatoarele electrice devine tot mai puțină deoarece oceanul începe să înghețe la suprafață până aproape de Ecuator. Populația începe să se revolte pe măsură ce Orașele sunt scufundate din ce în ce mai tare în frig și întuneric. Animalele oceanice se apropie tot mai mult de pereții din sticlă ai orașelor tot mai întunecate, așteptând tăcute sfârșitul omenirii. Proiectul inginerului Whitt (ales președinte al Omenirii) de forare în interiorul Pământului pentru a construi
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
din perioada interbelică. Văzut din perspectiva istoriei literaturii române, el are un rol de document literar și trebuie să beneficieze de un regim mult mai favorabil în prezent în contextul creșterii interesului universal pentru subiectele științfico-fantastice. Decorul distopic al orașelor scufundate sugerează drama omenirii condamnate la dispariție și necesitatea găsirii unei soluții de colonizare a altor planete. Progresul tehnico-științific nu poate împiedica degradarea constantă a planetei, care va deveni nelocuibilă într-un timp mai scurt sau mai lung. Romanul "„se citește
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]