6,619 matches
-
-și trântise, mâna, În buzunar. În clipele următoare, Îl și Încătușară. Trupa de haimanale Încremeni la intrarea În Încăpere. Încremenită a rămas, cine știe cât, după ieșirea, În dimineața care se vestea lumii, a unui feeric soare, care se avântase spre cerul senin, pe când, duba poliției Îl primea, Încăpătoare, pe nevolnic. Într-o altă mașină, Însoțit de alți polițiști, urca, și Olovinaru, care, Înainte de a fi Închis portiera, după el, Întoarse capul, către clădirea masivă ce rămânea În urmă, către bătrânii care-l
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cred și eu, că nu va mai fi fiind, pe fața pământului, pe altundeva. Cu migală, cu trudă; cu reluări și cu reveniri, zilele și nopțile treceau, fără somn, fără adihnă, fără răgaz, aproape! Și a sosit și o dimineață senină, albastră, caldă și calmă, a unei zile, În care, toul fusese materializat. Evident, deocamdată, În privința asigurării materiei prime. O materie primă impecabilă! Nu a mai durat mult și tablourile, comandate, au fost aduse În locul indicat prin contractul Încheiat cu firma
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
căsuțele de vacanță se țin lanț, întrerupte doar ici și colo de locuri de picnic și baie, deschise publicului. Doresc să căutăm cazare în orășelul Port Angeles, situat în capătul nordic al peninsulei, pește strâmtoare de Victoria - în zilele foarte senine se poate vedea dincolo de ape masă de clădiri a marelui oraș. E însă sâmbătă, la începutul unui long weekend, si mai toate camerele sunt deja luate. Am găsi, probabil, sus în munți, sau in vreunul din motelurile de dincolo de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Înaintea sa o domnișoară. Ann părea cam de optsprezece ani, abia Împlinise șaisprezece, nu demult; avea grație, semăna mult cu Helga, doar la tăietura ochilor, vag oblică, aducea puțin cu Thomas, acesta observase de cum o văzuse. Ochii, tot albaștri; mai senini; așa fusese cîndva și privirea lui Thomas, limpede și nevinovată, multe femei crezuseră că o să-l ducă de nas; se păcăliseră. Thomas era convins că Ann este os din osul lui, nu avea nici cea mai mică Îndoială; data donării
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deosebit de vesele, Îi cîntaseră, despuiate, lui Thomas ceva la vioară; rostiseră numele unui compozitor necunoscut, o scîrțîială imbecilă; muzică dodecafonică, explicaseră ele, pricepute. Prestația fusese Întreruptă de cîteva lovituri, Înăbușite, În perete. Ann izbea, probabil, cu pumnul. Era o zi senină, soarele pătrundea prin una din ferestre, luminînd brațul Maricrisei. Era liniște, un calm odihnitor. Thomas s-a simțit, cîteva clipe, cuprins de o pace cum nu mai cunoscuse de mult. Brusc, starea s-a risipit. I-a luat locul o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Unii deja făcuseră pasul, fără să fi fost de la natură plămădiți aparte, ci pentru că vroiau să Încerce totul; bărbați și femei, fără deosebire, se Împerecheau În toate felurile, Thomas devenea un demodat. Poate și el, Într-o lume care admitea senină, În numele libertăților omului, aproape orice, ar fi fost tentat să Încerce mai mult; nu, asta nu, Thomas doar gîndindu-se și scutura din cap, nu se putea Împreuna c-un bărbat. Se Însoțise cu femei de tot soiul, Ingrid ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce nu știau de alți frați, surori fără surori, pseudounicate risipite pe mai toate meridianele și paralelele. CÎteva mii, sute de mii de Thomași ar fi putut duce la reconsiderarea standardului uman. Numai copii voinici, chipeși, blonzi, cu ochi albaștri, senini. Renașterea visului arian. Într-un alt somn al rațiunii. Un pericol ipotetic nu merita neapărat și o alarmă; Thomas, cel puțin, nu se gîndea la așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă, domolea În uterul ei caracterele răsadului
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cărți, dar și acolo partenerii se Îmbogățeau pînă la urmă, cumpărau o vilă, făceau amor În piscină, singuri, feriți de indiscreția proprietăresei ori a portarului; unii chiar mai găseau un cuplu și se Împerecheau amestecați pînă spre ziuă, cînd reveneau, senini, În configurațiile anterioare. Lumea mergea Înainte, Antonia o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după orice bătrînă, fie ea și nespus de cuvioasă. Maica Tereza, Înțelegătoare, nu ceruse Domnului să aducă prăpăd peste oameni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avertiza telefonul mobil pe care activase alarma. Deschise ochii cu teamă. Nuși împlinise somnul și se simțea obosită. Lumina ce se proiecta prin draperii îi dădu de înțeles că se face ziuă. Coborî și le trase. Nu se înșelase. Cerul senin din zorii zilei îi dădu de veste că va fi o zi frumoasă, cu soare. „Și de ce m-aș bucura? Nici să merg cu Dănuța prin parc nu am timp... O va plimba mama și eu îmi voi mușca iar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dar și legislativ ... Da, înțelegeți corect... Rămâne să mai luăm legătura dacă... Vai! Nu se pune problema. Cum să mă supăr? Colaborarea cu unitatea dumneavoastră a fost întotdeauna plăcută și... Da, da! Cu drag.... Da, și eu vă îmbrățișez! Zile senine.... La revedere, doamna profesor! Laura respiră adânc, privindu-le cu un anumit înțeles pe cele două colaboratoare. - Vai de mine! Credeam că depășesc toate femeile cu debitul meu verbal, dar doamna Ionescu de la Craiova îmi dă clasă, fetelor... Se vede
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pentru tine”, a atenționat-o Eugen pe Iulia printr-un semn cât se poate de explicativ. La ora 11.00 punct, a intrat în această încăpere o tânără de circa treizeci de ani, înaltă și suplă, cu privirea dreaptă și senină, îmbrăcată cu un halat de serviciu subțire, de vară, purtând ecuson pe care se putea citi numele și funcția. I-a salutat și s-a prezentat: Marian Malciu - Bine ați venit! Sunt asistenta Mariana Neacșu. Ca însoțitor se permite o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vă las, că nu vă place subiectul... rămas singur, Bernard începu să inspecteze din nou încăperea. Deschise ușa la baie, verifică dacă momîia nu era cumva ascunsă în dulap. momîia nu se lăsă însă mult așteptată. ea apăru de pe balcon, senină și naturală, fumînd una din țigările lui Bernard. acesta făcu un pas spre ușă, avu chiar reacția de a o striga pe doamna Warnotte pentru a-i spune „veniți să vedeți că am avut dreptate”, dar renunță imediat la intenția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că mulți dintre cei care au îmbrățișat viața consacrată, de fapt, nu sunt făcuți pentru acest tip de viață. Viața consacrată necesită o structură antropologică consolidată, printr-o trudă spirituală stăruitoare, animată de o renunțare nu doar generoasă, ci și senină, care să ne dea posibilitatea să lăsăm în urmă un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fim mai generici, în viața consacrată, nu este acela de a ne simți persoane «speciale» sau «mai bune», ci pentru că dorim să trăim propria mizerie, atât la nivel existențial, cât și din punct de vedere spiritual, în mod transparent și senin. În momentul în care viața unei comunități de persoane consacrate este organizată pentru a servi ca exemplu și model, se complică totul și, încetul cu încetul, se denaturează. În vremurile de demult, când cineva intra în mănăstire nu intra într-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
autentică cu cât înăuntru ei frații și surorile pot să fie, cu seninătate, ceea ce sunt cu adevărat, sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni se cere nimic altceva decât să fim săraci senini și păcătoși iertați, capabili de solidaritate. Adeseori, însă, considerăm viața consacrată mai mult o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a învăța să iubim și să ne pregătim de moarte». Moartea aici nu se referă doar la moartea individuală ori la declinul instituțiilor, din care facem parte într-un mod mai mult sau mai puțin vital, ci înseamnă și acceptarea senină și generoasă a procesului de moarte cotidiană ori epocală - atât la nivel personal, cât și la nivel instituțional - fără de care nu ar exista o reală participare la misterul pascal. Reluăm, în cele ce urmează, reflexia părintelui Rondet, luată din articolul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. Îțidau eu altul, care nu-mi mai trebuie! - Îmi dai altul? spuse Simion încîntat și senin. Bine,atunci să-mi dai! - Du-te și te culcă, Simioane, porunci Aglae, că e târziu și te-ai enervat. Lasă, că brodezi tu și mâine. Bătrânul se îndreptă supus spre ușă, condus de Otilia. - Simion, continuă Aglae după ieșirea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era jos cu Pascalopol, intră în odaia ei, aruncă ochii pe pat și pe masă, pe dușumea, însă nu fu chip să descopere nimic. Scrisoarea fusese luată de cineva, în orice caz. A doua zi, la masă, Otilia fu tot atât de senină, seara nu veni deloc. O mâhnire mare cuprinse pe Felix, o silă de toate, și prin cap îi trecură idei extravagante. Se gândea să lase totul baltă, să fugă undeva în lume, ca fochist pe un vapor, își închipuia consternarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foc. Simți o primă nemulțumire. Intră pe dindos în sufragerie, unde constată că masa era nepusă. Pe Olimpia o găsi în dormitor, îmbrăcată ca de oraș, uitîndu-se în oglindă. - Bau! făcu Stănică, cu voință optimist. Olimpia îl privi liniștită, aproape senină. Stănică îi întinse pachetul de prăjituri: - Uite, iubito, mi-am permis o mică atenție. Nu te uităStănică. - Ce-ai adus acolo? întrebă Olimpia. - Ce-ți place ție, prăjituri cu cremă. - Bine-ai făcut! aprobă Olimpia fără exagerare. Cuprins de un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a se vedea pe sine și de a-i vedea și pe ceilalți, un mod special de a exista în lume, care se îmbină cu orientarea vocațională a propriei existențe. „Îmi place să privesc viața, persoanele, lucrurile, cu o privire senină și pătrunzătoare pentru a putea surprinde, dincolo de aparențele umane, prezența Lui impresionantă și să mă scufund în privirea Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele unei persoane consacrate care și-a petrecut toată viața primindu-i pe ceilalți în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
peronul pe partea stîngă! Pe partea stângă pica. 309 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tu ai fost colonel. Eu sânt liniștit. Zodia mea era de mult înscrisă în stelele de pe epoleții tăi. În nopțile de vară, când cerul e senin, iau poziția de drepți. * Consiliul Popular al sectorului 7, Comitetul Executiv vă face cunoscut că, prin decretul nr. 149, conferă "Certificatul de deces jubiliar" numelui Popescu, prenumele Vasile, cu ocazia împlinirii a zece ani de la încetarea din viață. Mult stimate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Oha, eveniment major! Firesc, cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu se întinse învăluitoare și plicticoasă pe șesul celor șase ore obișnuite. Cârmaciul o pronunță la fel de bâlbâit. O coregrafie, fluturând din brațe, cam la aceleași pasaje. Atâta doar că, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat tradițional siderurgiei, Brav Conducătorul își zburli părul de pe spinare și sări direct la gâtul "celor ce continuau să încurajeze manifestările superstițioase, înapoiate, obscurantiste". Într-o clipă, se dezlănțui în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai amintește nopțile de studiu intens din acel an hotărâtor pentru Stani și toți colegii. Peste memorie s-a depus negura inexistenței, încet s-au estompat până la dispariție, a uitat cum era în acele timpuri, cald sau frig, cerul era senin sau bătea vântul turbat, Marea Neagră era albastră sau verde în acele zile, totuși trăirile și întâmplările din acel an au fost de neuitat. Sensibilitatea tuturor este atinsă cu ceva ce face să își amintească unele amănunte iar pe celelalte să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pahar de vin. 268 I-a însoțit până la poartă și taică-său i-a făgăduit că dacă are să fie cuminte o să-i aducă ceva la întoarcere. Vetei îi venise să râdă. Tot o mai credeau un copil. Era o zi senină și friguroasă. Fata privise Cuțarida. Străzile, pustii. Prin curțile vecinilor se auzeau gramofoanele. În bătătura lui Tănase niște meșteri ridicau altă casă din bârne. Gunoierul dădea ajutor cu nevastă-sa. Se întoarse. În ușa lui, ieșise Procopie, numai într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]