41,020 matches
-
se Înfrățește imaginea clovnului cu imaginea mortului. Nu o pot vedea frumoasă deși e ființa cea mai devotată pe care am Întîlnit-o. CÎnd Îi servești o viață Întreagă pe alții nu poți să nu fii recunoscător singurului om care te servește pe tine. Și totuși, simpatia care-mi corupe sufletul nu-mi poate mitui retina. SÎnt multe detalii ale iubirii pe care e mai bine să nu le vezi. Poate de aceea femeile Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eram invitații lui țbravo Marcelică, te-ai purtat ca un lord) — Nu Înțeleg, atunci ce-i reproșezi? — Păi tocmai asta e, că ne-a dus la el acasă, În apartamentul ăla nenorocit de două camere din groapa talciocului, să mă servească Rifca lui cu telemea, cu sardele albaneze și cotlete și el să-mi toarne, tronînd În capul mesei, o poșircă făcută-n casă și să-mi Înșire bancuri Învățate de plozii lui la grădiniță. Ce să-ți spun, petrecere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
facă competitivă măcar pe piața internă. Și atunci, la ce concursuri aș mai putea ridica pretenții de participare? La un distins concurs de bună cuviință de pildă, la care se călătorește totdeauna cu trenul - ai scuza vertijului - unde ți se servește o cafea cu frișca și o conferință despre poluarea planetei, după care urmează discuții, totul desfășurîndu-se moderato cantabile, se strîng mîini, se promit revederi și vreme de cîțiva ani primești, și trimiți felicitări de Paști și de Crăciun. Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se vor folosi 4, 5 măsuri de lapte praf la 16,5 măsuri de apă clocotită. Apa se toarnă puțin cîte puțin peste praf și se amestecă bine. Se lasă să se răcească și se Încearcă pe mînă. Se poate servi copilului. — Mă-nvață ei pă mine. Pai atîta lucru știa și maică-mea la țară, Dumnezeu s-o ierte. Că noi n-am crescut cu d-astea. Avea muierile niște țîțe ca vacile, sugea copiii pîn pă la patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asculți tu pe doamna Oprișan, nu din obligație o lași, ce-i drept cu destulă precauție, să-ți cunoască Întîmplările cele mai Îndepărtate, pe care nici tu nu le mai consideri ale tale - de asta ți se par neutre - Îi servești Întîmplări care ar putea fi la fel de bine ale ei, sînt chiar ale ei, nu-ți dai seama că aveți amintiri comune? Plimbările acelea pe malul DÎmboviței vechi, trăsurile, bisericile și birturile și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum se dezlănțuie, mai ales cînd subiectul e atît de gras, că de, oameni sînt, au și ei nevoie de petreceri, nu? Cum să nu se repeadă, cînd li se servește pleașca pe tavă. — Și el? A făcut un șoc. A Început să urle. Urla fără oprire ca un cîine la lună. Au chemat salvarea și l-au dus la nr. 9. — Cum ai putut să faci una ca asta? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numele. Trebuia să ascultăm poveștile pe care ni le citea o doamnă bătrână dintr-o carte pentru oameni mari pe care noi n-o înțelegeam. Mama a fost foarte primitoare în anul acela când am primit trenul. Toată lumea a fost servită cu câte o bucată din prăjitura ei cu fructe de care era foarte mândră. Spunea că a făcut-o după o veche rețetă de familie, dar am aflat mai târziu că a comandat prăjitura prin poștă de la o companie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că aveau de făcut curățenie acasă ori altă scuză. Mulți nici nu mai întrebau de mama după asta. Flora venea des pe la magazin să cumpere lucruri pentru nepoții ei, dar mereu reușea să facă în așa fel încât să o servească domnul Williams. Când nu era el, pleca și venea mai târziu. Nu vorbea niciodată cu mine și se întorcea ochii în altă parte când mă uitam la ea. Tanti Mae îmi zisese că o plesnise pe Flora când o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să îi văd ochii. Aveau o culoare verde-albastru cu nuanțe de gri care păreau să plece din centru. Și aveai impresia că puteai să vezi prin ei până foarte departe. Domnul Williams era în spate, așa că a trebuit să o servesc eu. Am mers la raftul cu medicamente, unde stătea ea, și mi-a dat o rețetă pentru bunicul ei. După ce m-am dus în spate să i-o dau domnului Williams, mi-a fost frică să mă întorc în magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Sper că nu te-am supărat. Am dat din cap. —Ei bine, a spus înveselindu-se, ce zici? M-am imaginat stând la birou, răspunzând la telefon - „Shelley Frank Fine Art, bună dimineața“ - pe cel mai dichisit ton. Sau să servesc bogătani snobi cu biscuiți scumpi: „încă un baton moca, Mr. Rich-Maroon?“ „Oh, da, cred că am să servesc. Mulțumesc din tot sufletul.“ M-am gândit că talentele mele s-ar putea extinde, pentru a face față provocărilor. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
M-am imaginat stând la birou, răspunzând la telefon - „Shelley Frank Fine Art, bună dimineața“ - pe cel mai dichisit ton. Sau să servesc bogătani snobi cu biscuiți scumpi: „încă un baton moca, Mr. Rich-Maroon?“ „Oh, da, cred că am să servesc. Mulțumesc din tot sufletul.“ M-am gândit că talentele mele s-ar putea extinde, pentru a face față provocărilor. Ca să nu mai zic de oportunitățile de investigare. Mi-ar plăcea, am spus cu modestie, dacă ești absolut sigură... Oh, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Harriet s-a uitat la mine căutând sprijin, dar eram de acord cu Nat. Și totuși, el nu era chiar binevoitor. îl cunoșteam doar de câteva minute, dar sigur nu era un cavaler al mesei rotunde; grosolănia lui Johnny îi servise drept pretext să se bucure de puțină adrenalină. Probabil încerca să mă impresioneze cu nivelul lui ridicat de testosteron. —Trebuie să o ajut pe Harriet să strângă, i-am spus. A dat din cap ca și cum nu îi păsa ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lui este acasă și m-a invitat în living. I-am spus numele meu. Pentru el nu însemna nimic. Laura Archer spunea, probabil, acasă doar strictul necesar. Camera era mobilată confortabil în anonimat, aducându-mi aminte de o cameră ce servea drept model pentru dezvoltarea unei suburbii pentru navetiștii bogați. M-am așezat într-un fotoliu. Domnul Archer a dispărut și nu mult după aceea pe hol s-au auzit pași mici și grăbiți, doamna Archer intrând în living. A închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
piele, cizme din piele, rochie neagră din lycra și dresuri plasă. Aș fi vrut să port rochia de latex, dar nu mai aveam pudră de talc. Probabil ar fi mers la fel de bine. Oricum barmanul nu ar fi vrut să mă servească. Aproape îmi terminasem cocktailul. Catherine Hammond întârzia. Totuși, nu aveam de gând să plec. îmi lăsase mesaje pe telefon toată săptămâna până când, într-un final, am cedat și am sunat-o înapoi. Nu puteam să o văd imediat. Aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am atins de ele; nu-mi era foame. Nu-mi mai fusese foame de o săptămână. Catherine Hammond a apărut în ușa barului. Chelnerul s-a îndreptat spre ea, i-a luat haina, i-a tras scaunul și i-a servit un Laphraoig cu o servitute de la care s-a abținut în cazul meu. Purta o rochie cu guler, neagră, cu nasturi argintii și o curea lată de aceeași culoare și arăta minunat, ca întotdeauna. Mă întrebam dacă negrul însemna doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
evreiască. Noah spunea adesea că Tora era, chiar și pentru cei fără credință, un izvor de învățătură etică și psihologică care nu seacă niciodată. Într-o bună dimineață, când se așezase ca de obicei la masă, așteptând să i se servească micul dejun, Noah o anunță pe draga lui soție, Judit, următoarele: - Datoria unui bărbat este aceea de a scrie! De aceea m-am hotărât să scriu un sul cu cele cinci cărți ale lui Moise. Asta se va considera ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un suflu de înnoire în comunitatea noastră. Judit n-a mai spus nimic, dar în acea zi, Noah a remarcat că supa i s-a servit rece și prăjiturile pe care Judit le făcea special pentru el lipseau de pe masă. Tot ce s-a mai întâmplat atunci n-a fost prea încurajator pentru Noah. Cu toate astea, el s-a așezat la masa de scris ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acolo, i-a spus Charlie la sfârșit. După plecarea lui Charlie, Noah a început să se roage plângând: „Doamne, rege al universului, tu știi cât de mult Te iubesc și cum voios și iubitor vreau acum, la bătrânețe, să Te servesc, dar nu știu cum“. Noah a așteptat un semn că El, Cel de Sus, a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cărți ale lui Moise. Mulțumit, și-a invitat soția, copiii și pe Charlie și s-a așezat solemn la masa lui de lucru, spunând că acum și-a făcut datoria aici, pe pământ. După aceea scosese coniacul Napoleon din spatele cărților, servindu-i pe toți. El însuși bău plin de satisfacție licoarea aurie, așezându-se pe sofa alături de Charlie. Cu mâna dreaptă apăsă rând pe rând mâinile celor de față, spunându-le: „Vă iubesc!“. Apoi se aplecase ușor către Charlie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tovarășii tăi ați fost mâncați de rechini! Omul începu să râdă cu toată gura, dând capul ușor pe spate. Beppo îi povesti imediat că tocmai se pregătea să se ducă la biblioteca din Bologna, dar auzise de la băiatul care-i servise cafeaua că era închisă în timpul verii. Așa că îl invită la un pahar cu vin și apoi acasă, pentru a o saluta pe Edith. În capul lui Beppo nu mai zumzăiau versuri, ci planuri fericite dacă îl va urma Jacopo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de ajuns că el avea aceeași pasiune pentru aventură ca mai înainte. Acasă la Beppo le-a deschis ușa chiar Edith. Când a dat cu ochii de bărbatul necunoscut a fost foarte uimită. Fără să spună un cuvânt, le-a servit o pasta făcută la repezeală, aranjând un loc de dormit pentru oaspetele neașteptat. Când soții s-au aflat împreună în dormitorul lor, Beppo a întrebat-o pe Edith: - Ce-i cu tine? Nu-ți mai place de Jacopo? Edith se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
însăși jucase în copilărie rolul Albei ca Zăpada și fusese răsfățată de câțiva reprezentanți ai acestui popor cu adevărat vrăjit, care nu putea să îmbătrânească în felul oamenilor. Nu cumva piticul din fața ei fusese unul din acei pitici care o serviseră în piesa regizată de tatăl ei, exact ca pe o prințesă? Dudu citise pe fața Ninei ceva binevoitor și îndrăznise s-o întrebe: - Pot să te invit la o cafea? - Ar fi plăcut, spusese Nina visătoare. Ajunseseră repede în micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și lăsa ochelarii, privindu-l pe Dudu surprins -, până la urmă schiță un zâmbet ușor care-i lumină toată fața. Din motive necunoscute, un pitic îi trezea mereu simpatia. Încurajat de zâmbetul spontan, Dudu scoase un pachet de țigări și-l servi pe domnul Fischer. După aceea aprinse și el o țigară, cum obișnuiesc să facă bărbații ca să creeze un spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă. Dudu făcea inele de fum în aer și urmărea înlănțuirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se deschideau ca un evantai chinezesc, luminând toată fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură care venea de la corpurile mișunătoare ale oamenilor. Rudi se simțea înviat și-i servea pe cei întâlniți în cale cu caramele. - Rudi e amorezat, spunea un cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase o femeie mai în vârstă. Toți știau că de când îi murise soția fusese torturat de singurătate, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de patul regelui. - E scris negru pe alb că David n-a „cunoscut-o!“, a strigat o femeie care ascultase în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]