7,756 matches
-
cu a mea, de rușine, El mă poartă cu buza încă învinețită ca vie mărturie prin fața profesorilor care mi-au acordat deja circumstanțe atenuante, acceptând reprogramarea examenelor, nu m-a mai întrebat Andrea niciodată dar tu ce căutai la Paris? Singurul care știe, 3 iulie, Boris și Sabina au plecat spre Rusia, mi-au promis că la întoarcere vor trece prin România, dacă nu moare copilul Boris va fi al meu, dacă moare, mi-am amintit din nou cuvintele Natașei văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că acum nu fac decât să-mi reamintesc, Andrea spune că i-ai făcut portretul! Da! Și unde e tabloul? I l-am dăruit, dar n-a vrut să-l primească și atunci i l-am dat unui prieten, Ești singurul pe care Andrea l-a adus vreodată aici! Își dă jos ochelarii de soare, ca pentru a mă privi cu mai multă atenție, Poate sunt singurul care l-a înțeles cu adevărat pe Andrea! Cu mine petrece prea puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a vrut să-l primească și atunci i l-am dat unui prieten, Ești singurul pe care Andrea l-a adus vreodată aici! Își dă jos ochelarii de soare, ca pentru a mă privi cu mai multă atenție, Poate sunt singurul care l-a înțeles cu adevărat pe Andrea! Cu mine petrece prea puțin timp ca să ajung să-l cunosc, și-și întoarce privirile spre Andrea, adormit probabil în șezlongul dus foarte aproape de apă, Și brusc eu aș vrea să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care dintre zei va rămâne încă strălucind în zorii albi?! trei stele și luna, rămân până în ultima clipă cei mai tari, lumina nu-i îndepărtează, îi întărește în lupta lor deznădăjduită cu zorii unei zile noi, două stele și luna, singurii și ultimii zei, cu capul dat pe spate și cu ochii pe cer mă plimb printre mesele goale, resturile ospățului ceresc, la masa lungă din centru figurile înnegurate ale celor din urmă zei, ei, nemuritorii, cei ce vor rămâne până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-am făcut deja un plan, privirea ei deasupra farfuriei ascultându-mă cu o răbdare pe care numai femeile, despre Radu, despre ce crede Radu în legătură cu obsesiile mele, despre teama mea că nu voi fi la înălțimea așteptării părintelui Ioan, singurul care crede în mine cu o tărie ce, aplecându-se ușor din umărul stâng pentru a putea tăia mai bine bucata de pizza rămasă îi zăresc pentru o clipă pe sub rochie, pe umăr, firul subțire al, înfiorându-mă, gestul încetinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama că ceea ce fac eu pe calculator nu-i artă, eu părăsesc pentru o clipă culorile ecranului, urmărindu-l, nu-i artă în definiția clasică a termenului, dar poate deveni artă în era informațională, în lumea virtuală, tu, Theo, ești singurul dintre noi care ai ales cel mai greu dram spre nemurire, nemurire?! noi l-am ales pe cel mai ușor și mai alunecos, fără bătaie lungă, nemurirea prezentului, sunt atât de curios de biserica aia pe care o pictezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ferestrele ridicate și tot îi auzeam. M-a binedispus pentru tot restul zilei. —Urăsc chestia asta, recunoscu Ashling. Este foarte deranjant. —Dar de ce? A, poate pentru cineva cu trecutul tăuă Dar pentru majoritatea oamenilor e plăcut. Simt că nu sunt singurii care au probleme. Da’ cine are probleme? spuse Ashling agitată. Clodagh părea încurcată. —Nimeni. Dar chiar te invidiez! explodă ea dintr-odată. Ești singură, începi o nouă slujbă, toată agitația aia. Ashling a amuțit. Pentru ea, viața lui Clodagh era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei nu se putea numi tocmai subtil, măcar se arăta dispusă să depună efortul. Apoi a ajuns și Mercedes, iar Lisa nu s-a arătat mulțumită nici de ea. Era tăcută și slinoasă și avea o mină întunecată și ciudată. Singurul pe care Lisa nu îl cunoscuse încă era Bernard, iar acesta s-a dovedit a fi cel mai rău dintre toți. Vesta roșie pe care o purta peste cămașă și cravată era evident de pe vremea când asemenea lucruri erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe el pe rând. De asemenea, ceaiul trebuia băut în sistem de rotație, deoarece nu existau decât două cești pentru toți. Dar nu le-a trecut niciodată prin cap să cumpere altele - ar fi fost o risipă incredibilă de bani. Singurii pe care îi aveau erau puși deoparte pentru haine, pentru intrarea în cluburi (dacă nu puteau evita asta în nici un fel) și pentru băutură. Până la urmă, s-au angajat cu toții - Charlie ca frizer, Zandra într-un restaurant, Kevin la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la Taboo pe gratis, Zandra le dădea câte un Tequila Sunrise gratuit când veneau la restaurantul unde lucra ea. (Și acolo avea loc un mic sistem de favoruri, deoarece barmanul nu îi număra paharele Zandrei, în schimbul unor mici amabilități sexuale.) Singurul care nu intra în calcul era Kevin, deoarece magazinul în care lucra era atât de scump și atât de mic încât, dacă fura un singur articol, întregul stoc se micșora cu un sfert. Dar avea și el contribuția lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru mine, concluzionă Ted morocănos. Sunt toate prea tinere și prostuțe și mă plac din niște motive aiurea... Prietena ta, Clodagh, întrebă el dintr-odată. Tot măritată e? — Bineînțeles că da. —Tu ai ceva? întrebă Ted, observând că nu este singurul deprimat. Ashling s-a gândit puțin, după care s-a hotărât să nu se plângă în legătură cu faptul că Marcus nu o suna. Nu îi promisese nimic și putea suna în orice moment. Așa că, în schimb, spuse liniștită: —Tristețe de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling. Deci, mă întrebam dacă vrei să îmi scrii CV-ul? întrebă Clodagh. Și uite, nu vreau ca Dylan să afle despre asta. Nu încă, cel puțin. Adică s-ar putea simți lovit în mândrie. Dacă nu ar mai fi singurul care aduce bani în casă, înțelegi ce vreau să spun? Ashling nu era complet convinsă, dar se decisese să renunțe. —OK. Ce hobby-uri să scriu? Parapantă? S&M? —Canotaj pe apă dulce, râse Clodagh. Și sacrificii umane. —Și ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
portocaliu pe umăr. Am șaptezeci și două de ore de Class As în față. — Și eu, spuse Trix. Și eu, aprobă plictisitorul Bernard, trăgând din nou paiul scurt al conversației. Toată lumea și-a luat bagajele și s-a cărat, până când singurii rămași erau Jack și Ashling. Jack pentru că aștepta un telefon de la New York și Ashling pentru că se întâlnea cu Joy la șase și jumătate și nu avea rost să meargă până acasă. Cât timp aștepta, a continuat să lucreze, pentru că voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
brusc capul. Ce se întâmplase? O privire rapidă asupra celor rămași la masa din bucătărie a relevat faptul că Marcus plecase. Era ora șapte și jumătate, într-o seară de joi de la sfârșitul lui octombrie și Ashling și Jack erau singurii care mai rămăseseră la serviciu. Jack a închis lumina din biroul său, a închis ușa și apoi s-a oprit lângă biroul lui Ashling. —Cum te descurci? încercă el să întrebe. —Foarte bine. Tocmai termin articolul despre prostituate. Nu, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mea este că ea nu și-ar fi dorit așa ceva. Deși cele întâmplate au fost de-o atrocitate înspăimântătoare, ea ar fi dorit ca ele să fie aduse la cunoștința lumii întregi. Și, din moment ce i-am rămas dator și sunt singurul care cunoaște întreaga poveste, mi-am asumat sarcina de a așterne pe hârtie adevărul. Dar înainte de apariția Daliei a existat și un parteneriat, iar înaintea acestuia, în cadrul Diviziei Centrale, un război în toată regula, cu regulamente și manevre, care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nas și întrebă: — Bruno Albanese? Tipul îi făcu semn spre partea din spate a restaurantului, apoi își plecă privirea. Partea din spate era îngustă, cu separeuri din imitație de piele și lumini discrete. Clefăieli lacome ne conduseră spre ultimul separeu - singurul ocupat. Un bărbat slăbănog și negricios ședea aplecat deasupra unei farfurii pline ochi cu fasole, sos chili și huevos rancheros și înfuleca terciul de parcă ar fi fost ultima masă din viața lui. Lee ciocăni în masă. — Poliția. Ești Bruno Albanese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când s-a lăsat dus de val în rolul lui de băiat rău, a trebuit să-l aduc cu picioarele pe pământ. Dar prețul plătit era mic în comparație cu ceea ce învățam. Sub tutela lui Lee am progresat rapid și nu eram singurul conștient de treaba asta. Deși a pierdut juma’ de miar cu meciul, Ellis Loew s-a mai îmblânzit în privința mea atunci când, împreună cu Lee, i-am adus pe tavă un șir de infractori pe care ardea de nerăbdare să-i pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin crăpătura ușii. Ellis Loew stătea în spatele biroului său, făcând frumos în fața unor ziariști. Lee era alături de procuror, îmbrăcat în singurul lui costum. Arăta obosit - dar nicidecum la fel de iritat ca în seara trecută. Loew declara ferm: — ...iar atrocitatea omorului ne obligă să nu precupețim nici un efort pentru prinderea acestui criminal cât mai curând posibil. Mai mulți polițiști cu pregătire specială, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era minoră, nici o altă mențiune. Are patru surori, părinții îi sunt divorțați și în timpul războiului a lucrat la un PX, un magazin al armatei, în Camp Cooke,. Tatăl ei e aici, în L.A.. Ce facem mai departe? Eu am fost singurul care a rămas uimit când șefu’ ăl mare i-a cerut sfatul adjunctului. Millard răspunse: — Vreau să mai pieptănăm o dată Leimert Park, de data asta cu fotografiile de cazier la noi. Eu, Harry și încă doi oameni. Apoi mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plec. Am demarat. South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din estul L.A.-ului, la vreo doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu am găsit adresa - un depozit enorm, înconjurat de alte depozite la fel de mari, dar singurul cu fațada luminată: CARMANGERIA KOUNTY KING - ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII DIN L.A. ÎNCĂ DIN 1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
grădinarul aveau liber, iar bucătarul venea abia la patru și jumătate după-amiaza, ca să pregătească cina. Valiza din mâna lui Madeleine îmi spunea că avea să lipsească ceva timp, iar Martha nu se întorcea de la serviciu înainte de ora șase. Emmett era singurul care îmi putea da planul peste cap. Am traversat strada și am inspectat împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și-i oferi un scaun inspectorului. Ea se așeză cu un oftat trăgând un vânt discret. Logan se prefăcu că nu aude. — Zi mai departe. — OK. Logan arătă spre hartă. Am fost prin toate agențiile de pariuri marcate cu verde. Singurul care pare probabil e ăsta... zise el și Împunse piuneza roșie, Turf ’n Track... — Simon și Colin McLeod. Doi băieți adorabili. — Nu la fel de adoraili cum e clientela lor. Am ajuns să-l cunoaștem pe unul dintre clienții obișnuiți: Dougie MacDuff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
goală. Ocupanții ei luau declarații de la tipii care găsiseră cadavrul; ca să-i Împiedice să-l rupă În bucăți pe Hoitar. Singura mașină care nu fusese parcată lângă containerele acoperite de zăpadă era Range Roverul inspectorului Insch. Marele autoturism 4x4 era singurul care putea face față drumului plin de șanțuri prin zăpadă. Fusese lăsat În fața fermei. O lumină galbenă slabă lucea la una dintre ferestrele de la parter. Logan privi de la adăpostul marcat cu bandă spre casă, care apărea și dispărea În viscolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ăsta În bară și să-l lase pe psihopat să scape? Era clar că era vinovat Cleaver, cu toții copiii ăștia morți care tot apăreau. Și ei lăsau un pedofil binecunoscut liber pe străzi! Cel Mic și Cel Mare nu erau singurii care pălăvrăgeau despre „prostia poliției“. Logan mai auzise cel puțin o jumătate de duzină vorbind despre același subiect. Oare nu știau că aici veneau să bea cei mai mulți dintre polițiștii din Aberdeen care nu erau de servici? O mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi având vreo nouăzeci de ani acum - și tata îi spunea Maștera. Zaleucos dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]