8,304 matches
-
nu se târăște, așa vom avea grijă de el doar noi două, astfel încât nici să nu se însănătoșească, nici să nu moară, copilul mult dorit, copilul care ne va face să devenim o familie. Dar un scâncet zdrobește liniștea întunecată, smulgându-mă din leagănul acela cu mișcări regulate, plăcute, mi-e frică, ajută-mă, iar eu mă trezesc, ce se întâmplă cu mine, de ce mai pierd vremea aici, trebuie dus la Urgență, spun eu pe un ton apăsat, care îmi zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea, îmi spune, nu, nu avem voie să facem așa ceva, de parcă ar fi fost vorba despre o scrisoare intimă a medicului către asistenta sa, iar noi nu eram decât simpli curieri, eu nu mai pot îndura ce se întâmplă, îi smulg din mână plicul prin care ni se pecetluia viitorul, îl strâng la piept și plec să îl caut pe medic. Acum aș fi fost fericită să aud până și pașii asistentei, dar se părea că ne abandonaseră cu toții, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Sigur că te vreau cu adevărat, spun eu, nu vreau pe nimeni altcineva, nu îți este de ajuns? El închide ochii, nici ție nu ți-ar fi fost de ajuns dacă erai în locul meu, iar mie îmi vine deja să smulg dopul de la cadă și să ies, să îl las acolo singur cu rămășițele de spumă, cu depresia lui fără de sfârșit, dar povara acestei zile stă pe umerii mei, nu pentru a ne certa veniserăm aici, ci pentru a ne iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privește arogant, nu îți speli trădarea prin mâncărurile tale, prefer să mor de foame, iar eu ies din cameră în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acest lucru, însă ea gâjâie, asta presupune că mâine la ora asta voi fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este ușor, oftez, indiferența ei mă deprimă, deși lucrurile au mers ușor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
porcărie, la fel ca rochia ta. Atunci hai să fim surori gemene, spun eu și îmi clatin capul într-un gest tineresc, odată îți plăcea să arăți ca mine, strâmbă din nas, dar vine spre mine cu pași grei, îmi smulge dezgustată rochia, după care intră în cabina de probă, o urmăresc din priviri, pe vremuri intram împreună cu ea, o ajutam să se dezbrace, dar acum nu îndrăznesc, mă sperie, înțeleg eu deodată, ca și când întreg trupul i-ar fi acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că femeile care au bărbați sunt înconjurate de o aură strălucitoare, asemenea unei coroane regale, iar eu, care nici nu mai eram conștientă de prezența acestei coroane, ca și cum devenise parte din mine, îi simt acum ascuțit absența, mi-a fost smulsă din păr, sfâșiindu-mi bucăți întregi de piele. Îmi ating cu degetele jignite creștetul capului, îmi târăsc picioarele pe treptele căminului, imediat Hava mă va chema la ea și va trebui să îi povestesc, chiar dacă nu voi dori, ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-i părea rău că a plecat, pentru că i-ar fi plăcut să-i mai vorbesc despre el. Reiko a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și multe alte păsări. Doi bărbați, între patruzeci și cincizeci de ani, probabil și ei pacienți ai sanatoriului, greblau frunzele de pe alei. Reiko și Naoko s-au îndreptat spre ei ca să-i salute, iar Reiko a reușit să le mai smulgă un hohot de râs cu o glumă de-a ei. Înfloriseră și florile numite „cosmos“, iar tufișurile erau extrem de bine îngrijite. Când au văzut-o pe Reiko, păsările au început să ciripească vesel și s-au dus, cuminți, la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sâmbăta, până la ora trei, dar dacă venea mai devreme tocmai atunci? Gândul acesta m-a ajutat să-mi adun toate forțele și să mă ridic în genunchi. „Încetează! Te rog!“ am strigat eu. Nu s-a lăsat intimidată. Mi-a smuls chiloții de pe mine și a început să mă lingă. Nu-l lăsasem nici pe soțul meu să facă așa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simțit, o vreme, neputincioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu buza crăpată și plină de sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
le Închiriez. Așa că-s treaba ta. — Nu, domnule. Dacă ar fi rupt-o un pește și dumneata n-aveai nici o vină, ar fi fost altă discuție. Dar dumneata ai pierdut tot echipamentul pentru că ai fost neglijent. — Peștele mi l-a smuls din mîini. — Pentru că trăsese și piedica și pentru că undița nu era pusă În suportul ei. — N-ai de ce să mă pui să plătesc pentru asta. — Dacă ai Închiria o mașină care s-ar prăbuși de pe o stîncă, nu crezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să impresioneze. — N-am auzit În viața mea de el, răspunse căpitanul Willie. — Ei bine, o s-auzi În curînd, interveni tipul căruia i se spusese „doctore“. Toată lumea din orășelul Ăsta Împuțit o s-audă, chiar dac-o fi nevoie să-l smulg din rădĂcini. Ești un tip de treabă, spuse căpitanul Willie. Cum de-ai ajuns așa de important? — Este cel mai apropiat prieten și sfătuitor al lui..., spuse celălalt bărbat. — I-auzi. PĂi și dacă-i așa mare, ce caută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sawyer, care Încerca să-i bage lu’ Ăsta șurubelnița-n ochi, și striga: „Mușcă-l! Smulge-l cu dinții, ca pe-un strugure!“. Blackie Îl mușca pe Willie Sawyer de față și-i prinsese o scurtă bună pe care a smuls-o dintr-o smucitură și pe urmă i-a mai prins așa o scurtă, și acum căzuseră deja pe gheață și Willie Sawyer Îl tot Împungea cu șurubelnița, ca să-l facă să-i dea drumu’, și deodată Blackie a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară și peștele se ivi deasupra apei, tras de fir. Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și, zbătÎndu-se-n aer, zbură peste umărul lui Nick și căzu pe malul din spate. Nick Îl văzu strălucind În soare și apoi Îl găsi zbătÎndu-se printre ferigi. Era puternic și greu cînd Îl luă În mîini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
perfect pentru doamna Packard. Da’ pentru mine și Piticot e cam mare. Mai bine m-aș duce mai sus, la apă mică, să-ncerc să prind vreo doi mai mici. Da’, pe dracu’, ce bine a fost cînd l-am smuls din apă. Poa’ să zică ei ce vor despre cum e să-i plimbi pînĂ obosesc, da’ dacă n-au smuls vreodată un pește, habar n-au cum te face să te simți. Adică, dacă ține o mie de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mică, să-ncerc să prind vreo doi mai mici. Da’, pe dracu’, ce bine a fost cînd l-am smuls din apă. Poa’ să zică ei ce vor despre cum e să-i plimbi pînĂ obosesc, da’ dacă n-au smuls vreodată un pește, habar n-au cum te face să te simți. Adică, dacă ține o mie de ani? SÎnt unii care nu cedează deloc și deodată Încep totuși să vină la tine și, Doamne, ce-ți fac cînd Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Detectivul Își deschise ochii. — Partenerul tău s-a dus la toaletă, Îi spuse tata. — Da, sigur, și ce-i cu asta? — BĂiatu’ meu a trecut pe-acolo și a văzut sînge ieșind pe sub ușă. Detectivul sări În picioare și-l smulse pe celălalt prizonier de pe canapea. Prizonierul se uita la tata. — Vino-ncoa’, spuse detectivul. Prizonierul nu se mișcă. — Haide, spuse detectivul, Însă prizonierul nu se mișcă. Mișcă-te sau Îți zbor creierii. Dar ce s-a Întîmplat, Excelență? — Hai dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întinse palma. MÎnerul era negru, din os. Îl desfăcu și-l ținu În mîna dreaptă, cu lama Întinsă. — Ai la ÎndemînĂ un fir de păr de pe cap? — Cum adică? — Scoate-ți un fir. Ale mele sînt extrem de tenace. Mi-am smuls un fir de păr și George a Întins mîna după el. Îl ținu În mîna stîngă privindu-l atent, apoi dădu brusc cu briciul și-l tăie În două. — Ascuțimea acestei lame, spuse. Privind În continuare micul fir care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decât să sfârșească într-o speluncă. Nu face nici cea mai mică referire la lucrurile pentru care ar trebui să trăiască; nici o urmă de optimism sau încredere în viitor. În schimb, e obsedat de ideea iadului din care a fost smuls, fără să se preocupe de locul în care a ajuns. E o filozofie pur negativă. Când ia loc, toți îl aplaudă. Mă uit la Davey, ridic din sprâncene făcând un efort să-mi ascund scepticismul; cum își poate imagina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am forma un cuplu, zice el ștergându-și lentilele cu marginea cămășii. — Sunteți foarte apropiați. Se poartă nemaipomenit, susține el serios, și m-a ajutat enorm. — Nu am știut că obișnuiai să bei atât de mult, încerc eu să-i smulg niște dezvăluiri. Davey mușcă momeala. Nu a fost chiar așa. Problema era că mă foloseam de alcool ca să-mi rezolv dificultățile emoționale. —Corect. Vreau să spun că nu-mi pot imagina că dădeai gata o sticlă pe noapte, pentru că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întoarce fața mai bine spre Jake, iar el spune: —Ă, aș putea să intru? —Ă, da, sigur! Scuze. —Dacă vrei - dacă nu te deranjez, adică. Dacă nu ești prea obosită... Nu, stai liniștit! Mă duc să-ți dau drumul. Mă smulg de la fereastră și aproape alerg la ușă, cu inima mai să-mi sară din piept, ca și cum aș fi la un concert rock și nu pot auzi nimic din pricina basului care tună asurzitor chiar lângă mine. Ce are Jake să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu numai. Trebuie să dai ca să primești și, în plus, înveți chiar și de la oameni de la care nu te-ai fi așteptat niciodată. N-aș spune că Jake m-a învățat ceva până acum. Suntem doar foarte fericiți când ne smulgem pur și simplu hainele și nu mai avem timp de subtilități. Dar imaginea lui Jake legându-mă de pat și plimbându-mi cuburi de gheață pe corp - și reciproc - e așa de puternică, încât mă clatin pe scaun, gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine, să știi! Apăs pe tasta pentru mesaje vocale și observ cu surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă face să mă înfior. „Mi-e dor de tine. Îmi pare rău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]