12,660 matches
-
către altele și construiesc culturi locale care să ghideze interacțiunea” (Fligstein, 1996:657). Distincția fundamentală Între neo-instituționalismul economic și sociologia economică constă În aceea că prima orientare consideră instituțiile mai degrabă ca rezultat al unor presiuni „naturale” spre eficiență, În timp ce sociologia consideră deopotrivă eficiența ca o „construcție socială”. Piața și organizațiile sunt instanțe social constituite ce definesc tipuri de actori și relații, acțiuni caracteristice și finalități sociale. Prin raportare la ultimele, eficiența este una dintre teleologiile posibile, de raportare a acțiunii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Într-o abordare similară, White (1981) consideră că piața este construită prin asumarea de către producători a unor roluri În funcție de Înțelegerea pe care o au asupra sectorului și competiției; aceste roluri se reproduc reconstruind structura socială a pieței. Desigur preocupările de sociologie economică nu sunt de dată recentă, acestea fiind impuse de către M. Weber; totuși, amploarea, deschiderea interdisciplinară și, mai ales, abordarea relației dintre piețe și organizații sunt caracteristici contemporane. În cele ce urmează vom considera concepția lui M. Granovetter asupra problematicii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
abordarea relației dintre piețe și organizații sunt caracteristici contemporane. În cele ce urmează vom considera concepția lui M. Granovetter asupra problematicii acțiune - instituții și, implicit asupra dihotomiei piețe - organizații, concepție care constituie o critică a abordărilor economice funcționaliste. Din perspectiva sociologiei economice, Granovetter explică cooperarea economică prin implicarea (sau imersiunea - embeddedness) acțiunii În relațiile sociale. Studiul său din 1985, Economic Action: The Problem of Embeddedness, este o critică adusă funcționalismului lui Williamson, precum și concepțiilor economice subsocializante și, respectiv, sociologice suprasocializante ale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dispoziții sunt Înnăscute, date, principiu ce impune oricărei acțiuni, indiferent de contextul social, normativitatea raționalității instrumentale. Ordinea socială este contractuală, de tip hobbesian, indivizii raționali alegând, prin prisma interesului propriu, să stabilească un contract social. Pe de altă parte, În sociologie se operează, spune Granovetter, cu o viziune suprasocializantă a actorului; fundamentul acțiunii este constituit fie de normele sociale, rolurile sau valorile internalizate (teoria acțiunii sociale a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concurențială „clasică” consideră schimburile economice impersonale, discrete, ghidate exclusiv de un calcul utilitarist și Într-o permanentă dinamică a cererii și ofertei. Atât instituționalismul lui Williamson, cât și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își propun să explice o problemă la care căută răspuns atât la nivelul teoriilor instituționaliste cât și În teoriile ce țin de sociologia economică recentă. Această preocupare constă În eludarea cauzelor și mijloacelor de apariție a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își propun să explice o problemă la care căută răspuns atât la nivelul teoriilor instituționaliste cât și În teoriile ce țin de sociologia economică recentă. Această preocupare constă În eludarea cauzelor și mijloacelor de apariție a relațiilor de schimb statornice Între actori sociali, raporturi ce presupun „investiții” și așteptări pe termen lung. Acestea se ipostaziază În forma organizațiilor În concepția lui Williamson (1981a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de stabilizare a relațiilor de putere Între actori. Ambii autori acordă o importanță crucială statului În aceste procese. 5. Instituții și relații sociale Mecanismele ce fac posibilă cooperarea socială și economică sub diverse forme au constituit deopotrivă tema predilectă pentru sociologia economică (reprezentată, printre alții de Granovetter sau Fligstein), dar și pentru neo-instituționalism, atât În varianta lui economică, cât și sociologică. Dacă sociologia economică accentuează mai mult rolul rețelelor de relații sociale și al capitalului social În producerea cooperării, instituționalismul consideră
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale Mecanismele ce fac posibilă cooperarea socială și economică sub diverse forme au constituit deopotrivă tema predilectă pentru sociologia economică (reprezentată, printre alții de Granovetter sau Fligstein), dar și pentru neo-instituționalism, atât În varianta lui economică, cât și sociologică. Dacă sociologia economică accentuează mai mult rolul rețelelor de relații sociale și al capitalului social În producerea cooperării, instituționalismul consideră că ordinea socială ce instituite relații de cooperare non-conflictuale este produsă de modul În care instituțiile structurează și constrâng acțiunea prin recompense
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu doar, sau chiar deloc, ca legături comportamentale propriu-zise, ci ca modele de asociere și articulare definite cultural. Teoria câmpurilor urmărește apariția unor noi spații sociale, precum și modalitățile În care acestea se ordonează, se stabilizează (devin câmpuri) și se transformă. Sociologia economică a lui Fligstein (abordarea cultural-politică, cum o numește acesta) Înlocuiește perspectiva maximizatoare asupra firmei cu aceea În care firmele urmăresc supraviețuirea; principalele surse de instabilitate care amenință supraviețuirea sunt: 1) tendința de a scădea prețurile ca rezultat al competiției
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fi explicată prin superioritatea relativă, În termeni de eficiență, a unei construcții sociale (firma capitalistă) În fața alteia (piața concurențială). Vom prezenta În cele ce urmează ideile de forță ale teoriei, arătând În același timp similaritățile sale cu funcționalismul durkheimian În sociologie. În final, vom analiza limitele acestor explicații teleologice macrosociologice (centrate pe eficiență la nivel sistemic) În explicarea emergenței cooperării economice. 1. Teorii economice ale firmei Firmele sunt organizații având funcții de producție private; ele sunt acele organizații ce fac obiectul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sferele public - privat (În condițiile În care oferta de servicii publice intră În competiție pe piață cu oferta de servicii private, iar funcțiile productive private devin construcții sociale, ca urmare a creșterii reglementărilor la care sunt supuse), sferele cognitive ale sociologiei și economiei se Întrepătrund, iar problematica firmelor devine parte integrantă a problematicii organizațiilor În general. De asemenea, În ciuda diviziunii epistemice clasice, abordările economice și sociologice devin convergente pe tărâmul organizațiilor. În economie, firmele sunt analizate prin prisma a trei teorii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
configurația instituțională a cooperării, În particular mix-ul de piețe și organizații, care susțin diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației. În știința economică, problema oportunismului În interiorul organizației a fost abordată În cadrul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a guvernării corporațiilor ce implică chestiuni care țin de eficiență economică, de modul de exercitare a autorității dar și de considerente etice și normative. Avându-și originea În economie, teoria agent - principal se plasează totuși la granița epistemică Între economie, sociologie și știința politică. Instituția economică centrală a capitalismului modern este Întreprinderea rațională, condusă de un antreprenor și constând În resurse umane (forță de muncă) detașate de proprietatea asupra mijloacelor de producție. Instituția proprietății private și statul creează ordine În interacțiunea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care se negociază o coaliție bazată pe interesele unor investitori diverși (deținătorii de capital, management, forța de muncă, comunitatea sau statul), adesea cu reprezentare formală În consiliile de conducere și care afectează deciziile economice. 4. Proprietate vs control Atât În sociologie, cât și În economie sunt dezbateri importante pe tema semnificației corporației moderne și a istoricului dezvoltării instituționale a acesteia. Se afirmă că dominația marilor corporații În economie a dus la o transformare radicală a societății. Societatea organizațiilor și a angajaților
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
procese ce urmează ideologii sociale prin care se legitimează și capătă consistență cognitivă. Explicarea patternurilor de cooperare intraorganizațională se invocă elemente politice și cognitive, mai degrabă decât rațiuni economice, Înscriind teoria economică pe linie instituționalistă și apropiindu-o epistemic de sociologie. Problema cooperării În interiorul organizațiilor se centrează pe considerații etice privind raporturile de putere din organizații, pe procesele cognitive de stabilire a scopurilor, modalitățile legitime de alocare a resurselor, pe direcțiile În care „imersiunea” organizațiilor În sistemul social mai larg afectează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Împărtășesc realismul explicației bazate pe interese, putere, maximizare. În continuare, vom prezenta teorii ce pun accentul pe caracterul social, cultural, macro-construit al organizării. 1. Instituții și acțiune rațională Problematica piețelor și a organizațiilor a constituit centrul preocupărilor neo-instituționaliste, atât În sociologie, cât și În economie. Ambele științe consideră organizațiile și piețele ca spații ordonate, construcții sociale de un fel sau altul, fie În sens reglementativ, normativ sau cognitiv. Diferența majoră Între cele două abordări constă În rolul atribuit acțiunii individuale raționale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
având În vedere rolul meu În această situație?” Dispozițiile subiective astfel constituite, spune Bourdieu (2000), sunt mai degrabă rezonabile decât raționale, În sensul că sunt conforme unor așteptări social construite. Perspectiva instituțiilor ca sisteme normative este adoptată de aproape toți sociologii din perioada clasică -Durkheim (1922, 2001) și până la Selznick (1948) sau Parsons (1990). Desigur, În concepțiile acestora, sistemele normative includ deopotrivă elemente cultural-cognitive și valorice, Însă accentul se pune pe componenta evaluativă. Parsons (1990), bunăoară, consideră că normele și valorile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
alte persoane. El nu justifică Încrederea noastră. Mecanismul cognitiv Întemeiază instituția simultan În cadrul lumii naturale și În conștiința indivizilor, odată cu descoperirea că structura formală a instituțiilor corespunde structurilor formale existente În zonele din afara habitatului uman. (2002:81) Ea pornește de la sociologia durkheimiană conform căreia solidaritatea și, implicit, ordinea socială sunt posibile numai În măsura În care indivizii Împărtășesc aceleași categorii de judecată rațională. Astfel, „clasificările, operațiunile logice și metaforele călăuzitoare sunt primite de individ de la societate” (p. 25). Toate acestea ar constitui un sistem
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
p. 54) afirma că „legitimitatea se transmite din aproape În aproape [...], traversând - nu fără contorsiuni (vom vedea mai jos În ce sens - n.a.) niveluri organizaționale” și integrând organizația „În ordinea instituțională a unei colectivități sau societăți”. Astfel, concepția neo-instituționalistă În sociologie consideră că expansiunea instituțiilor formale - standardizarea profesiilor, regulilor de organizare, programelor, tehnologiilor - percepute ca legitime În baza unor justificări raționale integrate la nivel societal (sistem gnoseologic) - determină creșterea incidenței organizării acțiunii colective; economiștii neo-instituționaliști explicau același fenomen al creșterii incidenței
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ordin socio-structural asupra acțiunii sociale, mai precis relaționările sociale concrete de natură a genera, pe de o parte, norme informale de cooperare și Încredere sau capital social și, pe de altă parte, decuplarea față de instituțiile formale și chiar dezinstituționalizarea. Noua sociologie economică (Granovetter, 1985; Uzzi, 1996, 1997; Fligstein, 1991, 1996, 2001) și teoriile capitalului social (Coleman, 1990; Portes și Sensenbrenner, 1993; Portes, 1998; Sandu, 1999; Lin, 2001; Putnam, 2001) promovează Însă un model al acțiunii sociale (și economice) implicat În rețele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
plauzibilitatea teoretică, dar și empirică a unui astfel de model, folosind date ale unui studiu pilot asupra industriei confecțiilor din București. Sarcina unei demonstrații mai riguroase se constituie Într-o provocare științifică ulterioară și a cărei direcție teoretică unificatoare În cadrul sociologiei economice este doar sugerată În această lucrare. VI. Rețele și cooperare socială Așa cum spuneam În capitolul introductiv, există și efecte negative sau patologii sociale În ceea ce privește funcționarea anumitor instituții. Literatura sociologică recentă (Portes și Sensenbrenner, 1993; Nee și Ingram, 1998; Pop
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
voluntare, precum și a rețelelor sociale (forme hibrid de organizare). Cooperarea este un proiect societal, deopotrivă cultural (instituțional), dar și politic; rolul acțiunii intenționale În structurarea patternurilor cooperării nu poate fi ignorat (așa cum, În mare parte, o fac teoriile instituționaliste În sociologie), așa cum nici condiționările culturale rezultate din imersiunea acțiunii Într-un câmp instituțional (Lin, 2001:187) nu pot fi trecute cu vederea. În capitolele anterioare am introdus separat, elemente reglative, culturale și structurale ca factori explicativi ai cooperării economice și sociale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Limits of the New Institutionalism: The Causes and Consequences of Illegitimate Organizational Change, American Sociological Review, Vol. 61, 1996: 812-836. Krasner, S.D., Defending the National Interest: Raw Materials Investment and US Foreign Policy, Princeton, Princeton University Press, 1978. Lafaye, C., Sociologia organizațiilor, Iași, Polirom,1998. Larson, A., Network Dyads in Entrepreneurial Setting: A Study of the Governance of Exchange Relationships, Administrative Science Quarterly, Vol. 37, 1992: 76-104. Lin, N., Social Capital. A Theory of Social Structure and Action, Cambridge, Cambridge University
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
276 Bibliografie 281 Indice 297 Prietenilor mei de la Indiana University To my friends: Maria, Jeff, Cristina, David, Jean, Adriana, Matei. TC "" Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" Acest volum se adresează mai multor categorii de cititori: studenților și cercetătorilor în Științe Politice, Sociologie, Studii Europene și în Drept, studenților și specialiștilor în Studii de Gen, cercetătorilor și specialiștilor în probleme de nediscriminare și egalitatexe "„egalitate" de șanse, politicienilor, membrilor organizațiilor de femei, pentru promovarea drepturilor omului, sau, pur și simplu, categoriei de cititoare
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
femeile și bărbații nu sunt parteneri, nici în viața publică, nici în cea privată. Al doilea sex este o lucrare deosebit de amplă și de relevantă, o mare lucrare feministăxe "„feministă" a secolului XX. Este relevantă pentru filosofie, teorie politicăxe "„teoriepolitică", sociologie, este relevantă pentru istorie și este, deloc de neglijat, relevantă pentru acțiunea politică. În întrega istorie cunoscută, susține S. de Beauvoirxe "„DeBeauvoir,Simone", bărbatul și-a luat rolul subiectului, al sinelui, iar femeia, pe cel al obiectului, al alterității. Femeia
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]