5,168 matches
-
să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul Scarlat nu a insistat. I-am urat poftă bună și el a continuat să mestece tacticos, sorbind din când în când dintr-un pahar de vin alb. Mânca drept, fără să se aplece, mânuind tacâmurile cu o eleganță lipsită de ostentație. în cameră se auzeau acordurile în surdină ale unei muzici simfonice (nu tocmai muzica mea preferată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se părea nu demult foarte mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura de la genunchi. îmi tampona rana, aplecat, și în timpul ăsta îmi povestea despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles grozăvia care se petrecuse și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu i-a surprins esența, ca să i-o transpună în desen. Edi a pufnit disprețuitor: — Hai, lasă vrăjelile, Bobo, mi-ai mai trântit gogoși din astea când nu aveai chef, le știu pe dinafară! Doar am văzut cum o sorbeai din ochi! îți place ochelarista asta cu coșuri pe față, m-am prins! Tăcuse pentru o clipă, studiindu-l pe Bobo înnegurat. — Adevărul e că-i greu de redat o figură ca a ei, trebuie să recunosc! Chiar de-aș
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de șampanie, știi că-mi place să sărbătoresc! îl trase de mână în cameră și apoi îl abandonă brusc, râzând, în fața Georgianei. Spre deosebire de Anda, care declarase că înțelege totul, Eduard nu înțelegea nimic. Se retrase cu Georgiana într-un colț, sorbind din paharul de șampanie și uitându-se distrat în jur. Nu îl atrăgea nimic, deși distracția era în toi. Mai deștept fusese Bobo, care declarase că preferă să stea în camera lui de hotel. De ce oare se obosise să vină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui în timp ce toată lumea se ducea să-i felicite pe logodnici. în cele din urmă, se duse și el, dădu mâna tăcut cu regizorul și o invită pe Anda la dans. Anda își tur nă coniac într-o ceașcă cu cafea, sorbi cu sete și îi spuse, cu ochii lucind: — N-am chef să dansez cu tine acum! Dacă ai ceva de spus, spune-mi! Paul, du-te și dansează cu Georgiana! Eduard dădu din umeri. — Nu mă deranja prezența lui. Cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru că știi că mie nu-mi place să fac lucrurile „cum se cuvine“, am fost la tine acasă, am avut o scurtă întrevedere cu mama ta și cu un tip mus culos... De fapt, el vorbea mai puțin, pentru că mă sorbea din ochi cu o privire bovină... Păcat de mușchii lui!... Mi-au spus că te găsesc cu siguranță pe plajă. Tipul mi-a zis că toată ziua bună ziua te atrage marea. Așa e? Nu te mai atrag fetele? Te-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cafeaua, să facă mici bulbuci vestitori de înfierbântare. Apoi și-o turnă cu grijă în ceașca de porțelan din noul set pe care și-l cumpărase de la supermarket. Un set foarte fin, cu toartă aurie. Se așeză la masă și sorbi alene din cafea, trăgând apoi cu sete din țigară. Cel mai minunat mic dejun! Se obișnuise de mult timp cu ideea de a trăi exclusiv în prezent și asta îi dădea o stare de confort, după cum bine spunea Ion, pentru că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră dintr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
totul îi devenise limpede. Bobo refăcuse portretul, cu talentul lui ieșit din comun. Se ridică tulburată din pat, își trase hainele pe ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de 1 Mai, nu știu cum, și-am mers cu niște amici la mare. Am făcut autostopul, normal. Ce mândru m-am simțit că merg de 1 Mai la mare! A fost singura excepție din anii mei de studenție, adăugă domnul Ionescu, sorbind cu sete din paharul lui cu vin roșu, a fost singurul lux pe care mi l-am permis, pentru că mi-am promis mie însumi că voi face asta orice-ar fi: să merg de 1 Mai 1975 la mare. O
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Domnul Neacșu îi sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese buzele, încordată. I se înroșiseră dintr-odată obrajii și mâinile îi tremurau ușor. Era atât de încordată, încât nu observase cum o sorbea din ochi dom nul Neacșu. își amintea prea bine ziua aceea de 1 Mai. în acea zi de 1 Mai, în care ea ar fi trebuit să fie la mare cu Eduard, Clara își mai despacheta încă lucrurile în noua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se păruse că pierduse lanțul sau pandantivul de la gât, dar apoi își aminti la fel de brusc că nu avea nici un pandantiv, nu purta pandantive sau medalioane la lanțuri. Ion Ionescu îi aruncă o privire mirată, încercând să-i descifreze sensul întrebării. Sorbi cu sete din paharul de vin roșu și îi răspunse: — Păi da, dragă, normal c-a trecut cu bine și mi a trecut și mie fixația pentru tipa de care vă spuneam, probabil că asta aveai în cap să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi cunoștea din vedere pe toți. Duminica deschidea fereastra și se uita la ei. Uneori veneau și ei la geam și-i cereau apă. Mai ales fetița cu cozi împletite. Carla. — Hai și tu afară, Clara! o îndemna Carla, după ce sorbea cu sete din paharul de apă pe care i l aducea Clara. Ne jucăm de-a petrecerea, ascultăm muzică, dansăm... Nu-ți place muzica? Clara clătina mereu din cap, energic. Nu-mi plac petrecerile. Nu ascult muzică și nu-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin de metehne! Oare nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când ajunse la capătul sălii observă un culoar îngust care dădea într-o altă încăpere, încă și mai mică, plină și ea cu tablouri. Acolo, într-un colț, pe un taburet, ședea un băr bat. Stătea cu capul aplecat și sorbea cu paiul dintr-un suc gălbui. îl recunoscu imediat, deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ne scrutează atent din tabloul ăsta... îl scormonea pe Bobo cu o privire intensă în timp ce el con tinua să o contemple tăcut. într-un târziu, Bobo își lăsă ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mare zăpăceală și spaimă, am început a cotrobăi prin undele oarbe, care mai de care înotând, bâjbâind, strigând, întrebând și plângând de groază, gândindu-ne la cealaltă pierdere, cu Ilarion Cărare, pe care șuvoiul nemilos l-a tras, l-a sorbit și l-a dus în necunoscutele adâncuri Unii eram goi, ca să nu ne udăm îmbrăcămintea, alții s-au aruncat în vâltoare, așa echipați, fără a mai ține cont cu ce era pe el, dar oricum fiecare avea trase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puhav la înfățișare, de bine crescută ce era Și din creștetul acestei pâini, care se legăna unduind în preajmă, ieșeau niște muzici tânguioase, iar în blândețea ei și în netezimea ei, pâinea cea măreață mă amețea, ca ochiul de șarpe, sorbindu-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât un sac de făină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care, între palele mari, ca niște brațe de uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa la puterea unui sorb, cu o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii celei albe și bătrâne, precum Chitul, a lui Koșon cel tărcat, nici n-a băgat în seamă că nu mai avea tablele cu număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
servire din bucatele bufetului suedez. Amfitrionul, animat de un chef nebun și de o simpatie de nedescris la adresa lui Vladimir, necunoscutul din nordul Moldovei, prietenul lui cel mai drag, un tip de milioane, un om de aur, se dezlănțui în voie. Sorbindu-l din ochi, cântă, acompaniindu-se cu armonika lui personală, pe care o adusese, înainte de Revoluție, din republicile baltice, intonând mai întâi nemuritoarea Katiușa și continuând cu alte și alte șlagăre, cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un răspuns interlocutorul, de sub plapuma sărăcăcioasă, ca și cum ar fi zis: nu prea. Dar ce să faci? À la guerre, comme à la guerre? Vladimir, care, meditativ, mai sorbi o dușcă din carafa de cristal (desigur, cu titlu de dezinfectant! raționă el imediat),îi spuse cu fermitate neabătută: Știu eu ce-ți trebuie dumitale, acum, ca să te faci sănătos! Am să-ți aplic o frecție zdravănă cu zăpadă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pregătite din timp. Mai doriți ceva, mademoiselle? Nu, merci 28 Pierre. Poți pleca. După ce își cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se crispează scurt, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi revine din nou la masă, se așează în fotoliu, stinge țigara și soarbe ultima picătură de cafea. După câteva zile ne-am retras și în urma noastră au venit cei de la N.K.V.D31. Cineva o turnase pe Ana. Pactizare cu inamicul și propagandă defetistă. Atât ea cât și tânăra mamă s-au ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]