4,641 matches
-
Iván Trevejo (n. 1 septembrie 1971, Havana) este un scrimer francez de origine cubană, specializat pe spadă. Pentru Cuba a fost laureat cu argint olimpic la Atlanta 1996 și cu bronz olimpic pe echipe la Sydney 2000. A fost campion mondial pe echipe în 1997 și a cucerit o medalie de bronz pe echipe în 1999. După
Ivan Trevejo () [Corola-website/Science/334422_a_335751]
-
probe. Federația Internațională de Scrimă fiind alocată doar zece probe de Comitetul Olimpic Internațional, două concursuri pe echipe sunt scoase de la programul la fiecare olimpiadă din 2004. La această ediție a fost vorba de floreta masculin pe echipe și de spada feminin pe echipe, care au concurat la Campionatul Mondial din 2008, organizat și el la Beijing în luna aprilie. În cazul armelor care s-au disputat fără proba pe echipe, adică floreta masculin pe echipe și de spada feminin pe
Calificările la scrimă pentru Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/335105_a_336434]
-
și de spada feminin pe echipe, care au concurat la Campionatul Mondial din 2008, organizat și el la Beijing în luna aprilie. În cazul armelor care s-au disputat fără proba pe echipe, adică floreta masculin pe echipe și de spada feminin pe echipe, s-au calificat: O țară nu a putut în nici un caz să califice mai mult de doi sportivi la fiecare armă. În cazul armelor care s-au disputat cu proba pe echipe, ss-au calificat: O țară
Calificările la scrimă pentru Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/335105_a_336434]
-
în timpul celui de-al doilea război mondial i-a interzis activitatea publicistică pe motiv că era „evreică”. În afară de povestiri scurte și romane, ea a scris multă literatură pentru copii, precum și o biografie romanțată a lui Dimitrie Cantemir, "Între pană și spadă" (1963). "30 de zile în studio" (1933) a fost printre primele cărți de reportaje din țară, și, de asemenea, una dintre primele cărți în limba română despre cinema. A scris piesele de teatru "Măștile destinului" (jucată la Teatrul Național din
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
un membru amputat. "Gyanri", vrăjitoria mecanică, este detestată de unii războinici-aspiranți, deoarce cred că oferă prea ușor puterea unor nepricepuți, în timp ce dobândirea statutului de Mistic presupune ani întregi de antrenament și de disciplinare interioară în cadrul unor școli specializate în Arta Spadei sau ca "xidantzu", războinici-rătăcitori. "Thaumston"-ul are o serie de întrebuințări care amintesc de tehnologiile moderne, cele mai multe fiind vizibile în Opaslynoti, orașul care străjuiește trecătoarea spre Ixyll și este mereu lovit de furtuni magice, care încarcă pietrele cu magie. Adepții
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Nicolae Filipescu prezentat în costum de războinic cu o pană în mână, aluzie la ziarul Epoca pe care-l patrona; prim-ministrul Lascăr Catargiu - în chip de boier cu șalvari, antiriu și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza - cu spadă, pinteni la cizme și cu pană la căciulă; prințul Grigore Sturdza - tatăl lui Mihail Sturdza în costum oriental cu turban în cap și hanger la brâu, fost general în armata otomană. Apar de asemenea generali români ca: Generalul Năsturel (Constantin
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
o armă grea de împungere, cu o lungime de 1,8-2,8 metri, ținută în mâna dreaptă, chiar și pentru stângacii. De fapt, hopliți trebuie să țină lancea fără ca aceasta să se miște: calitatea dorită nu este îndemânare, ci putere. Spada este doar o armă secondară: nu există nici un cuvânt pentru „spadasin” în greaca clasică. Aceasta este folosită după șocul inițial al amândurora falange, când lăncile s-au rupt la impactul. Nici măcar nu este clar dacă există suficient spațiu pentru soldații
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
folosită după șocul inițial al amândurora falange, când lăncile s-au rupt la impactul. Nici măcar nu este clar dacă există suficient spațiu pentru soldații din primele linii să-și miște bratele, și cu atât mai puțin să folosească lancea sau spada. Cetățeanul obișnuit primesc probabil doar o pregătire de bază. Potrivit Aristotel, efebii la Atena sunt pregătiți timp de un an „la luptă cu arme de hoplit, la tir cu arcul, la aruncare suliței și la descărcare catapultei.” Totuși, acesta descriere
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
al IV-lea î.Hr., când efebia nu mai este un serviciu militar în masă, ci un colegiu pentru tineri bogați. De asemenea, antrenorii de scrimă (ὁπλομάχοι / "hoplomachoi") sunt clasați de Platon ca sofiști, adică profesori privați. Xenofon consideră ca folosirea spadei nu necesită nici o competență specifică: este suficient să lovească cu forță. Pe de altă parte, Platon propune să înlocuiască luptele și altele probe de forță cu probe de hoplomachia unu la unu său până la în zece. Menționează că va trebui
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
te obosești cu tehnică?” observă Seneca (cca. 4 î.Hr.-65 e.n.). Apoi aceste spectacole (în ) evoluează într-o expunerea abilitaților. Gladiatorii urmează programe extensive de pregătire în diverse stiluri de luptă din cadrul școlilor ("ludus"). Pregătirea constă în practica cu o spadă din lemn și un scut din răchită împotrivă unui stâlp din lemn ("palus"). Loviturile sunt date conform instrucțiunilor ("dictata") sau a „numerelor” ("numeri") ale antrenorului, adică serii de mișcări stabiliți. Aceste "dictata" erau cunoscute și de publicul. Potrivit Tertulian (cca.
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
î.Hr.), lovitura de împungere este preferată celei de tăiș, mai puțin letală: datorita unei lame scurte, late și solide, legionarul pot lovi puternic adversarul. Contrar percepției comune, scrima medievală nu este o luptă grosolană și fără finețe. Manipularea armelor albe - spada lungă, cât și toporul de luptă, ciocanul de luptă, lancea, buzduganul, etc. - necesită competențe tehnice și o învățare lungă. De fapt, scrima face parte integrantă din educația unui tânăr nobil. Este predată de maeștri de scrimă, care și înregistrează cunoștințele
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
scrimă, care și înregistrează cunoștințele în tratate tehnice. Aceștia arată serii de mișcări în funcție de arma folosită și de situația. Fiecare mișcare fac obiectul unei ilustrații și al unui comentariu. De pildă, în așa-numită tehnica de „demi-spadă” sau „jumătate de spadă” (din ), scrimerul ține garda spadei cu mână dominantă și lama cu mână nedominantă, pentru lovituri mai puternice împotrivă adversarilor acoperiți de o armură de plăci. Primele manuale de scrimă cunoscute sunt publicate în Germania, ca de exemplu manuscrisul "GNM 3227a
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
în tratate tehnice. Aceștia arată serii de mișcări în funcție de arma folosită și de situația. Fiecare mișcare fac obiectul unei ilustrații și al unui comentariu. De pildă, în așa-numită tehnica de „demi-spadă” sau „jumătate de spadă” (din ), scrimerul ține garda spadei cu mână dominantă și lama cu mână nedominantă, pentru lovituri mai puternice împotrivă adversarilor acoperiți de o armură de plăci. Primele manuale de scrimă cunoscute sunt publicate în Germania, ca de exemplu manuscrisul "GNM 3227a" despre predarea maestrului Johannes Liechtenauer
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
După apariția armelor de foc, armele evoluează: devin mai ușoară și centrul de greutate revine înspre mâna; armură grea dispare. Franța, Italia sau Spania pot disputa titlul de leagăn scrimei moderne. La sfârșitul secolul al XV-lea apare rapiera, o spadă cu lamă lungă și îngustă, creată pentru lovitura de împungere. Cele mai veche rapiere existente sunt din Spania și cuvântul „rapieră” ar putea decurge din spaniolă "espada ropera", literal „spadă de ceremonie”. Diego de Valera își publică "Tratatul armelor" (în
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
moderne. La sfârșitul secolul al XV-lea apare rapiera, o spadă cu lamă lungă și îngustă, creată pentru lovitura de împungere. Cele mai veche rapiere existente sunt din Spania și cuvântul „rapieră” ar putea decurge din spaniolă "espada ropera", literal „spadă de ceremonie”. Diego de Valera își publică "Tratatul armelor" (în ) circa 1471. Tratatul "Opera Nova" italianului Antonio Manciolino (1531) continuă evoluția spre o abordare mai conceptuală: stabilesc noțiunile de timp (în ) și de distanță ("misura"). "Opera nova" lui Achille Marozzo
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
mișcării, dar nu era autorizat să practice cu alții băieți. Apoi a trebuit să se antreneze numai cu cei mai buni trăgători clubului. Fratele cel mai mic, Aldo, a avut parte de aceeași soartă. Pentru că tatăl lor nu-i plăcea spada, o armă „nedisciplinată” potrivit acestuia, fratele Nadi practicat-o ei singuri, în secret. Când avea 12 ani a câștigat Nedo campionatul italian la floretă. În anul 1909 a obținut aurul la cele trei arme într-un turneul internațional organizat în
Nedo Nadi () [Corola-website/Science/335797_a_337126]
-
o surpriză, cucerind medalia de aur la floretă individual - proba de floretă pe echipe nu s-a disputat la această ediție. În timpul probei de sabie era epuizat și s-a clasat pe locul 5. Nu a participat la proba de spadă din cauza unei infecții la ureche. În anul 1913 a fost invitat la București, unde a fost prezentat familiei regale de Printul Carol, care era el însuși un scrimer. Regele Ferdinand a fost încântat de tânărul sportiv și i-a cerut
Nedo Nadi () [Corola-website/Science/335797_a_337126]
-
avut loc bătălia decisivă, în care Petru a mizat pe lupta de abordaj. Marinarii au urcat pe punțile suedeze și au luptat corp la corp cu inamicul. Printre ei s-a aflat și țarul rus de doi metri, cu o spadă în mână. Marinarii ruși au capturat la Gangut zece nave suedeze, inclusiv vasul Elefant. A fost o victorie strălucitoare. După bătălia de la Gangut, toate acțiunile militare s-au transferat pe teritoriul Suediei, iar în 1721 a fost încheiată pacea de la
Bătălia de la Gangut () [Corola-website/Science/332773_a_334102]
-
(n. 6 noiembrie 1971, Pointe-à-Pitre, Guadelupa) este o scrimeră franceză specializată pe spadă. A început sa practice scrima la vârsta de șase ani. Este dublă campioană olimpică la Atlanta 1996, la individual și pe echipe, cucerind cinci medalii în cinci participări de la 1996 până la 2012. Este și sextuplă campioană mondială și odată campioană
Laura Flessel-Colovic () [Corola-website/Science/333565_a_334894]
-
care se extrăgea într-un singur loc în Europa, aproape de Ovruci, în regiunea Volîn (din Ucraina de azi), din care se produceau ace de tors, fiind livrate pe teritoriile slave vecine. S-au găsit și decoruri din bijuterii fine, arme (spade, vârfuri de lance și vârfuri de săgeți), ceramică.
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
(n. 7 februarie 1952, Poroina Mare, județul Mehedinți) este un profesor român de scrimă. Pregătește lotul olimpic de spadă a României, care sub conducerea sa a fost dublă campioană mondiale în 2010 și în 2011, și de cinci ori campioană europeană (2006, 2008, 2009, 2011 și 2015). Podeanu s-a născut în județul Mehedinți, dar părintii lui s-au
Dan Podeanu () [Corola-website/Science/333919_a_335248]
-
antrenorul Paul Ghinju. A fost dublu campion național la juniori, campion național la seniori și campion balcanic. A devenit profesor de scrimă la Craiova după ce s-a retras din competiție. În anul 1997, a fost numit antrenorul echipei feminine de spada a României, la două ani după ce Centrul Olimpic de spadă a fost înființat la Craiova. Le-a selectat pe Ana Maria Brânză, Loredana Iordăchioiu-Dinu, Iuliana Măceșeanu și Anca Măroiu când erau doar copii. Sub conducerea sa, echipa acesta, la care
Dan Podeanu () [Corola-website/Science/333919_a_335248]
-
campion național la seniori și campion balcanic. A devenit profesor de scrimă la Craiova după ce s-a retras din competiție. În anul 1997, a fost numit antrenorul echipei feminine de spada a României, la două ani după ce Centrul Olimpic de spadă a fost înființat la Craiova. Le-a selectat pe Ana Maria Brânză, Loredana Iordăchioiu-Dinu, Iuliana Măceșeanu și Anca Măroiu când erau doar copii. Sub conducerea sa, echipa acesta, la care ulterior s-a adăugat și bucureșteanca Simona Alexandru-Gherman, s-a
Dan Podeanu () [Corola-website/Science/333919_a_335248]
-
din nou ca antrenor principal, misiunile sale fiind calificarea echipei la Jocurile Olimpice de la Rio și medalii la Campionatele Europene și Mondiale. Fiul său Radu este și el antrenor de scrimă la LPS „Petrache Trișcu”, în cadrul căruia funcționează Centrul Olimpic de spadă.
Dan Podeanu () [Corola-website/Science/333919_a_335248]
-
(nume de fată Simona Alexandru, n. 12 aprilie 1985, București) este o scrimeră română specializată pe spadă. A fost campioană olimpică pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 2016, de două ori campioană mondială pe echipe (2010 și 2011) și de șapte ori campioană europeană (2008, 2009, 2011, 2012, 2014, 2015 și 2016 individual și pe echipe
Simona Gherman () [Corola-website/Science/333193_a_334522]