5,679 matches
-
cu ei și nu știe pe nimeni care să se simtă bine în pielea lui. Uite, un prieten al ei, la treizeci de ani, manager de succes căruia-i mergea de la foarte bine în sus, și-a pus coada pe spinare și a plecat în Legiunea Străină. Și zău dacă există o explicație logică pentru ce a făcut el. Și toți îi râd în nas când le spune că scrie cărți, că studiază, că stă prin biblioteci, că e și asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acum. În momentul ăsta. Aș risca să mă întâlnesc la bucătărie cu Rodica și să aibă loc un dialog jenant despre patul scârțâit și toate alea. Mă rog, hai să fac cafea. Măcar nu-mi mai cară Miruna pumni în spinare să mă convingă de necesitatea cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se supărase, pentru că el, așa cum încerca să-i arate popii, doar două televizoare avea, nu trei, cum am spus io ca un nenorocit, putând să las impresia total eronată că Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i se mai zicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie, de pușcărie, Victor Talianu, Împodobite ca o brezaie și acompaniate de tambura sau daruca cu zurgălăi și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de sigur, la acel gust al meu excesiv pentru pitoresc și pentru o existență pitorească și pe care un tânăr autor dramatic, din păcate fără talent, dar cu un just spirit de observație, mi l-a arun cat deunăzi În spinare, și pe bună dreptate, ca pe un supliment adăugit neseriozității mele, de ordin totdeauna voluptuos... (Cineva de aproape mi-a găsit vină și pentru felul pofticios cu care sorb un pahar cu apă rece; iar horoscopul - În care Tacit pretinde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la concertele simfonice, unde ascultam - care cum ne găseam cu proaspăta genealogie țără nească sau târgoveață În spinare - vastul univers polifonic al lui Beethoven, alchimia sonoră a lui Richard Wagner, invenția melodică a lui César Franck; sau la recitalurile de la Ateneu și reprezentațiile epocale ale Comediei Franceze, ale Operei și Teatrului Italian de acum aproape o jumătate de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amatori la o anumită vârstă de băbuște cu carnea fezandată, și pe care Îi atrăgea În casa ei fie cu ceva gologani de tutun, fie cântându-le la pian aproape goală și primind, În loc de aplauze, câteva lovituri de stilet În spinarea ei rotundă și grasă. Parcă-i o vacă măcelărită, spunea râzând băiatul franțuzit al generalului, la confruntarea cu cadavrul. Dar mult mai instructive decât amă nuntele crimei sau moti vele ei, adică mai semnificative pentru ce Însemna un băiat de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și rostogolin du-se deodată de pe cal la câteva focuri răzlețe trase de parti zani. Ca urmare a acestei neașteptate Întâmplări, ostașii noștri o rup seră la fugă; iar când, după panica potolită de ofițeri cu latul să biilor pe spinările oamenilor și cu Înjurături de mamă, se-ntoarseră cu toții spre colonel, Îl găsiră Împușcat În cap și cu mândrețile lui de cizme Chantilly scoase din picioare. Rar mi-a fost dat În viață să recunosc ineluctabila Împărechere a presimțirilor și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
necruțători cu cei dârji și de caracter, ținuți totdea una deoparte. Așa și cu M.B. și cu atâția alții, precum Tancred Constantinescu, omul tuturor afacerilor veroase, dar tolerat totuși de Vintilă Brătianu, bărbat onest, dar cedând Înaintea lingușitorilor și a spinărilor plecate. [...] În ediția din 2010, acest final al „Cărții a treia“ era urmat de Glossa și Catehismul. Cartea a patra „Scrieți, băieți, oricum, numai scrieți!“ Ion Heliade-Rădulescu Fostul secretar de redacție al Noii Reviste Române (1908- 1916) și al Ideii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevastă și copil, năpăstuiți de multă vreme, Nae Davidescu ar putea fi luat, după Înfățișarea lui de acum, ca apar ținând unei generații imediat precedente [generației] mele, ju decând numai după fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu el. Alte vremuri, altă lume! Când se mai Întâmpla uneori ca oamenii de talent sau capabili de o treabă să fie căutați cu lumânarea, poftiți, chemați, solicitați, trași de mânecă, iar nu lăsați În trista situație de solicitatori cu spinările Încovoiate și cu un biet manuscris sau o petiție În buzunar. Când mi se oferea bursă pentru studiu și slujbă cu salariu de către un Înalt dre gător care abia atunci mă cunoscuse și-mi bănuise, ce credeți?, frumosul meu glas
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pilosus, vel fortis, vel libidinosus (bărbatul păros este cel mai voinicos și mai curvăsăros); l-am văzut odată pe Bucuța gol pe plajă cu toate podoabele lui și cu un stufăriș de păr săl batec irupând de-a lungul șirii spinării; și ne-am speriat altă dată, Cora Irineu și F. Aderca și cu mine, la clocotul râsului lui enorm și cu spume, de glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de pe bulevard, tăcut și neîndrăznind să-ntin dă mâna. Nu știu dacă a conduce un automobil ceasuri Întregi cu fundul pe pernă Înseamnă a face sport; poate Însă numai În măsura În care Înfrunți necazurile ce le comportă: penele, intemperiile, exercitarea și controlul, pe spinarea proprie, a reflexelor; cât și În măsura bucuriilor sale reale: posibilitatea practică a unor schimbări rapide de perspectivă, de climat, de decor al vieții; ca și posibilitatea de a fugi uneori de oameni, acest „animal discordant și supărător“, cum Îl
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine Pisicoi unu și doi), care-și fac culcuș pe spinarea lui, și se lasă tăvălit, hărtănit de un puști haios, tot de prin vecini, căruia eu îi zic Fiorosu. Acesta nu numără mai mult de patru ani, are o înfățișare de păpușă, însă este nemaipomenit de războinic - întruna s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii, se împuțea totu, ei trei erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
suflet încă nepervertit, a intrat în casă plângând în hohote. „Mamă, tată, am mâncat tot parizerul!“, a zis Gigel. Ar fi trebuit să arate ca un însărcinat în luna a șaptea, dar tot lihnit era, cu stomacul lipit de șira spinării. „Mă, nu ne minți - l-a repezit Bostănaru ca și cum se aștepta la un necaz -, ți l-o fi smuls din mână un țigan sau te-a fugărit un maidanez și ai dat cu parizerul în el!“ În Gigel se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
infernal al muntelui“. În Însemnarea din 22 martie 1952, sau la ceva vreme după, pe cînd Își revizuia Însemnările, Che trăgea o concluzie: „Cel mai Însemnat efort pe care Îl are de făcut Chile e să-și dea jos din spinare incomodul amic yankeu, o sarcină care, pe moment, pare supraomenească“. Numele lui Salvador Allende ne oprește aici. Pe motocicletă, În camioane sau furgonete, În ambarcațiuni sau Într-un mic Ford; dormind În secții de poliție, sub cerul liber sau În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de la Moctezuma, de lîngă „Chuqui“, spune că e cel mai arid din lume. Munții, pe care nu poate crește nici un fir de iarbă, din cauza solului cu nitrați, sînt lipsiți de apărare În fața vîntului și a ploii. Își expun privirilor șira spinării cenușie, Îmbătrînită prematur În lupta cu elementele naturii, și ridurile, care nu le reflectă adevărata vîrstă geologică. Și cîți dintre acești munți, strînși de jur-Împrejurul fratelui lor mai vestit, nu ascund În pîntecele lor greoaie bogății similare și stau și așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se mutau În alte direcții. La șase dimineața, am văzut două colibe pe marginea drumului, Învăluite, În lumina clară, gri, a răsăritului. Am parcurs ultimii cîțiva metri cît ai clipi din ochi, de parcă n-am fi avut nici un bagaj În spinare. Ni s-a părut că n-am mai fost niciodată Întîmpinați cu atîta prietenie, că nu mai mîncaserăm niciunde pîine sau brînză precum cea pe care ne-au vîndut-o cei dinăuntru și că n-am mai băut vreodată un mate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
colonială trebuie să fie o bijuterie arheologică fiindcă, dincolo vîrsta sa, ea marchează uniunea dintre arta europeană de import și spiritul indienilor locali. Aleile Înguste ale orașului, Străzile extrem de accidentate, pavate cu piatră din zonă, femeile indiene cu copii În spinare... pe scurt, În orice scenă caracteristică, respirația orașului evocă vremea dinaintea colonizării spaniole. Dar oamenii care se află acum În fața ochilor noști nu sînt din aceeași rasă mîndră care s-a ridicat În repetate rînduri Împotriva stăpînirii incașe, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și deasupra zidurilor Templului Soarelui a fost Înălțată biserica Santo Domingo, reprezentînd În același timp o lecție și o pedeapsă dată de cuceritorul Îngîmfat. Și totuși, din cînd În cînd, inima Americii, tremurînd de indignare, trimite un spasm nervos prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de serviciul militar, iar biata bătrînă locuia În direcția opusă de cea Înspre care ne Îndreptam noi. Am făcut ce ar fi făcut orice persoană decentă - am descălecat și ne-am continuat drumul pe jos, ghidul din fața noastră cărînd În spinare toate lucrurile noastre. În acest mod am parcurs ultima bucată către tabăra de leproși, unde i-am dat ghidului nostru un sol ca răsplată. Ne-a mulțumit În mod exagerat, În ciuda faptului că era vorba de o sumă patetic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de tangouri. ∗ Zeul Creator incaș. Cuvîntul este uneori folosit de indieni pentru a-i denumi pe oamenii albi. ∗ Arhitectură spaniolă barocă, ce se caracterizează prin suprafețe Încărcate cu decorații elaborate ∗ Spitalul Guía ∗ Descabellar, În spaniolă: toreadorul Înfigea spada În măduva spinării taurului. ∗ Cantinflas a fost un foarte prolific actor mexican de comedie- un fel de Charlie Chaplin mexican. ∗ În spaniolă, magazin de antichități sau depozit de vechituri. ∗ Argou folosit pentru a denumi un bărbat chel Unitate monetară În Peru, valabilă Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
neterminată în exterior. În interior - săli vaste, denumite „dormitoare“, în care ne-am „ales“ câte un pat. Saltele de paie, umflate, care trebuie călcate aprig în picioare ca să ia forme mai habitabile - totuși cu mari depresiuni și cocoașe - ca niște spinări de dromader. Alegere între paturi situate între ferestre (m-am oprit la această soluție) sau altele, pe latura de fund sau cea mediană, unde nu ai aer și primești în față prin cele patru ferestre uriașe lumina zilei sau, noaptea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]