6,757 matches
-
Din CERURILE-ALBASTRE Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu, Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri. De strălucirea florilor E câmpul tot răpus. O norilor, norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O stelelor, stelelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, deapururi adorat. Privi-te-voiu cu ochii în lacrime fierbinți... O marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzire a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători! Aș vrea cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu de sâcâiala de patrie. Tandrețea - acest înveliș de ozona al condiției umane. Prea multă energie destinată izbânzii este confiscată de ură. Deși fragil, omul tot vas de preț rămâne. Echilibrul în fața catastrofelor dă caratele spiritualității unui popor. Politețea dă strălucire valorii. Originalitatea poate fi provocată și de erori. Admirația de marcă e cea postumă. O tragedie națională poate revigora moralitatea unui popor. Orice sens al vieții trebuie cucerit. Precum o cetate. Epoca acționează în fiecare individ sertarul de care are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Geniile au făcut lumină chiar și din răutatea semenilor. Creatorii de geniu știu să transforme eșecurile private în triumfuri artistice. Ce mare creator de artă nu a fost tratat mai întâi ca un infractor al moralei sau al esteticii? În afara strălucirii lor, geniile sunt spuzite de precarități. Măsura, echilibrul sunt pentru oameni normali, nu pentru genii. Scrie mai puțin, maestre! Cum ai să te cari cu atâta maculatură la Judecata de Apoi? Geniale sunt operele ale căror comentarii nu se potolesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și ei au fost în Arcadia lecturii. La literatură nu vom renunța, chiar dacă va fi nevoie să scriem pe apă. Marea creație are scânteieri de revelație metafizică. Pe debutantul în artă, strapontina îl ambiționează, nu fotoliul. Arta pune în evidență strălucirea din om. Atât cât mai e. Principalul consumator de artă rămâne singurătatea. Artistul - această adolescență incurabilă. Fiecare mare artist, cu Atlantida lui. Arta nu este un biet anestezic. În arta contemporană, claritatea poate fi considerată chiar atac la pudoare. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5 - 6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu pentru ce marcă de ambrozie luptă. O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. Artiștii de duzină sunt ca licuricii. Strălucirea le semnalizează prezența, dar nu le poate lumina drumul. Unii își murdăresc victoria umilindu-și adversarul. Disperarea vine când nici un "acasă" nu te mai curtează. Cartea are erate, autorul cazier. Unele visuri au tot conturul peșterii de altădată. In materie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un tren pierdut. Plăcerile se plătesc dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5-6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții. Ele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i pe toți împreună în țărînă, învelește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și nu întâmplător,dacă ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. În timp ce spuneai acestea, eu mi-am adus aminte de spusa lui Ion Neculce cronicarul, în „Letopisețul Țării Moldovei”, despre Gheorghe Duca voievod. Și cam ce spune cronicarul? „Că el (Duca vodă) să ține și vorove în casa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tot din catifea, de aceeași culoare, împodobită cu o pană albă ca spuma laptelui, care-i ajungea până la talie . Avea ghetuțe din catifea albastră , brodate cu fire de aur și țintuite cu perle și nestemate. Balaurul a fost orbit de strălucirea ei și a căzut fulgerat de lumină, la pământ. Așa a scăpat prințul, datorită frumuseții și luminii zânei Alice, fiica Soarelui Răsare. Cu toate că era grav rănit , prințul tot a avut puterea să o însoțească pe Alice la tatăl ei ca să
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
căruia se găsea un bazin dreptunghic din beton având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și foșnăitoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zâmbet de american, și bronzat arid cu riduri mari și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roșii, probabil la mușcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineață, ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
N. Colibaba A urcat anevoie pe treptele afirmării, făurindu-și un nume cunoscut și respectat. A muncit cinstit, ca și cum aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Teatrului Național, pe la Sala Palatului și pe Calea Victoriei... începuseră să-mi placă urbea modernă, circulația, oamenii mai eleganți, femeile mai atrăgătoare... Am scris atunci " Poemele de amor", în care Bucureștiul apare ca o metropolă occidentală, plină de feeria neoanelor, de strălucirea autostrăzilor, de cristalinul arhitecturii. Descoperisem librăriile și sălile de expoziție, cenaclurile de pe Schitu Măgureanu și de pe linia lui 89, ștrandurile, Editura Cartea Românească și monstruoasele culoare înghețate ale Casei Scânteii, un București intelectual, sofisticat și răsucit ca un profiterol într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit. Arhitectura lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
măcar o dată filipicele lui împotriva profunzimii, strigătele și bătăile cu pumnul în masă (brațele țîșnindu-i în sus, părul căzîndu-i peste 134 ochelari, barba zbîrlindu-se) de câte ori se vorbea despre o poezie filozofică, "de idei", în care speculația metafizică se realizează în detrimentul strălucirii de suprafață. "Căldura animală" a sentimentului îi repugnă așa cum îi repugna lui Rimbaud. Orice mistică, orice bâjbâire după adevăruri "ce mai mult le încifrează cel ce vrea a descifra" îi sânt la fel de străine. Florin Iaru este numai ce se vede
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca valurile care ies din vârful unui creion chimic muiat în apă: "Doar o imagine în mișcare, deci / prea ușor trecătoare / și chipul tău pâlpâind mic oprindu-se adunîndu-se / ca o flacără mică plăpândă // (țî-rîitul greierilor în iarba înaltă / ce strălucire afară) / / nici 148 bucurie nu rămâne / nici amărăciune nu rămâne / / beau apă dintr-un pahar / călduță fără nici un gust / ies afară din casă / o pajiște verde / o vacă / și ce strălucire." Animalele sânt o prezență continuă în vârsta totemică a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
flacără mică plăpândă // (țî-rîitul greierilor în iarba înaltă / ce strălucire afară) / / nici 148 bucurie nu rămâne / nici amărăciune nu rămâne / / beau apă dintr-un pahar / călduță fără nici un gust / ies afară din casă / o pajiște verde / o vacă / și ce strălucire." Animalele sânt o prezență continuă în vârsta totemică a copilăriei, în "Xilofonul", poemul central (primele șase poezii relativ scurte formau prima parte a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe care o purta în sân, dar o știa pe dinafară. Regele îi scrisese Marelui Preot astfel: Mi-a venit o veste ciudată din ținutul de miazăzi. Țăranii din câmp au văzut și au auzit fulgere și tunete și o strălucire mai tare decât a soarelui. Cine era în preajmă a căzut. Niște zei străini, sclipitori de argint și de lumină, au scos din foc o casă ca un turn de argint care strălucește mai tare ca argintul, și sălășluiesc în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânul s-a oprit numai o noapte, nu pentru odihnă, ci spre a se ruga zeilor, în Marele Templu. La rugăciune au luat parte toți preoții din oraș, iar în fruntea lor marii slujitori ai celor cinci zei care dădeau strălucire pământului și mai ales cerului Atlantidei. Pe un tron de aur a stat nemișcat și tăcut, cu îngrijorarea în ochi, regele-zeu al țării atlante, iar în poartă, înghesuiți, marii dregători. Străzile din jurul colinei palatului erau înțesate de lume. Fără să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rece: - Trimite o barcă după prințul Mener. Preotul se sculă, acum zâmbind în voie. Bătrânul se întoarse spre Puarem; acesta îl privi supus, dar își încordă sprâncenele auzind porunca ciudată: - Puarem, spuse bătrânul, zeii ți-au menit un viitor de strălucire. Zeii noștri mari, cei cinci zei ai Atlantidei, zeii fericirii și puterii noastre, ți-au hărăzit ție cinstea să cucerești cu armele țara Ta Kemet cu toate ținuturile ei și s-o supui regelui nostru, fie el veșnic viu, sănătos
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânul te-a uitat? Numai să afle că ești în orașul lui, și nu se lasă până nu te ucide. Putem trăi și fără Zidul Alb. Auta îi strânse umerii cu brațul. Cutele argintii ale hainelor străine se contopiră în strălucirea soarelui căzând de sus. Dar nici el, nici Nefert nu puteau ști că în aceeași vreme, la palatul Marelui Preot al zeului Tot, din orașul Zidul Alb, intrase neliniștea. Mereu urmărise bătrânul cu teamă vechea stea, acum cunoscîndu-i taina. Steaua
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care îl purta într-un coc, la spate, ochii căprui foarte ageri, fața ovală și mare, nasul lat dar gura frumos conturată, în colțul căreia mereu flutura un zâmbet ironic. Privindu-l pe Radu al cărui chip avea o strălucire palidă aureoalată de părul lui castaniu, buclat, făcându-l să pară un călător aparținând unei alte lumi. Ochii i se umezesc Angelei și printe lacrimi murmură: ”Radu... Radu”. Atunci mândria lui de adult se topi și lacrimile îi umplură ochii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Andrei și el destul de prins de aburii alcoolului, foarte distrat, Livia și Radu, care nici el nu a fost scutit de gustul înșelător al băuturii. Spre masa lor se îndreptă Angela, care schimbă câteva vorbe cu Livia. Ea observă o strălucire în ochii lui Radu iar pe chipul său acum vesel flutura un zâmbet naiv. Angela îl rugă să o ajute să-l ducă pe fratele ei acasă, fiind amețit de băutură. Atunci Radu făcu un gest larg cu mâinile, ridicând
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]