8,805 matches
-
Cum se simte? m-a întrebat, părând puțin îngrijorată. Fără a se preface, s-a întors încet într-o parte, retrăgându-se într-un colț departe de centrul camerei pentru puțină intimitate. I-am admirat metoda. — Este într-o dispoziție stranie, i-am spus precaută, dar asta se poate datora calmantelor. —Cui? Oh! S-a încruntat. Credeai că vorbesc de Belinda. Din nou apăru acea vagă mișcare a umerilor în sus și jos, care numai ridicat din umeri nu era. —Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la standardele și atitudinea ei, darămite să rivalizeze cu ea, și că Jordan, știind asta, era în continuă nesiguranță. Nu-l vei spune pe James, nu? m-a întrebat Jordan cu însuflețire, rupând tăcerea, vocea ei sunând cu un ecou straniu în camera goală. Ar fi atât de groaznic. Nu ar mai vorbi niciodată cu mine. Cum a început? am întrebat-o, intenționat fără să îi răspund. —L-am cunoscut la o petrecere, mi-a răspuns, ascunzându-și capul. Era organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai bun prieten al meu din acei ani, Ghidale Schwartzmann. Ghidale avea o colecție formidabilă de timbre. I-o lăsase amintire unchiul lui când a fost să plece în Israel. Erau mai ales acele timbre mari, viu colorate, din țări stranii pentru noi, al căror nume, în simpla rostire, stârnea în mintea noastră, în dorurile noastre, chemări de drumuri, de aventuri nemaipomenite, de pierderi în reverii în care, intrând împreună, nici nu ne dădeam seama cum sufletele noastre se apropiau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde să-l ducă. Matvei începuse să cânte ceva. Avea o voce groasă, răgușită, venind parcă din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
talpa unui șef. Cei care încercau să creadă că se putea și altfel ori își luau câmpii, ori erau tratați drept rebuturi, socotiți periculoși, otrăviți de cele mai nefaste ideologii idealiste sau practicanți ai unor misterioase tehnici spiritisto-magico-secrete, venite din stranii culturi, care te ajutau să treci prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curiozitate deosebită, ci din obligațiuni de serviciu, să fișez eventuale referiri la oamenii din cinematografie, diferite scrieri ale celor care au fost întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în mărturiile supraviețuitorilor nu răzbat încrâncenare, ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că am trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am început să îmi amintesc povestirea lui pierdută. Priveam absent pe fereastra vagonului și simțeam cum în mine începe să se perinde, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe șervețelele de masă și pe suporturile pentru halbele de bere, comandă pentru firmă, local ținut de Karanphilou, fostul Ghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mele, Sub vulcan, al lui Malcolm Lowry: din momentul în care am încheiat lectura acelei cărți nu am mai fost același om. Sau am devenit om. Îl cunoșteam pe Ioan Lăcustă din facultate, când îl considerasem una dintre cele mai stranii apariții din volumul Desant ’83: era mai în vârstă decât colegii săi, aplica postmodernismul ca la carte, cu obstinație, însă un anumit ingredient al textului său îl distingea de restul celor prezenți în volum: pregnanța dimensiunii umane a scriiturii. Naratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă văzu, paznicul oftă și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu ceva ce mi s-a părut a fi un straniu metisaj Între un capot, un halat de baie și o manta din armata rusă. Papucii matlasați se asortau la perfecție cu o beretă din lînă, cadrilată, cu ciucure și baretă. — Sper că nu te-am scos din pat, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la loc rîndurile după ce treceam. CÎnd am ajuns În centrul pieței, am auzit clopotele catedralei bătînd miezul nopții. M-am oprit o clipă, naufragiat Într-un ocean de păsări argintii, și m-am gîndit că ziua aceea fusese cea mai stranie și mai minunată din toată viața mea. 22 În librărie era Încă lumină cînd am trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
copil trist. Suferea de obsesia bolnăvicioasă a morții și a tuturor subiectelor din sfera funebrului, materie pentru al cărei studiu Își dedica o bună parte din timp și din talent. Maică-sa murise cu trei ani În urmă, Într-un straniu accident domestic pe care un medic nesăbuit a cutezat să-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lumină, nemaiauzite pînă atunci. Printr-un artificiu tehnic rămas neelucidat, unul dintre asistenții de laborator ai lui Gelabert vărsase vin spumant din soiul Xarelo, provenit din regiunea Penedés, În tăvița cu revelator și, ca o consecință a reacției chimice, forme stranii Începură să apară pe pelicula expusă. Aceasta era pelicula pe care Jausá voia să i-o arate lui don Ricardo Aldaya În seara cînd l-a invitat În spectrala-i vilă de pe bulevardul Tibidabo, numărul 32. CÎnd auzi asta, Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zvonea că Fumero lichida personaje notorii pentru bani, că elimina figuri politice din Însărcinarea diferitor mîini negre și că era moartea personificată. Aldaya și el s-au recunoscut pe dată În fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru ca traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de corectoare de șpalturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ele sau le păstrau ca pe niște curiozități de colecționari și de diletanți roși de molii. Tu, care refuzai să vinzi cartea indiferent de prețul oferit și Încercai să-l răscumperi pe Carax din ungherele trecutului, Îi inspirai o stranie simpatie și chiar respect. Fără să știi, Julián te observa și te studia. — Poate că, dacă va afla cine sînt și ce sînt, se va hotărî și el să ardă cartea. Julián vorbea cu acea luciditate fermă și tranșantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
teama pe care mi-o pricinuiai. Mi-era teamă de tine, de ceea ce puteai afla. Mi-era teamă că-l voi auzi pe Julián și că voi Începe să cred, asemenea lui, că, Într-adevăr, eram uniți cu toții Într-o stranie Înlănțuire de destine și hazarduri. Mi-era teamă că aveam să-l recunosc În tine pe acel Julián pe care Îl pierdusem. Știam că tu și prietenii tăi investigați trecutul nostru. Știam că, mai devreme sau mai tîrziu, aveai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă ia, șoptindu-mi că mă iubește și că nu mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-am văzut pe tata și pe Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această sinteză decorativă rațională se nasc animale fantastice din combinația formelor claselor celor mai îndepărtate ale zoologiei (mamifere, reptile, păsări, animale monstuoase cu cap de om, ființe cu două capete sau cu două corpuri și cu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
animale fantastice din combinația formelor claselor celor mai îndepărtate ale zoologiei (mamifere, reptile, păsări, animale monstuoase cu cap de om, ființe cu două capete sau cu două corpuri și cu un singur cap, etc. - oamenii înșiși devin monstruoși, având figuri stranii și corpuri de animal). Evocând “nenorocirea unei lumi care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă, Gregor este adevărata ființă umană a romanului, în timp ce familia sa este compusă din insecte deghizate în oameni. De altfel, în universul kafkian, straniul nu provine din natura eului, ci din natura lumii, dar mai ales din discrepanța dintre lume și eu, din incompatibilitatea lor. Lumea lui Kafka este un spațiu închis, un univers artificial apăsător, fără vreo posibilitate de ieșire, în care autorul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dizolvare a individului, un proces fără punct culminant și pe care nu se simte obligat (sau nu poate) să-l explice. Cititorul va fi la fel de afectat ca și autorul de caracterul incomprehensibil al lumii fenomenale, “care se înfățișează ca fiind stranie și asemănătoare visului”, o lume în care totul este dat, dar nimic nu este explicat. În fine, opera lui Kafka stârnește efecte emoționale puternice și cotradictorii - râsete, orore, dezgust, groază - care trebuie asociate șocului instantaneu și năucitor al imaginii urâtului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul ei capitonat cu atlaz fosforescent pentru a avea parte de o experiență unică și irepetabilă de felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând, mai Întâi bărbații, apoi femeile... E loc aici pentru toată lumea. Nu vă Înghesuiți. În caz de aglomerație, mă pot multiplica... O scurtă meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având imprimate pe față figuri extrem de stranii, care Îl arătau cu degetul strâmbându-se la el În fel și chip În timp ce Lawrence Încerca În gând să rostească o rugăciune, iar pe dos aveau pictată pe Maica Domnului cu pruncul Iisus În brațe, care plângea de fiecare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]