11,661 matches
-
analizei cercetării noastre, în al patrulea capitol, vom prezenta efectele dialogului dintre confesor și penitent în cadrul celebrării sacramentului, efecte care nu sunt înțelese de data aceasta ca roade primare ale reconcilierii sacramentale, ci ca efecte secundare, ce țin de implicarea subiectivă a penitentului și a confesorului. Acestea se concretizează prin anumite trăiri cu caracter ascetico-mistic, prin experiența unei „autocomunicări” a lui Dumnezeu și prin transformări pe care penitentul le trăiește la nivelul psihic, dezvăluind un caracter psihoterapeutic al celebrării. Fiind reale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
omului și și-o exercită în Biserică: este un dialog de har între Dumnezeu și om, o acțiune eficace a lui Dumnezeu, care, cu Duhul său Sfânt, trece dincolo și transformă inima omului. Astfel se actualizează nu doar o dispoziție subiectivă de pocăință, ci un cuvânt eficace de iertare îndreptat din partea lui Dumnezeu către om, nu o simplă relație intelectuală și afectivă dintre om și Cristos, ci o aprofundare efectivă a unirii cu Cristos în Duhul Sfânt. Aceste energii supranaturale invadează
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că are vreun păcat, ci și prin atmosfera de confuzie și lipsă de claritate în a face diferență între un păcat adevărat și o simplă eroare sau greșeală. Aceasta se observă practic când uneori creștinul mărturisește păcate obiective alături de greșeli subiective, adică așază pe același nivel, în acuzarea pe care o face, atât lucruri importante cât și lucruri ridicole. De aceea, Papa Pius al XII-lea afirmase că „păcatul secolului este pierderea simțului păcatului”. 3.2.3 Pierderea sentimentului de vinovăție
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
căci el nu urmărește să ofere penitentului un simplu afect pozitiv, ci caută cu intenție doar creșterea spirituală a acestuia. Dat fiind faptul că preotul-confesor ascultă mărturisirea penitentului în virtutea slujirii sale obiective, dar acționează în îndeplinirea aceleiași slujiri în mod subiectiv, harul manifestat este dublu: un har obiectiv și un har subiectiv. Unii autori afirmă că relația care se creează între confesor și penitent trebuie să respecte anumite principii: a) confesorul să aibă în centrul atenției penitentul și creșterea sa; b
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci caută cu intenție doar creșterea spirituală a acestuia. Dat fiind faptul că preotul-confesor ascultă mărturisirea penitentului în virtutea slujirii sale obiective, dar acționează în îndeplinirea aceleiași slujiri în mod subiectiv, harul manifestat este dublu: un har obiectiv și un har subiectiv. Unii autori afirmă că relația care se creează între confesor și penitent trebuie să respecte anumite principii: a) confesorul să aibă în centrul atenției penitentul și creșterea sa; b) atât confesorul cât și penitentul să-respecte asimetria relației, care nu este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mare importanță contribuția pe care însuși penitentul o are în sacramentul penitenței” pentru că „participă prin acțiunile sale la însăși esența sacramentului”. Mărturisirea este o acțiune esențială. Ea trebuie să fie caracterizată de integritate. Există o integritate obiectivă și o integritate subiectivă. Prima indică toate păcatele reale săvârșite de penitent, în timp ce cea de-a doua se referă doar la păcatele pe care penitentul și le amintește în acel moment al mărturisirii. După indicațiile unor moraliști, mărturisirea penitentului trebuie să fie simplă, umilă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
particular: „cu iubire frățească”. Această atitudine poate fi însoțită și de un salut amabil, dar Ritualul indică faptul că acesta se face doar dacă preotul confesor „crede de cuviință”. Acest lucru pare inițial suspect, pentru că îi permite confesorului o flexibilitate subiectivă, însă este permis nu pentru a-i considera pe unii în defavoarea celorlalți, ci pentru ca preotul confesor să fie mai atent la nevoile și la particularitățile penitenților, pentru a nu ofensa pe nimeni și nici pentru a da ocazie de interpretare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este constant și se menține în favoarea condiției impuse. Este evident că și atunci când pericolul este iminent și moartea imposibil de împiedicat, dorința de mărturisire trebuie totuși exprimată, căci, pentru ca dezlegarea să producă efectul dorit, este suficientă și la un nivel subiectiv existența căinței perfecte, care conține în mod implicit și dorința de a se mărturisi. Prin aceasta, penitenții sunt iertați și reașezați în comuniune cu Dumnezeu. Urmărind derularea celor trei Forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, pe care Ritualul Penitenței le
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care o face, anume de „principiul gradualității”, care afirmă că creșterea omului în credință are loc în mod gradual. Acest lucru condiționează modul în care confesorul îl percepe pe penitent și îi evaluează dispoziția, pentru că pot exista multe elemente subiective și multe condiționări pur personale ale penitentului care nu se încadrează într-un tablou general și care cer înțelegerea specifică. În acest context, norma morală stabilită de Biserică își menține valabilitatea: penitentul în cauză își asumă responsabilitatea acțiunilor sale în măsura în care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentul pentru ca acesta să simtă că, împreună cu preotul, merge către găsirea adevărului. Prin aceasta, penitentul este ajutat să continue drumul sfințeniei și să își formeze o conștiință dreaptă. Este esențial ca preotul-confesor să nu transmită penitentului propriile teorii și convingeri subiective despre viața de credință, ci să îl învețe adevărul pe care Biserica îl propune. Dacă Ritualul Penitenței cere ca sacramentul reconcilierii să fie început cu o lectură biblică, înseamnă că, în primul rând, conținutul învățăturii este inspirat din mesajul acestei
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de îmbolnăvire a confesorului din cauza penitentului, penitentul neputând vorbi prea tare sau, dimpotrivă, prea încet, pentru că astfel ar risca să îi transmită confesorului vreo boală contagioasă, etc. În practica pastorală însă, se consideră că este mai importantă integritatea formală, sau subiectivă, a mărturisirii decât cea obiectivă. Această integritate este importantă, pentru că există situații în care penitentul se întâmplă să uite unele păcate în timpul mărturisirii, fără vină proprie, situații în care, totuși, păcatele respective devin iertate. Nu se poate însă vorbi de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
creștină care să nu se înrădăcineze în misterele sacramentale, care să-i fie sursă și a dezvoltării și a îndeplinirii acestora”. Fenomenul mistic din ambientul sacramentului reconcilierii este realizat în plan transcendental, pentru că aceasta nu poate veni dintr-o căutare subiectivă a omului, ci dintr-o revărsare a harurilor Duhului Sfânt în sufletul acestuia. Omul doar poate crea condițiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple, fără însă a căuta trăiri afective forțate și fără a alimenta un sentimentalism religios fals
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Înseamnă că autocomunicarea divină are loc în deplinătatea semnificației sale chiar în spațiul celebrării sacramentale și implicit al dialogului dintre confesor și penitent. Sacramentul reconcilierii își găsește eficacitatea atât prin înfăptuirea corectă a prescripțiilor Ritualului Penitenței, cât și prin colaborarea subiectivă și dialogică a confesorului și a penitentului. Această colaborare nu condiționează efectul principal al reconcilierii sacramentale, ci, așa cum am afirmat, doar împlinirea efectelor secundare ale aceleiași reconcilieri. „Cuvintele și gesturile preotului sunt mijloace prin care se realizează un adevărat miracol
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
însuși Dumnezeu, într-o manieră unică și originală în spațiul sacramental. El realizează că Ființa Supremă, cu care se întâlnește, se propune pe sine însăși în mod obiectiv și total ca pe un dar și nu ca pe o „creație” subiectivă a omului, care, dacă ar gândi așa, ar urmări doar efectele acestei experiențe și nu esența ei. Autocomunicarea lui Dumnezeu transformă omul reînnoindu-i întreaga ființă. Transformările cu caracter terapeutic sunt o continuare a acestei intervenții a lui Dumnezeu, dar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai ușor anumite păcate, în timp ce alții refuză categoric aceeași dezlegare); b) evitarea unui „dogmatism al păcatului” (obiectivizarea la maxim a păcatului după liste, criterii, cercetări amănunțite de cuget, etc.); c) evitarea unui „automatism al iertării” (sublinierea exagerată și în mod subiectiv a milostivirii lui Dumnezeu, încât păcatele să nu mai conteze); d) corectarea ideii că repararea este irelevantă (tendința de a micșora operele penitențiale, care, de fapt, fac în mod clar parte din ritul penitențial); e) formarea unei priviri obiective asupra
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Cele două constructe se suprapun, fără însă a deveni identice. Pearlman și Saakvitne (1995) susțin că unele simptome sunt comune, dar că traumatismul vicariant diferă prin centrare și context, abordând individul ca întreg în relație cu tot cadrul și înțelesurile subiective ale traumei implicate. Conceptualizarea stresului traumatic secundar se centrează asupra simptomelor observabile și deși recunoaște contextul și etiologia, le acordă o atenție mai scăzută. Deși Figley menționează uneori diferențele conceptuale generate de teoria constructivistă care stă la baza procesului de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cele două câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate, clipă, moarte, a trăi, a îmbătrâni, noapte, a înnopta, toamnă, veac, temporalitate etc. Această lirică subiectivă, preponderent confesivă, este manifestarea unei sensibilități exacerbate a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe care șefii „guvernului universal” vor s-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
teoria amintită la început, culorile în două clase: pozitive (galben, portocaliu, roșu-gălbui) și negative (albastru, indigo, violet), arătând că acestea generează stări de spirit distincte: dinamică, respectiv nostalgic contemplativă. Susținând nota oximoronică amintită, de-a lungul volumului, poeta îmbină lirismul subiectiv cu acela obiectiv, trecând de la contemplarea lumii dominate de culori la trăirea organică a acestora, fiindcă, acolo unde e prezent, eul liric mai întâi observă, meditează, iar apoi trăiește. Scrisă în cea mai mare parte în vers liber, prin apelul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule subiective Pe o răbdătoare coală de hârtie dansau șchiopătând niște cifre; se așezau într-un anume fel încât era de presupus că însemnau niște calcule. Asta se întâmpla într-o noapte, o noapte fără de sfârșit, în care derapajele scrierii sugerau o
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Conița a zis să nu mai plâng și mi-a dat o sută de lei. Am făcut o scurtă inspecție prin odăi. Dumnezeule, ce pustii arătau, deși toate imobilele rămăseseră pe locul lor. Poate lipsa Mihaelei provoca această impresie pur subiectivă. Nu-i nimic, ne obișnuim și cu asta; peste o săptămînă-două ne va părea că așa a fost de când lumea. Dar nu "pustiul", ci altă chestiune mă preocupa în clipa aceea. Voiam să știu dacă se dusese în casa noastră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lăsăm exclusiv securimii, fie ea pacepistă ori pleșițistă, forța inițiativei, arta stabilirii rețelelor, ingeniozitatea managerială, abilitățile diplomatice, elanul transnațional, resursele umane și financiare, pe scurt: voința de putere. Unde rămâne România celor care nu au computer? Ce piedici, în special subiective, întâmpină ideea de voluntariat la noi? Cum se stă la capitolul solidarizare în țara lui Păcală și-a caprei vecinului, a furatului propriei căciuli, țara anteriului lui Arvinte - sunt întrebări fără leac. Dar și fără moarte. Pentru moment, apropo de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pasibil de pedeapsa cu moartea, și nu puțini au fost cei acuzați. Giordano Bruno și Galilei s-au numit în antichitate Socrate, Anaxagora, Euripide și Aristotel. Protagoras, după ce a afirmat în public, într-o zi, că nu există decât adevăruri subiective și că, deci, oricine poate opune adevărului comun un altul, propriul său adevăr, a fost alungat din Atena, iar cartea sa Despre zei a fost arsă în piață. Pe Anaxagora, nici prietenia cu Pericle nu l-a pus la adăpost
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Adaug că, de câte ori am vrut să mă lămuresc ce înseamnă a fi "obiectiv", a trebuit să mă dau bătut. Cum să le porți, ca să rămâi "obiectiv", în fața unei mări? Eu, unul, m-am decis să accept fatalitatea de a fi "subiectiv". Asta, de bine, de rău, știu ce înseamnă. Dar a venit momentul să recunosc un lucru care, la prima vedere, pare să contrazică tot ce am spus până acum. E vorba de faptul că nu m-am simțit atras, cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
devreme, pe la patru. Băcanu doarme cu pătura trasă peste cap în patul dinspre ușă. Socotesc zilele de când am venit în America și descopăr, surprins, că n-a trecut nici o săptămână. Asta în "timpul obiectiv", cum îl numește Proust. În "timpul subiectiv", zilele s-au dilatat, iar excursia prin Valea Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
negațiune a individualității lui de pîn-atunci. E apoi și mai ciudat - același fapt sub alte împrejurări l-ar fi lăsat neatins - cum se poate dar ca același fapt obiectiv să fie în stare de-a produce așa de diverse schimbări - subiective?. De-aceea nu vă mirați dacă peripețiile acestei tragedii mari ce se joacă azi pe fața îndelung răbdătoare a acestui biet pământ au fost în stare să încordeze atât de tare antitezele de simpatii și antipatii în sufletul meu încît
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]