4,780 matches
-
apărea în absența unor partide dominante sau, cel puțin, bine organizate. Prezența sau absența partidelor bine organizate pot avea un impact major asupra unui anumit proces de consolidare, precum și asupra unor caracteristici specifice democrației consolidate în urma acestui proces. Pasul ce succede instaurării unui nou regim democratic caracterizat prin legitimarea inclusivă (ce presupune controlul societății civile prin practici clientelare, un sector public puternic și partide care se bazează pe o penetrare "capilară" în societatea civilă), poate fi considerat un proces la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
economice, participând totodată și la alianța militară cu Statele Unite și NATO. Al treilea este opțiunea maselor pentru modelele democratice europene care presupune standarde economice acceptabile și protecția drepturilor sociale. O serie de studii efectuate în anii nouăzeci, deceniu ce a succedat celui al instaurării, demonstrează nivelul înalt de legitimare în toate țările importante din Europa de Est58. În timp ce în Europa de Sud și America Latină legitimarea este doar politică, în unele țări din Europa de Est există trei forme de legitimare care se întrepătrund
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
universal și democrația de masă, în special în prezența schimbărilor economice. Rustow [1971: 10] reamintește exemplul suedez, în care prima extindere reală a sufragiului s-a produs datorită efectului combinat al votului cu rapida transformare economică. O astfel de transformare succede introducerii votului cenzitar și determină (consecință neașteptată, dar, în cele din urmă, acceptată de către elitele politice) creșterea numărului cetățenilor cu drept de vot (la sfârșitul secolului al XIX-lea) cu un procent egal cu cel produs de legile privind extinderea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Buron (1910-1973) și Jacques Robin. Robert Buron, om politic care a participat la fondarea Mișcării republicane populare (MRP), a fost ales în Mayenne, în octombrie 1945, a făcut parte din cele două Constituante și din Adunarea națională care le-a succedat. După Palais-Bourbon, unde lucrează pînă în 1958, devine ministru al Lucrărilor publice, al Transporturilor și Turismului în cabinetul lui Charles de Gaulle. În 1962, face parte din delegația trimisă la negocierile de la Evian, ce pun capăt războiului din Algeria, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
disperare și disjuncție, fiecare din frați trăind separat, închis în propria sa poveste, astfel că avem două istorisiri conduse succesiv de el-ul unuia și al celuilalt. În fine, cu A treia minciună, regăsim un simulacru de reunificare monovalentă, care succede modului de eterogenitate discursivă vizînd reprezentarea denunțului fracturii identității personale visate ca un ideal de continuitate. Dar acest dublu subiectiv spre care ne îndreptam, acest eu al instanței enunțiative își contrazice "misiunea" sacră, de unitate identificatoare, dat fiind că sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și își petrecea o bună parte din zile și nopți pe un site de întîlniri ; spera într-o relație durabilă, avea de gînd să reușească de data asta delicata trecere spre real life. Și așa, din una în alta, se succed micile întîmplări și consi derații asupra lumii noastre, analizate cu acribie și fața unui pasaj ca cel de mai sus, să nu-ți spui că, poate, nenorocirile cotidiene și toate falsele probleme cu care ne îngreunăm și ne stîlcim viețile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un fior de spaimă, întreaga Franță. Doar la auzul cuvântului comunism, toate existențele s-au alarmat. Văzând cum apar în ziua mare și aproape oficial sistemele cele mai ciudate; văzând cum se succed decrete subversive, care pot fi urmate de decrete încă și mai subversive, fiecare s-a întrebat pe ce cale mergem. Capitalurile s-au înspăimântat, creditele au fugit, munca a fost suspendată, fierăstrăul și ciocanul s-au oprit la mijlocul operei lor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
perfecționare, lucru generat în principal de modificările aduse regulamentului de joc, precum și de evoluția tacticii. Acest factor al antrenamentului grupează totalitatea căilor de folosire a procedeelor tehnice însușite, în concordanță cu condițiile concrete de desfășurare a jocului, în care se succed acțiunile coechipierilor, cât și cele ale adversarilor. Pregătirea tactică a echipelor are o importanță deosebită dacă avem în vedere faptul că în întâlnirea dintre două echipe care beneficiază de o pregătire egală, tactica va fi aceea care va decide, în
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
la poartă în condiții de mare viteză, în lupta cu adversarul, folosind cel mai adecvat procedeu tehnic. 4.3 Tactica colectivă 4.3.1. Caracterul ofensiv al tacticii de joc Spectaculozitatea jocului de polo este realizată atunci când atacurile echipelor se succed cu repeziciune de la o poartă la alta, creându-se situații în care jucătorii pot să-și manifeste pe deplin virtuozitatea si să ofere faze de o mare intensitate emoțională spectatorilor. Lupta unei echipe pentru a deține inițiativa pe toată durata
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
posibilă pentru o politică ce dorea libertatea, dar se baza pe stabilitate. Și în al treilea rînd, administrația americană acționa uneori ca și cum n-ar fi fost conștientă de limitele resurselor, deși vaste, ale SUA. În Vietnam, administrațiile care s-au succedat au avut dificultăți în a stabili un raport echilibrat între scopuri și mijloace și au fost consecvent criticate, chiar și de realiști. De asemenea, epuizarea resurselor Americii în conflictul din Vietnam a subminat pînă la urmă legitimitatea contractului social intern
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rural, acestea constituind și principalele motive pentru care turiștii vin să își petreacă vacanța la țară . Ferma, este un simbol pentru orășean. Ea este casa fermierului, a țăranului, a celui ce trăiește în armonie cu natura. Este locul unde se succed generații fără a se schimba radical modul de viață. Satul semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală. S-a conturat o definiție, acceptată si în alte țări, conform căreia satele turistice sunt așezări rurale pitorești bine constituite , situate într-un
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC AL ZONEI RURALE by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83106_a_84431]
-
Răsăriteană, Francia Centrală și Francia Occidentală care acoperă în mare parte actualul teritoriu al Franței. În 987, Hugh Capet, duce de Franța și conte de Paris, a fost încoronat rege al Franței. Dinastiile Capețienilor, Valois și Bourbonilor care i-au succedat la tron, și-au direcționat controlul pe două planuri: extern, împotriva vecinilor și dușmanilor, și intern, printr-un proces de centralizare. Statul francez centralizat care ocupa teritoriul Hexagonului și care, în cele din urmă, a apărut în urma acestor lupte, nu
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și culturale ale statului francez deoarece el a fost cel care a fondat Academia Franceză, ocrotitoarea limbii franceze, și tot el patrona artele în general, oferind subvenții generoase unor scriitori precum Corneille. Când Ludovic al XIV-lea (1643-1715) l-a succedat la tron pe tatăl său, Ludovic al XIII-lea, cardinalul Mazarin (1602-1661) a devenit mentorul acestuia iar apoi prim-ministru. Mazarin și Ludovic al XIV-lea au continuat politica de centralizare începută de predecesorii acestora și au dus-o la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Sovietică. Amândouă grupările au fost prezente în prima coaliție guvernamentală postbelică condusă de însuși generalul de Gaulle dar ambele au fost eliminate de o coaliție de forțe politice care includeau non-gauliștii de dreapta, stânga moderată și creștinii-democrați. Aceștia l-au succedat pe de Gaulle și au format guvernele viitoare ale celei de-a Patra Republici, marginalizându-i și pe gauliști și pe comuniști, și au ales să se alieze cu Statele Unite și cu gruparea atlantică. Aceasta a fost o decizie crucială
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nu toate, promisiunile au fost ținute. Corsica a primit un statut special, iar culturile și limbile minoritare au fost tratate mult mai favorabil (chiar dacă acest lucru nu a fost îndeajuns pentru militanții lingviști). Dar cea mai importantă dezvoltare care a succedat alegerilor, a fost lansarea a ceea ce Gaston Defferre, primar al Marsiliei și ministru al internelor și descentralizării, a numit "la grande affaire du septennant" (marea chestiune a mandatului prezidențial): programul de descentralizare, care constituie tema principală următoarelor pagini ale acestei
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
propria teorie regională în contextul unui conflict social și ideologic. Aflîndu-se în opoziție pentru o perioadă lungă de timp (1958-1981), stânga și-a dat seama că problema regională reprezenta un alt "bici" cu care putea lovi guvernele de dreapta care succedau. Mai mult, la sfârșitul anilor 1960, a realizat un program politic care fie a fost lipsit de conținut, fie a fost pur și simplu negativ, fiind inspirat de un marxism demodat. Acest gol putea fi umplut cu idei ale "noii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ori în favoarea concepției girondine. În timpul secolului al XIX-lea, mișcările politice s-au împărțit în jurul unor probleme precum acceptarea sau respingerea Revoluției și a regimului democratic republican căruia i-a dat naștere. Dar, chiar dacă mai multe regimuri politice s-au succedat două monarhii, două imperii și două republici de-a lungul secolului, sistemul democratic și republican a fost cel care s-a consolidat prin înființarea celei de-a Treia Republici între anii 1870-1875. În timpul fiecărui regim politic, actorii din opoziție tindeau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
5% ca în cazul municipalităților) din voturi pentru a putea fuziona cu o altă listă între cele două tururi, și doar 5% (în loc de 10%) pentru a se putea înscrie în al doilea tur. Guvernul Raffarin de dreapta, care l-a succedat pe cel al lui Jospin, a modificat acest sistem nou prin adoptarea pragului de voturi de 5% respectiv 10% ca în alegerile municipale 54. Aspectul departamentalist nu a fost abandonat complet atâta timp cât listele includeau "secțiuni" departamentale, iar fiecărui departament îi
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acestuia (folosindu-se de titlul lucrării lui Michel Crozier "la société bloquée") și a pledat pentru un sistem mai deschis și mai descentralizat. Valéry Giscard d'Estaing și urmașii acestuia au preluat câteva dintre aceste teme când Giscard l-a succedat pe Pompidou la președinție în 1974. Giscardienii au propus un set de reforme pe două direcții. Mai întâi au pledat pentru întărirea puterilor politicienilor locali printr-o descentralizare politică mai mare. Apoi, doreau să ofere cetățenilor o putere mai mare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înlocuit de Delegația Interministerială pentru Reforma Statului (Délégation Interministérielle a la Réforme de l'État DIRE) aflată în cadrul ministerului administrației publice (Ministére de la Fonction Publique). "Reforma statului" a devenit astfel o preocupare de bază a guvernelor franceze care s-au succedat, atât de stânga cât și de dreapta, toate adoptând-o, dar și adaptând-o la propriile circumstanțe și predilecții ideologice. Ceea ce a ieșit din această reconsiderare a naturii statului este doctrina conform căreia statul deține, două funcții diferite dar complementare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
rămâne ierarhică. Însă nu a existat nici încercarea de a elimina sistemul prefectoral sau de a elimina, într-adevăr, departamentele care reprezintă, probabil, nivelul cel mai numeros al guvernării de la nivel "mezo". Din contră, guvernele și președinții francezi care au succedat, au reafirmat importanța acestor actori și instituții. De fapt, se poate argumenta că statul central a reușit să pună mâna din nou pe câteva dintre prerogativele care au fost pierdute în prima fază a descentralizării odată cu schimbarea rolului prefecților. Dar
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
contemporane, regăsită în artă, arhitectură, literatură, filosofie etc. În general, postmodernitatea este dezbătută în relația sa cu modernitatea 97; dacă aceasta din urmă trimite la epoca modernă, postmodernitatea pare a fi și ea o epocă sau o perioadă ce se succede modernității, care, la rândul său, s-a construit prin opoziție cu societățile anterioare. Dacă pentru Anthony Giddens, la o primă analiză, modernitatea se referă "la modurile vieții sociale sau de organizare care au apărut în Europa începând, aproximativ, cu secolul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de posterioritate temporală (postmodernismul respingând de altfel ideea timpului linear) și se concentrează pe ideea de consecință logică, ce susține că într-un anumit înțeles, postmodernismul derivă sau rezultă din modernism mai mult decât ar fi o perioadă care îi succede. În această înțelegere, postmodernismul împărtășește mai multe caracteristici cu modernismul, decât diferențe majore. În alte accepțiuni, "discursul lui post este câteodată conectat cu un apocaliptic sens al rupturii, al morții vechiului și al apariției noului"145, fiind legat de schimbări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moderne, supraviețuire sporită, în care viața cotidiană rămâne privată de decizie și supusă, nu ordinii naturale ca odinioară, ci pseudonaturii dezvoltate în munca alienată"368. Baudrillard preferă să-l numească "mecanism funcțional", din cauza lipsei momentelor naturale semnificative care să se succeadă într-un ritm ciclic. Acest timp transformat de către industrie este investit cu pseudovalori și este la rândul său o marfă consumabilă, din moment ce este conceput ca o "materie primă" pentru apariția noilor produse de pe piața mărfurilor. Timpul modern este unul socialmente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
principiul realității, care a reprezentat un stadiu al legii valorii, la situația actuală, în care "totul se răstoarnă în indeterminare, toată realitatea este absorbită de hiperrealitatea codului și a simulării"454, Baudrillard prezintă trei tipuri de simulare care s-au succedat încă din Renaștere: copia (contrafacerea, imitația), care este schema dominantă a culturii clasice, de la Renaștere la Revoluția industrială, presupune o lege naturală a valorii; producția, caracteristică perioadei industriale, poate fi echivalată conceptului de reproducție la Walter Benjamin și presupune o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]