5,048 matches
-
domnia majorității trebuie să fie echilibrată de restricții constituționale în sistemul american. El spunea: „o majoritate ținută în frâu de frâne și limitări constituționale, schimbându-se permanent cu ușurință odată cu schimbările deliberate ale opiniilor și sentimentelor populare, este singurul adevărat suveran al unui popor liber.” Lincoln a aderat la teoria Whig privind președinția, teorie ce dădea Congresului responsabilitate principală pentru redactarea legilor, în timp ce executivul le punea în aplicare. Lincoln a respins doar patru legi adoptate de Congres; singura importantă a fost
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
federal, care se referă la extinderea și natura puterilor pe care statele le-au dat sau cedat guvernului federal. În momentul adoptării Declarației de Independență față de Regatul Marii Britanii la 4 iulie 1776, cele 13 colonii au devenit juridic 13 state suverane independente, chiar dacă Marea Britanie nu a recunoscut acest fapt decât cu ocazia Tratatului de la Paris, 1783, semnat în ziua de 3 septembrie 1783 și ratificat de Congress-ul Statelor Unite pe 14 ianuarie 1784. Aceste 13 state suverane au devenit 14 în 1777
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
au devenit juridic 13 state suverane independente, chiar dacă Marea Britanie nu a recunoscut acest fapt decât cu ocazia Tratatului de la Paris, 1783, semnat în ziua de 3 septembrie 1783 și ratificat de Congress-ul Statelor Unite pe 14 ianuarie 1784. Aceste 13 state suverane au devenit 14 în 1777, odată cu organizarea teritoriului ce cuprinde statul Vermont de azi ca Republica Vermont. Pentru o scurtă perioadă de timp, mai exact până la adoptarea Constituției SUA, aceste 13, apoi 14 entități politice au fost cu adevărat națiuni
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
au devenit 14 în 1777, odată cu organizarea teritoriului ce cuprinde statul Vermont de azi ca Republica Vermont. Pentru o scurtă perioadă de timp, mai exact până la adoptarea Constituției SUA, aceste 13, apoi 14 entități politice au fost cu adevărat națiuni suverane. După adoptarea Articolele Confederației și ale Perpetuei Uniuni, prima constituție a celor treisprezece foste colonii britanice din America de Nord, care s-au răsculat contra Regatului Marii Britanii în 1776, aceste foste 13 colonii au devenit o confederație, o singură entitate politică, constituind
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
o confederație, o singură entitate politică, constituind de fapt prima încercare juridică, administrativă și politică a viitoarei republici federale, Statele Unite ale Americii. Deși conform legilor internaționale existente atunci, cele 13 state fondatoare erau o entitate politică distinctă, devenită independentă și suverană după recunoașterea sa de către Marea Britanie în 1783, aceasta era slabă și ineficace. "Articolele Confederației" alcătuiau o constituție neclară și lipsită de majoritatea puterilor executive la nivel central cerute de conducerea unei entități formate din state independente, statele fondatoare înseși fuseseră
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
alegerea fiecărei persoane în parte. Aceste idei au stat la baza învățăturii baptiștilor generali. De cealaltă parte, au existat și baptiști care nu au adoptat învățătura arminianismului și ispășirea generală, ci au susținut că mântuirea este dependentă doar de alegerea suverană a lui Dumnezeu. Ei sunt baptiștii particulari; ei credeau că Isus a murit și a înviat doar pentru mântuirea celor aleși de Dumnezeu. În timp ce diferențele teologice erau mari, ambele tipuri de creștini baptiști ai vremii erau persecutați de Biserica anglicană
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
Sentimentul anti-război a crescut în întreaga lume; Primul Război Mondial a fost descris ca fiind „războiul menit să pună capăt oricărui război” iar cauzele posibile au fost investigate viguros. Cauzele descoperite cuprindeau cursa înarmării, alianțele, diplomația secretă și libertatea statelor suverane de a participa la război din propriul interes. Remediile percepute asupra acestora erau văzute ca fiind înființarea unei organizații internaționale a cărui scop principal era prevenirea unui viitor război prin dezarmare, diplomație deschisă, cooperare internațională, restricțiile privind dreptul la războaie
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
în fața lui Petru Lucinschi. Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
alege domnului. Pentru a asigura tronul pentru urmaș, domnul apela la asocierea la domnie a fiului său încă din timpul vieții sale. Asocierea la domnie era realizată cu acordul sfatului domnesc. Domnului asociat i se delegau o parte dintre atribuțiile suverane, pentru că guverna împreună cu domnul titular. În Țara Românească domnul a fost confirmat de sultan încă din prima jumătate a secolului al XV-lea. După instaurarea regimului dominației otomane la mijlocul secolului al XVI-lea, puterea suzerană, Poarta a numit domnii dintre
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
la început Administrația Banatului era militară, apoi mixtă, militară și camerală, după 29 septembrie 1751, aceasta devenea civilă, fiind formată dintr-un președinte și șase consilieri. Banatul imperial a avut un statut de domeniu nemijlocit al Coroanei, împăratul fiind, simultan, suveran și unic domn de pământ, singurul stăpân feudal. Supușilor le erau atribuite în folosință loturi de pământ, sesii, sau fracțiuni de sesie. Ei erau datori împăratului, în principal, cu darea pe cap, cu darea pe avere și cu zile de
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
European, au loc și întruniri extraordinare, ca de exemplu cel din 2001 când Consiliul European s-a întrunit pentru a oferi un răspuns atacurilor de la 11 septembrie sau întrunirea extraordinară din 2011 pentru a stabili un răspuns la criza datoriilor suverane. Unele dintre întrunirile Consiliului European sunt văzute de unii ca puncte de cotitură în istoria Uniunii Europene. Ca de exemplu: Câteva întâlniri ale Consiliului European care au fost considerate de unii ca fiind momente de răscruce în istoria Uniunii Europene
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
au existat disensiuni între Președintele Traian Băsescu și Primul Ministru Călin Popescu Tăriceanu Au avut loc un număr de întâlniri ad-hoc a șefilor de stat sau de guvern ai zonei euro în 2010 și 2011 pentru a dezbate criza debitelor suverane. În octombrie 2011 s-a ajuns la un acord să existe două întâlniri pe an (plus alte întâlniri dacă este nevoie). Acesta, în mod normal ar trebui să aibă loc la sfârșitul Consiliului European și în același format (condus de
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
securitate, precum și datorită faptului că la Bruxelles atât Consiliul cât și jurnaliștii aveau logistica necesară pentru fiecare întâlnire. Stabilind sediul permanent la Bruxelles, a subliniat faptul că Consiliul European este o instituție a UE și nu un summit al statelor suverane, asemenea G20. Unii au susținut că este, de facto, guvernul UE, în timp ce alții subliniază că guvernul este Comisia Europeană, care conduce procedurile de zi cu zi ale UE. S-a stabilit astfel că Consiliul European reprezintă președinția colectivă a UE
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]
-
Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană. Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia și Muntenegru, fiecare state suverane "de facto" de mai mult timp, și-au proclamat oficial independența față de Imperiul Otoman. După aproape cinci secole de dominație otomană (1396-1878), statul bulgar a fost reînființat cu numele de Principatul Bulgariei, între Dunăre și Munții Balcani (cu excepția Dobrogei de
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
transferă din dreptul ei natural numai puterea strict necesară pentru a asigura pacea internă și apărarea comună împotriva atacurilor din exterior. Indiferent de faptul că este o monarhie, aristocrație sau democrație (Hobbes având o preferință puternică pentru o monarhie), puterea suverană trebuie să fie un "Leviathan", cu o autoritate absolută. Leviathan-ul era conceput ca o putere pur seculară prezentată sub forma unei figuri mitice care îi supune pe cei orgolioși și pe rebeli. Evocarea Leviathan-ului ca emblemă pentru pacificare socială internă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
scop suveranul deține monopolul deciziei finale. Pentru Schmitt, suveranitatea nu decurge dintr-o "monopolizare a puterii prin forță" ("Gewalt- oder Herrschaftsmonopol"). Deciziile și verdictele luate într-o situație de excepție nu pot fi atacate în ceea ce privește corectitudinea lor. Astfel, pentru Schmitt suveran este acela care poate evita un război civil sau poate să îl aducă la sfârșit cu succes. De aceea, pentru Carl Schmitt starea de excepție are caracterul unui principiu euristic: ""Excepția este mai intersantă decât cazul normal. Cazul normal nu
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a democrației". Prin acest argument, Schmitt pune accentul pe partea de fond și nu pe cea formală a democrației. Consecința logică este că a apăra un asemenea sistem ineficient nu reprezintă o apărare a democrației. Alternativa o reprezintă un președinte "suveran", care să dețină puterea supremă de decizie. Din moment ce președintele este și el ales democratic, el este un element al democrației. În condițiile din Germania, în special când din cauza incapacității parlamentului de a lua decizii, un război civil ajunsese să reprezinte
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
președintele este și el ales democratic, el este un element al democrației. În condițiile din Germania, în special când din cauza incapacității parlamentului de a lua decizii, un război civil ajunsese să reprezinte un pericol real, Schmitt opta pentru un președinte suveran al Reichului. Față de un parlament divizat și ineficient, președintele ales, deține puterea legitimă pentru că el este reprezentantul unității. Pentru Schmitt, acest reprezentant al unității este suveran, deținând dreptul de decizie în stat și este "garantul constituției", adică păzitorul substanței politice
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
un război civil ajunsese să reprezinte un pericol real, Schmitt opta pentru un președinte suveran al Reichului. Față de un parlament divizat și ineficient, președintele ales, deține puterea legitimă pentru că el este reprezentantul unității. Pentru Schmitt, acest reprezentant al unității este suveran, deținând dreptul de decizie în stat și este "garantul constituției", adică păzitorul substanței politice a unității. Este de remarcat că Schmitt susține această soluție numai în situațiile în care parlamentul devine ineficient. Schmitt definește "dictatura" ca instrumentul prin care suveranul
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
reveni la stabilitatea și normalitatea care sunt indispensabile pentru aplicarea și eficiența dreptului. În studiul lucrărilor lui Schmitt este important să se aibă în permanență în vedere definiția dictaturii în sensul dreptului roman. Spre deosebire de această definiție, Schmitt mai distinge "dictatura suverană" (souveräne Diktatur), în cadrul căreia dictatorul stabilește el însuși o situație, pe care se străduie să o mențină. Spre deosebire de primul tip de dictatură, care are menirea de a restabili constituția, Schmitt arată că dictatura suverană și constituția se exclud. Schmitt precizează
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
această definiție, Schmitt mai distinge "dictatura suverană" (souveräne Diktatur), în cadrul căreia dictatorul stabilește el însuși o situație, pe care se străduie să o mențină. Spre deosebire de primul tip de dictatură, care are menirea de a restabili constituția, Schmitt arată că dictatura suverană și constituția se exclud. Schmitt precizează: Faptul că fiecare dictatură conține excepții de la norme, nu înseamnă că ea acceptă negarea incidentală a unei anumite norme. Dialectica internă a conceptului constă în faptul că negarea se referă tocmai la acea normă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
O ordine internațională stabilită la un moment dat, nu este veșnică; la anumite perioade de timp, apar noi condiții care impun realizarea unei noi ordini. După Schmitt, în istorie asemenea ordini au fost totdeauna stabilite prin războaie ale unor "state suverane", care încercau să impună ideea lor politică de "factor de ordine" prin războiul cu un adversar. Abia în momentul în care cererile de ordine se loveau de o barieră, se putea ajunge la un tratat de pace care crea un
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de referință în care să trăim. Alternativa o constituie haosul și teroarea, într-un mediu pe care Berger îl numește "anomie". Nomos-ul terestru al lui Carl Schmitt este o ordine valabilă pe întreg globul care, în mod analog cu deciziile suverane, creează condițiile de normalitate necesare pentru îndeplinirea dreptului. Astfel, nomosul terestru constituie o premiză pentru orice legalitate a dreptului internațional. Pentru Schmitt, un drept internațional eficient trebuie să se bazeze pe o asemenea ordine concretă și niciodată doar pe tratate
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
terestru" care, din punctul de vedere al lui Schmitt nu a fost încă creat. Schmitt întrevede, în principiu, trei posibilități de realizare a unui asemenea nomos pentru întreg globul: Schmitt prognozează o dispariție a organizațiilor statale. În dispariția ordinii statelor suverane, Schmitt vede următorii factori: întâi dispar statele și apar subiecte noi de drept internațional. În al doilea rând războiul devine "ubicuu" adică omniprezent și permanent disponibil, și astfel și-ar fi pierdut caracterul convențional și limitat. Cum Schmitt constată apusul
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
acordul a fost semnat de Președinții Franței și Statelor Unite ale Americii (Jacques Chirac și Bill Clinton) și de premierii Germaniei (Helmuth Kohl), Marii Britanii (John Major) și Federației Ruse (Victor Cernomârdin). Acordul consemnează faptul ca Bosnia-Herțegovina, Croația și Iugoslavia se recunosc drept state suverane și convin să-și reglementeze diferendele prin mijloace pașnice. Părțile se angajează să respecte angajamentele asumate prin anexele acordului și drepturile refugiaților. De asemenea, părțile se angajează să asiste la investigarea și judecarea crimelor de război. Acordul cuprinde o serie
Acordul de la Dayton () [Corola-website/Science/302658_a_303987]