5,122 matches
-
află degetul mic al Sfântului Grigorie Decapolitul, precum și fragmente din sfintele moaște ale Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, ale sfinților părinți uciși de perși la 1614, din Rait și Sinai, ale Sfântei Împărătese Pulheria, ale sfinților mucenici uciși de tătari la Cernicov, ale Sfântului Mucenic Adam Chisi, ale Sfântului Arsenie din insula Corfu. Cât a trăit părintele Teofan, toți vasluienii aveau numele lui pe buze și acolo își duceau sufletele împovărate, la sfântul altar de la mănăstirea Cetățuia din Iași, unde
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
acela nu putea fi, la vremea aceea, decât Leica." Dora scrutează din nou chipurile de pe cele două fotografii mărite. Cel al bărbatului marcat cu cruciuliță... Forma ochilor care privesc țintă spre aparatul de fotografiat o fac să tresară. : "Ochi de tătar..., așa îl tachina mama pe tata... Așa sunt și ochii mei, trași mult spre tâmple... Ritmul inimii Dorei se accelerează în timp ce gândește : "Deci... Deci, el, al treilea din dreapta este tata... ". Și fotografia femeii cu o fetiță de mână relevă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mea creștea văzând cu ochii ; ca tolerată în casa mai marelui locului putem să dosesc pentru ea câte ceva de mâncare. Devenise o fetiță sperioasă, gata mereu să se ascundă, o fetiță care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun de-o parte, împreună cu alte câteva cărți, dintr-o bibliotecă școlară devastată. Cât despre continuarea studiilor universitare nici nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță și hotelul, dacă mai era, se informase de la București și i se spusese "parcă este unul, al unui turc, Ali Mehmet, desigur e curat, turcii sînt curați, cu tătarii nu prea merge", și hotelul era cuprins de întuneric. Cine să vină la ora asta într-un astfel de tîrg? L-a găsit, cu toate că întîi a trecut prin fața lui fără să-și dea seama, cînd s-a întors, ușor îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
salvare a Țării să înceapă de aici, din Vladia, capătul cel mai îndepărtat de toate cîte sînt înfierate în programul vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și îl înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl ei era izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și luminos, a reluat: --Nu știu dacă și tu gândești la fel, dar eu stau și mă întreb cum a rezistat și cum a renăscut de atâtea ori Moldova, care s-a aflat în calea tuturor răutăților. Când nu veneau tătarii în pradă, veneau turcii, porniți împotriva moscalilor, a leșilor sau... “De la Nistru pân-la mare, Vin moscalii de-a călare”... --Îți mai aduci aminte ce spunea Grigorie Ghica voievod la 14 decembrie 1739 (7248)? --Vodă ne face cunoscut tocmai unul din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și în care sânt clopotele”. Această bijuterie însă a avut parte în anul 1650 de o mare nenorocire. În “Letopisețul Țării Moldovei” Miron Costin spune: “...lăsându (Vasile Lupu voievod) puținei dărăbani de apărarea curții, carii, dacă au vădzut mulțimea de tătari... și cu căzaci amestecați, au lăsatu cu noaptea curtea pustie. Și au arsu atuncea tot orașul.... Curtea cea domnească, casele boierilor și tot orașul într-o mică de ceas cenușe au stătutu... la mănăstirea a Trei Sfetiteli, oamenii ce-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
focului s-au aprinsu și mănăstirea. Deci, au căutatu o samă de oameni, de arșiță și de groaza focului a ieși pe o portiță ce este în zid , spre hăleșteulu orașului și acolo au luat pre mulți oameni în robie tătarii și mulți oameni s-au și înecatu în hăleșteu de groaza robiei”. --Îmi place, dragule, că nu-i uiți pe cronicari. Să vedem totuși ce s-a mai petrecut pe lângă această mănăstire. Uite că la 3 august 1669 (7177), părintele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de morală deosebită... --Și ce anume spune cronicarul? --Scrie că: “Dumitrașco-vodă au sfătuit cu Șeremet (comandantul oștirii rusești n.n) să scrie o carte (scrisoare n.n) în limba turcească la sultanul, ca să să închine și el, cu tot Bugeacul (tătarii n.n), că, neînchinându-să, pe urmă n-a fi bine de dânșii. Și au pus Șeremet un copil al lui ce știe scrii bine turcește, iar Dumitrașco-vodă au dzis că n-a pute copilul scrie cu dăscălie, fiind tânăr. Însă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
magique du territoire villageois Roumain”, în L’Homme, XIII, 3, 1973, pp. 150-162. 75. Victor Kernbach, Miturile esențiale. Antologie de texte, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 76. Lazăr Șăineanu, „O pagină din istoria medievală. Excursiune istorico-lingvistică II. Jidovii sau Tătarii sau Uriașii”, Convorbiri literare, XXI, 1887, pp. 521-528. 77. Spre deosebire de tron, patul nu pare a fi un simbol clasic pentru definirea unei divinități, dar, în cazul legendei sumero-akkadiene, el este un semn distinctiv normal pentru o zeiță a dragostei și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
amenințat cu „focurile Gheenei” și cu „chinurile iadului”. În reprezentările icononografice ale Judecății de Apoi din bisericile Moldovei secolului al XVI-lea (Probota, Voroneț, Moldovița etc.) sunt (con)damnate grupuri etnice de alte confesiuni, fie necreștini, fie neortodocși : evrei, turci, tătari, armeni, latini, arabi, etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ilustrează existența omului pe aceste meleaguri din perioada neoliticului până la migrațiunea popoarelor. Aici au trăit carpii, trib dacic care au fost ocupați de goți, după care au năvălit gepizii, slavii și alte popoare, printre care ultimii au fost turcii și tătarii. Localitatea Vaslui a fost punct vamal și reședință domnească sub Petru Mușat în anul 1375, găsindu-se pe drumul comercial: Galați Vaslui - Iași - Suceava Polonia. În anul 1410, pe timpul lui Alexandru cel Bun, i se întărește statutul de vamă. În
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
armeni veniți din Polonia, se așează în târg ocupându-se cu comerțul și alte afaceri. O altă atestare este prin letopisețul făcut la Curtea lui Ștefan cel Mare în care se spune: ”...în anul 6947 (1499) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani” și tot în acel an, 1499, când domnitorul Ștefan cel Mare își durează o curte la Botoșani; în 1499 Ștefan luptă împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ilustrează existența omului pe aceste meleaguri din perioada neoliticului până la migrațiunea popoarelor. Aici au trăit carpii, trib dacic care au fost ocupați de goți, după care au năvălit gepizii, slavii și alte popoare, printre care ultimii au fost turcii și tătarii. Localitatea Vaslui a fost punct vamal și reședință domnească sub Petru Mușat în anul 1375, găsindu-se pe drumul comercial: Galați Vaslui - Iași - Suceava Polonia. În anul 1410, pe timpul lui Alexandru cel Bun, i se întărește statutul de vamă. În
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
armeni veniți din Polonia, se așează în târg ocupându-se cu comerțul și alte afaceri. O altă atestare este prin letopisețul făcut la Curtea lui Ștefan cel Mare în care se spune: ”...în anul 6947 (1499) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani” și tot în acel an, 1499, când domnitorul Ștefan cel Mare își durează o curte la Botoșani; în 1499 Ștefan luptă împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
inițial prin Suceava, iar acum, începu să ocolească vechea capitală a Moldovei, îndreptându-se direct spre Iași. De asemenea, Bucovina pierdea și din moștenirea culturală în urma necontenitelor ocupări de polonezi și ruși și a repetatelor expediții de pradă din partea tătarilor și cazacilor. Tuturor acestora le pune însă capăt ocupația austriacă ce se permanentizează în ținutul Cernăuți și Suceava. Astăzi, Bucovina oferă „un peisaj răcoros, cu forme largi, lăsându-ți impresia de solemnitate, accentuată prin vuietul adânc al pădurii de brad
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mâna ei ultima șansă de salvare. ȘTIINȚA: Bogdan (4 intervenții), Angheluță (13) - Marin (8), Chiper (5), Matei (4), Burghel (4), Ivan (2), Vântu (2), Amoagdei (1), Niga. Antrenor: Ion Arsene. OȚELUL: Polocoser (10 intervenții), Stoleru (1) - Țăcălie (7), Cioaric (6), Tătar (4), Curtean (3), Gheorghe (3), Tudor (1), Alifanova (1), Mărginean (1), Grigore (1), Iacob (1). Antrenoare: Gabriela Artene. 28 IANUARIE Martin Prachar a revenit la Știința ! Plecat în urmă cu două sezoane de la Bacău la Reșița și, mai apoi, la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
grădini și păduri. Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul Vienei, după Împrăștierea curuților neconsolați prin fel de fel de ascunzișuri - de predilecție
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la Porțile Orientului. O satiră dură la adresa dictaturii „Preacuviosul“ călugăr Metodiu, însoțit de tânărul Iovănuț, își începe aventura în Moldova, în secolul al XVII-lea, trecând peste Ozana cea frumos curgătoare, poposind pe la hanul Stăniloaiei sau prin haremul „model“ al tătarilor, călătorind pe drumuri sud-est-europene, până la Stambul și Veneția. Huruzuma tătăroaica, Barzovie-Vodă, Parnasie, Cancioc, Ruxăndrița, Despina, Cosette sunt doar câteva dintre personajele pitorești care traversează romanul lui Groșan, de la Hârlău la Stambul, într-o savuroasă parodie care își seduce cititorul, atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Bârladului din toate colțuruile Moldovei. Cu cele ale pregătirilor făcute de locuitorii din satele Bucovinei pentru primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând seria atacurilor cu toate tehnicile Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trădare. - Eu cred, Cosmin, spuse Ștefan pe tonul prietenesc pe care Îl Întrebuința când nu era nimeni de față și barierele dintre ei cădeau, că neliniștea ta vine din altă parte. Ai tot amânat cererea În căsătorie. Ba că dau tătarii, ba că dau turcii. Ba că e iarnă, ba că e vară. După mintea mea, ba că nu e de față Alexandru, ba că nu ai nici o veste de la băiatul tău cel mic, pe care Îl tot aștepți de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]