4,810 matches
-
panturcismului a dus la reacția dură a propagandei sovietice, care a transformat „panturcismul” într-una dintre cele mai detestate etichetări politice din URSS. Una dintre cele mai utilizate acuzații în timpul represiunilor din deceniul al patrulea al secolului trecut împotriva intelectualilor tătari și turcici a fost cea de „panturcism”. Rusia, China și Iranul afirmă că panturcismul nu este nimic altceva decât o nouă formă a ambițiilor imperiale turce. Există voci care asociază panturcismul cu rasismul, în mod special atunci când este asociat cu
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Gheorghe Duca și de boierii greci. Răsculații ocupă Iașiul, jefuiesc curțile și casele boierești și negustorești, omorând grecii pe care îi prind. Gheorghe Duca fuge peste Dunăre cu câțiva boieri. Se întoarce în scurt timp, primind ajutor din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, îi învinge pe răsculați, dispersându-i. Ulterior, răsculații sunt înfrânți la Pașcanii din ținutul Orheiului și lângă satul Ulmu. Urmează represiunea lui Duca, mulți oameni din ținuturile răsculate fiind
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, îi învinge pe răsculați, dispersându-i. Ulterior, răsculații sunt înfrânți la Pașcanii din ținutul Orheiului și lângă satul Ulmu. Urmează represiunea lui Duca, mulți oameni din ținuturile răsculate fiind robiți de tătari, spânzurați sau trași în țeapă. În 1674 Mihalcea Hîncu este luat în robie de către tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hîncu, vinde o parte din avere pentru a-l răscumpăra. Se consideră că scăparea din robie l-a făcut să ctitorească
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
Ulterior, răsculații sunt înfrânți la Pașcanii din ținutul Orheiului și lângă satul Ulmu. Urmează represiunea lui Duca, mulți oameni din ținuturile răsculate fiind robiți de tătari, spânzurați sau trași în țeapă. În 1674 Mihalcea Hîncu este luat în robie de către tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hîncu, vinde o parte din avere pentru a-l răscumpăra. Se consideră că scăparea din robie l-a făcut să ctitorească în 1678 o mănăstire în inima codrilor - mănăstirea Hîncu (cu hramul Sf. Parascheva.) Mihalcea Hîncu
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele "Villa Ohthunth" este din 1320, iar în 1329 cu toponimul "Ahthon". Din 1456 apare sub denumirea actuală "Ayton". În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor. În secolul al XVIII-lea aici a fost descoperită o bornă kilometrică (denumită Miliarul de la Aiton) din perioada romană amplasată în anul 108 d.C. și care marca o distanță pe vechiul drum roman Potaissa-Napoca. Borna atestă existența în anul 108
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
pentru datarea ei poate fi a doua jumătate a secolului al XV-lea, începuturile înscriindu-se într-un context mai larg în care s-au ridicat multe alte cetăți pentru a asigura apărarea în fața unor eventuale hoarde de turci și tătari porniți după prazi și scăpați în incursiuni de jaf. De altfel, localnicii perpetuează tradiția despre apartenența cetății unui ”grof” care și-ar fi închis aici propria fiica.
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241. În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit drept materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul calcarului la Turda, cu câțiva ani înaintea primului război mondial, s-a construit o linie ferată îngustă lungă
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
Aflându-se la interferență celor două vai Trotusului și Oituzului, căile de comunicație ce se bifurcau din această regiune au favorizat atât incursiunile prădalnice ale cetelor tătărești cât și pătrunderea altor oști dușmane în această zonă. Se știe că în timp ce tătari năvăleau din răsărit, turci invadau din sud, iar ungurii și mai tarziu austriecii răzbeau din apus pe văile Trotusului și Oituzului. Trebuia deci că acest colț de țară să fie aparat cu îndârjire, să devină un cuib de viteji din
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
forța în pădure, alungând paznicii puși de boieri și mănăstire. Cand au posibilitatea distrug actele prin care boierii și egumenii își întemeiau stapinirea peste moștenirea strămoșeasca. Mănăstirea Bogdana, fiind foarte bogată, a suferiți mari prădăciuni și stricăciuni nu numai din partea tătarilor, dar și din partea răzeșilor. Țăranii din satele înconjurătoare, între ei fiind mulți din Buciumi, au pătruns cu forța în incinta mănăstirii și au ars numeroase acte de daniisi vânzare, încercând în acest fel să reintre în stăpânirea pământurilor pierdute. Alte
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
(în ; în ) s-a dat între cazacii zaporojeni răsculați, conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, ajutat de tătarii crimeeni aliați pe de o parte, și de cealaltă parte armata polono-lituaniană în frunte cu regele Ioan al II-lea Cazimir. A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și vlahi. Ambele părți aveau câte aproximativ 40.000 de călăreți. Slăbiciunea cavaleriei cazacilor era compensată de pedestrașii excelenți, și astfel lupta a fost una echilibrată. La 19 iunie, armata polonă totaliza 14
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
compensată de pedestrașii excelenți, și astfel lupta a fost una echilibrată. La 19 iunie, armata polonă totaliza 14.844 cavaleri poloni, 2.250 cavaleri germani, 11.900 infanteriști și dragoni germani, 2.950 pedestrași unguri, 1.550 voluntari lituanieni, 960 tătari și 30.000 de oameni "pospolite ruszenie". Comandanții poloni sperau să rupă rândurile cazacilor cu o șarjă impetuoasă a celebrilor "husari înaripați" poloni — tactică utilizată cu succes în multe bătălii, inclusiv în bătălia de la Kircholm, bătălia de la Kłuszyn și bătălia
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
experiență de luptă atât de partea acesteia, cât și împotriva ei. Tactica lor a fost de a evita lupta în câmp deschis, apărându-se într-o tabără întărită. Înaintea bătăliei, oastea căzăcească totaliza 80.000 de oameni; 28.000-33.000 tătari și un număr necunoscut de țărani ucraineni. 2000 de călăreți poloni (un regiment sub comanda lui Aleksander Koniecpolski, susținut de Jerzy Lubomirski, șase companii de călăreți pancerni ale lui Jeremi Wiśniowiecki și husarii înaripați conduși de Stefan Czarniecki) au respins
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
necunoscut de țărani ucraineni. 2000 de călăreți poloni (un regiment sub comanda lui Aleksander Koniecpolski, susținut de Jerzy Lubomirski, șase companii de călăreți pancerni ale lui Jeremi Wiśniowiecki și husarii înaripați conduși de Stefan Czarniecki) au respins un atac al tătarilor, care au suferit pierderi grele. În prima zi de bătălie, polonii au ieșit victorioși. Polonii, încurajați de victoria din prima zi, au desfășurat toată cavaleria de care dispuneau. Pedestrașii și artileria au rămas în tabără și nu i-au susținut
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
au ieșit victorioși. Polonii, încurajați de victoria din prima zi, au desfășurat toată cavaleria de care dispuneau. Pedestrașii și artileria au rămas în tabără și nu i-au susținut pe călăreți. Dar, de această dată, rezultatul a fost altul. Cavaleria tătarilor a ieșit câștigătoare. Tătarii s-au apropiat mult de tabăra polonă dar au fost respinși de infanterie. Polonii au pierdut 300 de soldați, inclusiv numeroși ofițeri. În a doua zi de bătălie, răsculații au fost câștigători. La ora 3 după-amiaza
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
încurajați de victoria din prima zi, au desfășurat toată cavaleria de care dispuneau. Pedestrașii și artileria au rămas în tabără și nu i-au susținut pe călăreți. Dar, de această dată, rezultatul a fost altul. Cavaleria tătarilor a ieșit câștigătoare. Tătarii s-au apropiat mult de tabăra polonă dar au fost respinși de infanterie. Polonii au pierdut 300 de soldați, inclusiv numeroși ofițeri. În a doua zi de bătălie, răsculații au fost câștigători. La ora 3 după-amiaza, ducele Jeremi Wiśniowiecki a
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
a doua zi de bătălie, răsculații au fost câștigători. La ora 3 după-amiaza, ducele Jeremi Wiśniowiecki a condus o șarjă cu 18 companii de cavalerie împotriva flancului drept al armatei cazaco-tătare. Centrul armatei polone, condus de Ioan Cazimir, a înaintat. Tătarii au încercat să atace, dar au fost respinși. În timpul luptei, un nobil polon pe nume Otwinowski a observat un drapel al hanului tătar. Artileria polonă a început să tragă în direcția respectivă. Un tătar care stătea lângă han a murit
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
de cavalerie împotriva flancului drept al armatei cazaco-tătare. Centrul armatei polone, condus de Ioan Cazimir, a înaintat. Tătarii au încercat să atace, dar au fost respinși. În timpul luptei, un nobil polon pe nume Otwinowski a observat un drapel al hanului tătar. Artileria polonă a început să tragă în direcția respectivă. Un tătar care stătea lângă han a murit. Speriat, hanul a fugit și tătarii s-au retras, răpindu-l pe Hmelnîțkîi. Doar căruțele cazacilor au mai rămas pe câmpul de luptă
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
condus de Ioan Cazimir, a înaintat. Tătarii au încercat să atace, dar au fost respinși. În timpul luptei, un nobil polon pe nume Otwinowski a observat un drapel al hanului tătar. Artileria polonă a început să tragă în direcția respectivă. Un tătar care stătea lângă han a murit. Speriat, hanul a fugit și tătarii s-au retras, răpindu-l pe Hmelnîțkîi. Doar căruțele cazacilor au mai rămas pe câmpul de luptă. Forțele polone au asediat căruțele căzăcești. Inițial, apărătorii erau conduși de
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
au fost respinși. În timpul luptei, un nobil polon pe nume Otwinowski a observat un drapel al hanului tătar. Artileria polonă a început să tragă în direcția respectivă. Un tătar care stătea lângă han a murit. Speriat, hanul a fugit și tătarii s-au retras, răpindu-l pe Hmelnîțkîi. Doar căruțele cazacilor au mai rămas pe câmpul de luptă. Forțele polone au asediat căruțele căzăcești. Inițial, apărătorii erau conduși de colonelul Filon Djalalii, dar după câteva zile el a fost înlocuit cu
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
15 km sud-vest de Turda de azi, lângă râul Arieș), romanii au mai avut o cetate, de dimensiuni mai reduse, cu rol de control al accesului spre minele de aur din Munții Apuseni. Cetatea a fost distrusă cu ocazia invaziei tătarilor din anul 1241, ulterior nemaifiind refăcută. În epoca romană exploatarea sării din cele 2 masive de la Potaissa s-a intensificat, sarea fiind transportată și în alte părți. Spre mijlocul secolului al III-lea provincia romană Dacia trece prin momente dificile
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
sau de două ori pe an, de obicei la Oprișani. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Oprișani. De două ori (1241 și 1285) Turda a fost supusă invaziilor devastatoare ale tătarilor. În anul 1287 regele Ladislau IV Cumanul a întreprins o acțiune militară contra tătarilor, care a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Oprișani. De două ori (1241 și 1285) Turda a fost supusă invaziilor devastatoare ale tătarilor. În anul 1287 regele Ladislau IV Cumanul a întreprins o acțiune militară contra tătarilor, care a afectat și Turda. Documentele consemnează faptul că Banul Mikud a donat în jurul anului 1288 mica fortificație (cetate) de la Sânmiclăuș (Szentmiklós) din Turda episcopiei din Alba-Iulia (ca răscumpărare pentru faptul că nu luase parte la o cruciadă). Coloniștilor Germani
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
măcelărit armata kieveană și l-au luat prizonier pe Mstislav al Kievului împreună cu alți nobili. La bătălie a participat de partea slavilor și un voievod brodnic, pe nume Ploscânea împreună cu oamenii săi. Ploscânea a scăpat din încercuire după ce a predat tătarilor câțiva principi urmăriți de aceștia pentru măcelărirea soliei de pace a tătarilor. Unii istorici consideră că țara brodnicilor trebuie căutată în Moldova, ținând cont de diplomele regilor Ungariei și de bulele papale Bătălia a reprezentat o înfrângere foarte grea pentru
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
împreună cu alți nobili. La bătălie a participat de partea slavilor și un voievod brodnic, pe nume Ploscânea împreună cu oamenii săi. Ploscânea a scăpat din încercuire după ce a predat tătarilor câțiva principi urmăriți de aceștia pentru măcelărirea soliei de pace a tătarilor. Unii istorici consideră că țara brodnicilor trebuie căutată în Moldova, ținând cont de diplomele regilor Ungariei și de bulele papale Bătălia a reprezentat o înfrângere foarte grea pentru principii slavi, Richard Gabriel susținând că au pierdut 50.000 de oameni
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]