5,413 matches
-
explozie” nu are înțelesul comun. Big Bang-ul nu a fost o explozie în spațiu ci o explozie „a spațiului”. În momentul Big Bang-ului au fost create spațiul și timpul. Într-un interval de timp extrem de scurt după această teribilă explozie universul ultrafierbinte s-a extins și s-a răcit spectaculos, temperatura scăzând de la câteva bilioane de grade la câteva milioane de grade. În acel moment universul era alcătuit din protoni, neutroni și electroni care se mișcau într-un „ocean
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori! Dar e teribilă-n mânie, Când brațul ei liberator Lovește-n cruda tiranie Și luptă pentru al ei onor. în ziua cea de judecată, Când, față-n cer cu Domnul sfânt Latina gintă-a fi-ntrebată: Ce ai făcut p acest pământ? Ea va
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
invocată de colonelul Sturza era că Ciulei trecea noaptea în tranșeele din față, la nemți, dezvăluind dispozitivul trupelor românești. La cîteva zile numai de la condamnarea și uciderea lui Ciulei, colonelul Sturza era acela care trăda și dezerta la inamic. Această teribilă eroare judiciară nu a mai putut fi reparată, desigur... 12 Mersul războiului făcea ca armata să aibă nevoie de noi cadre. Termenul redus pentru instrucția noastră militară a trebuit să fie și mai redus. După cîteva luni de școală, am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nu l-am mai întrebat de ce și-a făcut cruce dacă nu crede în ea. Am socotit că era de prisos. Pe lîngă suferințele războiului, România era bîntuită de tot felul de epidemii, care făceau ravagii, mai cu seamă de teribila boală ucigătoare, tifosul exantematic, împotriva căruia mijloacele medicale la epoca aceea erau foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și dureri puternice de cap. Simptome, fără îndoială, de tifos exantematic. A trebuit să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Lenin și Troțki se adresează, în noiembrie 1917, lumii întregi, propunînd un armistițiu general și încep negocieri de pace. Sfîrșitul anului 1917 este începutul sfîrșitului unei lumi. Puțini au fost oamenii care și-au dat seama, la vremea aceea, de ce teribile repercusiuni aduceau venirea pe lume a bolșevismului. Ion I.C. Brătianu a fost printre acești puțini oameni care, la Conferința de Pace de la Versailles, în 1919, a avut curajul să-i spună lui Wilson, Lloyd George și Clemenceau, că bolșevismul nu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
am spus că la externe se obțin decorațiile și de aceea am fost, pentru a decora cîteva personalități de la Tighina. Evident, nu l-am convins. În tren, a doua zi, cînd mă întorceam la Tighina, era și Nedelea. Un scai teribil. Mi-am dat seama că nu aveam cum să-l opresc în a mă urmări și că era mai cuminte să-l interesez în păstrarea secretului. Știam că pentru un tînăr reporter la un ziar, o știre bombă este încoronarea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
făceam parte. Mai erau prezenți: P. Ghica, Victor Slăvescu, N. Crissoveloni, St. Loga și alte persoane. Îmi amintesc izbucnirea mea de atunci. Se comite, am spus, cea mai mare greșeală, se deschide astăzi un izvor care va aduce cele mai teribile nenorociri pentru țara noastră. Acesta a fost sentimentul meu, în acea clipă, un sentiment natural, normal. Am descris această scenă, nu ca să-mi atribui un merit de clară viziune, ci dimpotrivă, ca să arăt cît de incapabilă a fost politica din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
reuși să încep a trimite grîul și porumbul de care țara are atîta nevoie." 77 În ziua de 23 august 1944, cînd România capitala, mă aflam la Sinaia. Închiriasem, împreună cu Costi, cumnatul meu, vila Knapp, în care instalasem familia, după teribilul bombardament al aviației americane de la 4 aprilie, care înspăimîntase tot Bucureștiul. Pînă atunci nu se cunoscuseră, în tot timpul războiului, decît cele două atacuri aeriene rusești, anterioare, care nu avuseseră nici un efect. Adăposturile pentru apărarea de bombardamente erau foarte rudimentare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mod absurd, în țară, cînd socoteam totul pierdut, atît timp cît va dura pe lume o Rusie sovietică. În prezent, după mai bine de un sfert de veac de stăpînire rusească se împlinesc, cînd scriu aceste rînduri, 35 de ani teribili România se găsește în aceeași stare de sclavie. Și nimic nu s-a terminat. Conferința pentru securitatea Europei, atît de insistent reclamată de U.R.S.S. și acceptată de tot Occidentul, nu poate fi de bun augur pentru românii care așteaptă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
deportaților nu era un motiv să îngrijoreze pe un bun "Samaritean", cum era le Père Teilhard, socotit un sfînt, nu numai un filosof. Această ușurință sau numai incapacitate din partea unor oameni ajunși mari gînditori de a judeca faptele criminale este teribila primejdie a zilelor noastre. 94 În vara anului 1953, Adlai E. Stevenson, fostul candidat nefericit la președinția Statelor Unite, a socotit util să facă o călătorie în jurul lumii și a trecut și prin America de Sud. Reîntors acasă, și-a spus interesantele lui
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Consult cu doctorii - Romalo, Louros, doamna Venert. Timpul trecea și Sitta suferea. Din acest moment și până la 730 (1930 - n.n.), când micul Mihai s-a născut, n-am părăsit-o pe sărmana mea Sitta nici o clipă. A fost o luptă teribilă. În cele din urmă, Louros a trebuit să forțeze nașterea, care din cauza „albuminei” ei, îl îngrijora foarte tare. N-am asistat niciodată la ceva așa de înspăimântător. Copilul a fost scos pur și simplu, eu însă-mi i-am administrat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
care am putut să plec de lângă ea, m-am dus la Carol și, în întuneric, ne-am îmbrățișat în tăcere, iar eu am plâns puțin pe umărul său, pentru că aveam sentimentul că și eu trecusem printr-o luptă, o luptă teribilă. Ah !, dar după aceea, ce ușurare, ce bucurie, bucuria tuturor că era băiat, că ea era în afara oricărui pericol, că se terminase perioada ei proastă, ea, care suferise atât de mult, sărmana ! Deși, mica ființă a venit pe lume cam
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fost adorabil”. Miercuri, 24 decembrie. Ajunul Crăciunului. După masă, la Sitta, Regina Maria organizează ceremonia împărțirii darurilor către membrii familiei. Mihai, același copil adorabil, „a alergat peste tot într-o mașină splendidă ce-i fusese dăruită și făcând un zgomot teribil”. 14 februarie 1925. În această zi se produce întâlnirea „memorabilă” dintre Prințul Moștenitor Carol și Elena Lupescu. Peste ani, în 1937, Carol va consemna că acesta a fost începutul unei legături, „care este pentru mine chiar esența vieții mele”. În
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
este acum de a-i spune ei în față cât e de dezgustat. Ce l-a indignat e că ea a luat bani. În concepția lui de tânăr cinstit, acest fapt are ceva dezgustător. Mai e la el o ură teribilă împotriva părinților pe care i-ar omorî. Sâmbătă, 29 iulie. La ora 930, au pornit cu un automobil spre Efes, unde au vizitat o moscheie, ruinele Bazilicii „Sf. Ion”, clădită de Justinian, ruinele Templului Artemisei, una din cele șapte minuni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
clasei au așteptat în Palat. „Masa oficială a decurs într-o atmosferă sobră, de liniște reflexivă, cuprinzătoare, egal de atentă față de cele două evenimente ale zilei, și cel reflectând pregătirea pentru viață a viitorului suveran și cel impus țării prin teribila sfâșiere a teritoriului național” Se pare că înaintea sau la începutul masei festive a avut loc ceremonia înmânării diplomei de bacalaureat lui Mihai (și celorlalți elevi ?) în prezența lui Carol al II-lea, a lui Urdăreanu, a președintelui comisiei, Petre
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
credința acestui popor misterios, au fost premisele dezvoltării unei culturi unice în lume. Cu un caracter al extremelor, unde gingășia s-a împletit cu duritatea, niponii au dezvoltat o cultură ce are ca simbol „fragila floare de cireș” și „katana”, teribila sabie a samuraiului. Contemplativi din fire, ei au dezvoltat o adevărată artă a aranjării florilor, o artă devenită „Cale spirituală”, denumită Ikebana. Ea mai înseamnă și cultul japonezului pentru frumos, o artă încărcată de simboluri adânci, definind Spiritul poporului din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Moscova. Nicicând Testamentul lui Petru cel Mare nu fusese mai aproape de realizare... În fața expansiunii sovietice, statele occidentale reacționează formând Alianța Nord-Atlantică (1949), în scopul de a proteja lumea liberă de pericolul comunismului imperialist rusesc. Europa este împărțită în două prin teribila „cortină de fier”, iar în spatele ei, popoarele subjugate de dictatura comunistă, inclusiv cele din U.R.S.S., plătesc un preț înspăimântător pentru realizarea visului lui Petru cel Mare: milioane de oameni sunt uciși pentru opoziție anticomunistă reală sau imaginară, iar sărăcia
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru totdeauna, căci În scur tă vreme muri. O molimă teribilă și necunoscută pe care o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o biserică mare, mare de tot... și orașul de pe malul lacului...“ * * * Câte nu văzuse, câte nu auzise de când plecase În lungul Danubiului, prin lunci Înverzite și poiene cu flori. Își spusese că va pune distanță Între el și durerea lui teribilă, dar pe măsură ce se Îndepărta, jalea devenea din ce În ce mai clară, prindea contururi și rădăcini pe care nimic nu le putea smulge. Înțelese că va trebui să trăiască cu ea, așa cum trăiești cu un mădular bolnav, pe care nu-l poți Îndepărta. Până la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe stareț În bibliotecă. Ceilalți așteptau acolo și, după ce se Înclină scurt, se așezară În jilțurile pregătite. — Deoarece toți cei care avem de-a face cu Întâmplarea aceasta suntem de față, spuse părintele Bernhard, și cu toate că dorim ca această taină teribilă să rămână Între noi, după o Îndelungată chibzuială am Împărtășit-o ducelui Conrad. — De ce? Întrebă uluit starețul. Părinte duhovnic, nu te Înțeleg. Puteai să te duci de-a dreptul la ducele Bertold, să-i povestești totul! Ce-o să se Întâmple
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
grav rănit sus la mâ năstire, la Sfântul Petru, și că se lupta cu moartea. Că, mai mult ca sigur, În spatele acestor Întâmplări Îngrozitoare se ascundea ceva mai grav decât o intrigă amoroasă. știa că mânia lui Bertold va fi teribilă și că cei doi tineri nu se puteau aștepta la nici o clemență din partea lui, dar dintre două rele trebuia ales cel mai mic. „Oricum“, Își spuse, „cei doi nu sunt de față și, până când Îi vom avea aici, vom găsi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că o căzătură la viteza aceea, ar fi fost tragică. Numai că atunci s-a liniștit și câinele, cred, plictisit de mine. De altfel, în timpul drumurilor cu bicicleta, câinii erau mereu un real pericol. Cacica ne primi cu un soare teribil, însă din fericire, efectele lui erau atenuate de mersul pe bicicletă. Gândul răcorii din salină ne înviora. Așteptând formarea unui grup mai mare, am admirat - pe bună dreptate - catedrală catolică din 1904, cărămizie, în stil gotic. În salină, trecând peste
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Lac, unde intenționam să rămânem. Pe drum (partea cea mai spectaculoasă, era un ARO accidentat și o Dacie prăbușită într-o prăpastie, mai jos de cabană. Era din nou soare, însă când m-am oprit sub teleferic, era un frig teribil! Au trecut pe lângă mine niște nemți cu un Trabant decapotabil și un tip care, deși cu bicicleta, prefera scurtăturile: și-o lua în spate și renunțând la buclele drumului, o lua de- a dreptul, părăsind drumul. N-am mâncat la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
apăru în față un deal cu o pantă impresionantă, pe care trebuia s-o urc numaidecît pe două roți. Numai că, ajuns în partea cea mai înaltă, când încercam să-mi potolesc respirația și ritmul bătăilor inimii influențate de efortul teribil, dezamăgire: urma alt urcuș mai lung (vreo 3 kilometri) dar, ce-i drept, cu înclinația mai potolită. Nevoit să cobor de pe bicicletă, eram mulțumit la gândul că măcar la întoarcere voi zbura pe acolo. Se zărea, peste dealuri , peste sate
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
furca pe spate și bătea "allegretto" pe suprafața lor, pentru a le uniformiza și egaliza. Mai apoi, lovea "andantino" pe coama lor, cu furca întoarsă, pentru a mări unghiul de cădere a paielor spre streașină. Cele din urmă mișcări ale teribilei sale unelte erau pe un ritm "pizzicato", când, repezind o privire ageră, descoperea eventualele smocuri de paie zbârlite, intrate în grevă fără permisiunea edilului șef, și le arcuia o furcă "în numele Tatălui" spre luare-aminte. Apoi cobora de pe acoperiș precum Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]