5,751 matches
-
În același număr ziarul informa: condamnarea a 10 studenți gardiști la câte 3 ani închisoare iar doi la câte un an de către Consiliul de război din Cernăuți. Criticând fascismul și în special rasismul, Petre Andrei a căzut în 1940 victimă terorii legionare. * De interes pentru cititorii Foiței din Cuvântul Țărănimii este și Carmen Sylva, de Filimon Taniac (nr.522 din 8 martie 1936) din care redăm partea articolului referitoare la operele literare ale reginei, necunoscute multora, înșirate, cum spune F.T. „câte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de umanitate nu l-a reținut. Doctrinar consecvent, a încercat cu violență extremă să introducă sistemul de viață construită după filosofia materialistă a lui Karl Marx. Și în experimentarea acestei teorii, pur economice, n-a cruțat sângele semenilor săi. Nici teroarea, nici închisoarea, nici sângele vărsat, nici fraza marxistă repetată de guri zgomotoase și capete goale, nici ferma „naționalizare” n-a ajutat. Lenin, dictatorul popular, a îngenuncheat; în 1921 a trebuit să declare îngăduire (ce generozitate!) capitalismului. Iată spărtura sistemului comunist
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dimitrie Poptămaș, spunea în almanah pe 1996 că „având ca puncte cardinale „localități ca Potma, Vorcuta, Kolâma, Djezcazgan, Iuta... adevărate fabrici ale morții” nordbucovinenii au așteptat ora mărturisirilor: „Din acestea s-a născut Țara Fagilor”, memorialul celor care au răzbit terorii comuniste o jumătate de veac.” Deci, am înțeles, Țara Fagilor este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de pagini despre religiile turco-mongolilor (!!), pentru o enciclopedie orientală (și de vulgarizare) condusă de G. Tucci 3. Toate astea mă plictisesc și mă demoralizează în cel mai înalt grad - dar am învățat să mă resemnez și chiar să zâmbesc dinaintea „terorilor” Istoriei (așteptând, bineînțeles, ca această majusculă să mă strivească într-o bună zi...). Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs., deși veștile pe care mi le-ați dat despre familia dvs. nu erau câtuși de puțin încurajatoare. Dar să sperăm
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cunoscută, iar nu tratată cu indiferență". Avem dreptul la memorie și la afirmarea ei, altfel, cum spune Monica Lovinescu: "Amnezia colectivă își poate naște monștrii ei proprii. Repetarea istoriei e doar unul dintre ei". (Convorbiri literare, nr. 4, aprilie, 1998) TEROARE ÎN NUMELE POPORULUI Volumul Cu unanimitate de voturi, apărut anul trecut la Fundația Academia Civică, în colecția Biblioteca Sighet, este o culegere de sentințe politice adunate și comentate de Marius Lupu, Cornel Nicoară și Gheorghe Onișoru, ultimii doi, autorii Introducerii, sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt cercetători la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iași, iar primul este fost deținut politic, președinte al AFDP Iași. Cele 185 de documente publicate sînt o infimă parte din arhivele, încă inaccesibile istoricilor, care cuprind practic întreaga istorie a terorii instalate cu ajutorul tancurilor sovietice. Cum se consemnează în Introducere, la 24 martie 1945, s-a decis transferarea Serviciului Special de Informații de la Ministerul de Război în directa subordonare a Președinției Consiliului de Miniștri, cu transformarea acestuia în poliție politică. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a deținuților politici, cînd Dej a considerat că stăpînește perfect situația, multe condamnări cu caracter politic au fost încadrate juridic la drept comun sau, pentru incomozii regimului, s-a apelat și la spitale și așezăminte psihiatrice. În ultimii ani de teroare neostalinistă, Ceaușescu, prin închiderea granițelor, transformase România într-o imensă închisoare. Din discuțiile purtate cu supraviețuitorii închisorilor precizează în Introducere Cornel Nicoară și Gheorghe Onișoru dintre care unii nu cunoșteau cuprinsul sentinței proprii, am constatat că, în ceea ce privește reținerea faptelor de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de parlamentari, nu se cunoaște și nu a fost comunicat oficial numărul total al persoanelor judecate și condamnate și nici al celor reținuți administrativ. Dacă pînă în 1989 exista o motivare în păstrarea acestui secret, folosit drept instrument suplimentar de teroare asupra victimelor prezente sau viitoare, după, păstrarea cu încăpățînare a secretului, inclusiv minimalizarea numărului celor trecuți prin ghearele aparatului de represiune, nu poate urmări decît diminuarea atrocităților și a terorii instalate în perioada comunistă în ochii opiniei publice. Autorii Introducerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
motivare în păstrarea acestui secret, folosit drept instrument suplimentar de teroare asupra victimelor prezente sau viitoare, după, păstrarea cu încăpățînare a secretului, inclusiv minimalizarea numărului celor trecuți prin ghearele aparatului de represiune, nu poate urmări decît diminuarea atrocităților și a terorii instalate în perioada comunistă în ochii opiniei publice. Autorii Introducerii apreciază numărul proceselor politice, numai pentru perioada 1949-1960, la 134.150, cu judecare a minim 549.400 de persoane, cu condamnări totale, fără condamnări la moarte, la peste 3.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
conduse de bolnavi mintali care mințeau cu atîta înfocare încît, pînă la urmă, credeau că ceea ce spun este și real. Să nu uităm la ce nivel de paranoism ajunsese "cel mai iubit fiu" și acoliții săi în ultimii ani ai terorii cînd, dacă se planificau 30 000 kg de porumb la hectar, automat se raporta chiar depășirea acestei productivități etc. Dubla gîndire era firesc însoțită de dublul discurs, cînd se afirmau cu tărie preceptele luminoase și paradisul în care trăim, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească, era decimată, cu program, în temnițele regimului. La indicațiile redactorului-șef adjunct de la "Contemporanul", își scrie Cronicile pe baza cuvîntărilor lui Gheorghiu-Dej sau funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
septembrie 1952), este o analiză și o reconstituire nu atît a faptelor, cît a mentalității "ce-a prins rădăcină în anii '50 putrezind, cum va remarca autoarea Esteticii, pînă azi corpul social". Nu putem explica și nici motiva totul prin teroare, delațiunea la scară națională cuprinsese totul ca o pecingine, despre care, la aproape patrusprezece ani de la evenimentele din '89, nu putem afirma că a fost cu totul eradicată mentalitatea este mai longevivă decît poliția politică -, dispărută oficial o dată cu regimul comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
temelia oricărui regim totalitar. Practicarea denunțului la asemenea proporții nu asigură doar materialul informativ pentru poliția politică, ci, mai grav, deformează societatea. Cum și precizează Monica Lovinescu: Cînd delațiunea intră în moravuri, cînd nu se mai izbește de pragurile conștiinței, teroarea pură poate cădea în cotidian, victima e gata condiționată". Doina Jela nu uită a consemna și reproșa implicarea scriitorilor, ditirambii înălțați de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal, deținuți politici), dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1989 la Uniunea Scriitorilor sovietici a fost creată o "comisie federală pentru moștenirea scriitorilor victime ale represiunii"; Monica Lovinescu se întreabă cu îndreptățire: "de ce în timp ce foarte conformista Uniune a Scriitorilor sovietici (din care o treime pierise de altminteri sub marea teroare) iniția o astfel de comisie, Uniunea Scriitorilor Români, ce se pretinsese uneori și fusese o citadelă a opoziției "estetice", nu a făcut nimic din 1990 încoace pentru a obține același lucru". O mare spaimă pare a fi, după căderea regimurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mentalitatea conform căreia partidele comuniste vinovate de unele "erori" nu mai reprezintă acum o primejdie, pare stranie îngăduința celor din fostele țări comuniste față de menținerea la putere a forțelor comuniste, aleși sau realeși prin alegeri libere, după cinci decenii de teroare comunistă. Și atunci autoarea Esteticei se întreabă: "Nu era oare pentru occidentali o dovadă că aceste populații nu au avut de suferit pe cît s-a pretins de pe urma comuniștilor, din moment ce îi mențineau în posturi de conducere sau îi realegeau?" Cunoscuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-a binelea pentru vreo jumătate de secol de minciună dirijată. O tăcere vinovată s-a așternut peste țară, intelectualii, scriitorii, refuză să analizeze cei cincizeci de ani de teroare, minciună, supușenie de partid, schizofrenie generalizată, de schilodirea psihică și morală și nu de puține ori fizică a individului etc., etc. Cultura poate să fie un remediu împotriva morții e concluzia autoarei la lectura cărții lui Radu Mărculescu, Pătimiri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
victime: Camera morții, Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris: Pentru dușmanii poporului nu există nici milă, nici îndurare. Și, într-adevăr, cum și subliniază Costin Merișca, Piteștiul a fost o insulă a terorii absolute. Aici supliciile "reeducării" erau infernale, conform dispozițiilor minuțioase date de ofițerii politici lui Țurcanu, dar pe care unii schingiuitori le-au amplificat și diversificat. Voi apela la descrierea, in extenso, a torturilor aplicate de reeducatori și prezentate cu obiectivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
filmul documentar Treptele căderii, realizat de doi cineaști francezi. Eram de-a dreptul copleșit de surpriză și de emoție". În finalul Tragediei Pitești, supraviețuitorul diabolicului experiment apreciază drama piteștenilor mult mai lungă și mai complicată decît se crede în general; teroarea intrată în oase, ne spune, n-a mai ieșit din noi ani de zile. Aflați în libertate, s-au izolat singuri, stăpîniți, unii dintre ei, și acum de o frică maladivă. Revenirea la normal a fost îndelungă și chinuitoare, rănirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
impus de puterea comunistă, de-a lungul istoriei sale, tuturor românilor" (vezi Suplimentul de cultură, nr. 31/2005). Din nefericire, după aproape șaisprezece ani de la căderea comunismului, nu există nici o statistică oficială a celor supuși aproape cincizeci de ani unei terori pe care, prin ororile ei, mintea nu o poate cuprinde. Nici o instituție, oficial abilitată, nu a prezentat o astfel de statistică, la fel cum nu avem acces la listele torționarilor, turnătorilor și nu mai puțin a celor din primele eșaloane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
15 ani de muncă silnică. Va lucra la Baia Sprie, în mină, pînă în 1956. În ultimii ani din acest interval va fi comandant al închisorii "Szabo Zoltan, care a făcut legea exterminării. Era un șovin ordinar". Din cauza regimului de teroare, în acest interval au loc două greve ale foamei. Prima a durat șapte zile, ca semn de revoltă în contra atitudinii batjocoritoare a milițienilor. A doua a avut alt motiv: În ziua de Paști, ne-am dat silința să ne facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sus, cu un bec puternic în fața ochilor. Și-l "serveau" întotdeauna cu cafea!" Va fi ucis, prin iradiere, pentru cîteva înscrisuri în contra dictaturii. Cezar Zugravu, fost și el deținut politic, publică la Iași, în 2004, O antologie a crimei și terorii comuniste. În cuvîntul introductiv autorul constată că, față de cele 16 metode de tortură utilizate de NKVD și inventariate de Alexandr Soljenițin în Arhipelagul Gulag, în lagărul românesc comuniștii au imaginat și aplicat circa cincizeci de metode în același scop. Cruzimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
partidul comunist și conducerea statală comunistă, au primit pedepse derizorii, nu mai mari de 8 ani; și nici aceste pedepse n-au fost executate în întregime, unii dintre ei primind în continuare pensii grase de la M.A.I.". Antologia crimei și terorii comuniste a lui Cezar Zugravu adună peste două sute de pagini de mărturii zguduitoare despre vieți frînte, cu singura vină că în țară a fost instaurat, prin ocupația sovietică, regimul comunist. Societatea civilă cere actualului președinte, Traian Băsescu, să prezinte în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau de nevoie, dezicîndu-se chiar de sine, făcîndu-și adică autocritica și luîndu-și angajamentul să nu mai repete erorile din trecut". În proiectul inițial al cărții, Emil Iordache își propunea extinderea studiului asupra tuturor literaturilor din fostul lagăr socialist, supuse toate terorii ideologice și codului realist-socialist. Din îndelungile și numeroasele discuții purtate împreună pe vremea cînd obligațiile redacționale ne adunau aproape zilnic, era vizibil că structura de principiu a lucrării era completă, dar, acaparat de finalizarea numeroaselor traduceri, pare a fi amînat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptele abominabile ale unei minorități pusă pe căpătuială și trai ușor. Dăm vina pe regimul bolșevic, pe ocupantul sovietic. Dar nimic, sau oricum mult diminuat în amploare, nu s-ar fi întîmplat dacă toți cei implicați în mecanismul ticăloșit al terorii l-ar fi sabotat, ori ei s-au arătat prea adeseori mai zeloși decît stăpînii. În Arhipelagul Gulag, Alexandru Soljenițîn pledează, cum e firesc, pentru un proces al comunismului și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oară de la înălțimea acestei funcții, în fața Parlamentului că regimul comunist din România (1945-1989) a fost nelegitim și criminal; recunoscîndu-se că, sub acest regim, noțiunea de libertate și-a pierdut orice sens, că majoritatea trăitorilor pe aceste meleaguri au trăit sub teroare directă ori indirectă, cu o existență mutilată. Indiferent de încercările de a căuta scuze sau circumstanțe atenuante, adevărul este că "regimul comunist din România, un sistem totalitar de la înființare și pînă la prăbușire, a fost unul bazat pe încălcarea constantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]