5,710 matches
-
sine, conștientizarea impulsurilor, satisfacerea trebuințelor primare. Înainte erau cele de control, inhibiție, disciplină, instruire și modelare, pe principiul că adâncurile ființei omenești sunt periculoase, malefice, animalice și rapace.” (Maslow, p.256) este evident că Hamsun se încadrează perfect în acea tipologie de intelectuali pentru care adâncurile ființei adăpostesc monștrii care oricând pot țâșni spre suprafață nimicind ordinea. Dacă în vârful piramidei trebuințelor, Maslow plasează autorealizarea ca fiind ultima dintre cele superioare, e firesc să te întrebi ce înțelege el prin autorealizare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
din refuzul culturii dirijate, propagandistice, din a milita mai ales pentru principiul libertății de creație și expresie. Ostinato de Paul Goma, care a deschis seria, a reprezentat, dacă nu mă înșel, cazul cel mai caracteristic al acestei categorii (încercăm o tipologie, nu un tablou exhaustiv; un articol cuprinzător, cu unele mici generozități delicat-feminine, la Ileana Mălăncioiu, Imaginea coloniei penitenciare în literatura română, în: 22, 3 iunie 1991). Dar o linie riguroasă de demarcație este greu de trasat. însuși faptul de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată la rezistența anticomunistă doar în măsura în care Ceaușescu și clanul său
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturală. Evoluția nu este deloc inocentă și vom vedea imediat și din ce motive. Cultura are un sens atât de larg, încât orice poate deveni act de... rezistență. Dar să nu anticipăm. în al doilea rând, pare în general admisă tipologia pe care am propus-o și care credem își păstrează valabilitatea. Ea presupune o distincție netă, riguroasă, între rezistența activă (respectiv orice acțiune literar-culturală, contrară unei dispoziții legale, juridice sau admiistrative) și cea pasivă, redusă la refuzul colaborării, la eludarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
după 1989. Am notat peste 25 de titluri și ne-am bucurat că tema formează de pe acum și obiectul unui studiu sistematic și chiar o promițătoare teză de doctorat: Gulagul în conștiința românească, de Ruxandra Cesereanu. Autoarea propune și o tipologie: Cruciați, amorali și decăzuți. Riscul idealizării, al acceptării literaturizării inocente, involuntare sau programate, păcatul originar al acestor mărturii, neeliberate de complexul literar și fără nici o noțiune de autenticitate, singura care le salvează de fapt rămâne însă real. El ar trebui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cel mai original și creator al culturii române post-decembriste este apariția preocupărilor și studiilor de politologie. Materialul publicat este destul de bogat pentru a încerca o primă evaluare de ansamblu. Mai mult: pentru a propune chiar și o mică schiță de tipologie a unei serii de culegeri de articole, studii și monografii, toate de analiză și sinteză politologică. La drept vorbind, ele sunt încă puțin cunoscute și discutate în publicistica din țară. în lumea exilului, cu atât mai puțin. în această zonă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ori în primul rând, prin această raportare. Pentru a da un singur exemplu: Comment peut-on Œtre Roumain, butada (cât de fericită?) a lui E.M. Cioran, este definită ca un indiciu al stigmatului românesc. Iar acesta, la rândul său, este integrat tipologiilor antropologului american Erving Goffman din lucrarea clasică Stigma (1963), despre identitatea distrusă (spoiled identity). Evident, întreaga perspectivă se schimbă. Cazul particular devine doar un aspect și o ilustrare a unei situații generale. Ierarhiile se modifică și ele. Cioran devine numai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar spune, dintr-o altă eră ideologică. Dar întrucât la spatele acestui comportament stau și reacții invincibile de amor propriu cele mai virulente, ale vieții culturale de totdeauna forța acestor cercuri conformiste și mediocre rămâne redutabilă și deosebit de periculoasă. Mică tipologie culturală oficială Evident, ochiul și spiritul critic percep și unele nuanțe stilistice. Ele sunt foarte vizibile în vârful ierarhiei oficiale și aproape inexistente la bază, unde omogenizarea este aproape totală. Reținem deci și câteva portrete tipice din această zonă. Sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi considerate și ca propagandă. Cum, de altfel, au și fost uneori considerate în unele cercuri, deși nuanța oficială era, în esență, din punctul de vedere al revistelor amintite, radical exclusă. Nu intrăm însă în detalii. Ne interesează doar o tipologie culturală și descifrarea, deocamdată schematică, a unor mecanisme de o evidentă complexitate. Deci: ambiguitatea, mod de existență? De supraviețuire? De expedient? Sau toate la un loc? Răspunsurile nu pot fi decât strict punctuale și contextuale. Adică în fiecare caz în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în aceeași perioadă, Adrian Marino, Libertatea comunicațiilor, in: Dreptatea, 3 iunie 1990. 3. Rezistența literară, in: România literară, XXIV, 23, 6 iunie 1991; versiunea americană: Literary Resistance, in: ARA Journal, 16-17, 1992, p. 26-31; poate fi reținut și faptul că tipologia noastră a fost acceptată și de cercetători străini ai literaturii și culturii române (Eva Behring, Rumänische Literaturgeschichte von den Aufängen bis zur Gegenwart, Konstanz, Universitätsverlag, 1994, pp. 289-290). 4. Rezistența culturală, o problemă deschisă, in: Convorbiri literare, 3, serie nouă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al mitului. Dacă Eugen Simion găsește în tipologia personajelor lui Eliade, "indivizi comuni cu nume fanic"14, Lăcrămioara Berechet aduce conceptul de nume epifanic, realizând lecturi ale acestui tip de nume pentru Dorina din Șarpele, Emanuel din Podul, Andronic din Șarpele, pentru toponimele din Pe Strada Mântuleasa; omonimia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și a oricărui predicat descriptiv fac problematică existența acestor personaje. Corblin acordă atenție doar lanțurilor în care figurează numele proprii, fără a studia în detaliu modalitățile de introducere a acestor nume în lanțuri, așa cum face M. Leonard: "vom realiza o tipologie a punerilor în nume după cum acesta ajunge înainte/după/în același timp cu personajul" (tr. m.)73, modalitățile de inserare a numelui realizate explicit și ostensibil ("el se numește x", sau orice altă formă asemănătoare), motivat (x îmi spune că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care depind de natura numelui propriu, de rolul său în text, de teoria traducerii adoptată de fiecare din ei, conștient sau nu, de faptul că există nume proprii dotate cu un semnificat și nume proprii pur referențiale, autoarea realizează o tipologie de nume proprii. O primă categorie de nume proprii o constituie cele care sunt purtătoare ale unui semnificat în limba de plecare, semnificat care poate fi identic cu cel al unui nume comun, de care nu diferă decât prin referirea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care pare, la început, a fi aceeași persoană cu Adina. Emanuel întreabă de două ori: "dar cine e ea? Cum o cheamă?". Prima dată întreabă "cu glas schimbat, parcă s-ar fi trezit din somn"81 (ceea ce îl încadrează în tipologia personajului amnezic), iar Alessandrini, după ce oscilează între cele două nume, îi răspunde: Cred că mi-a spus numele, dar nu l-am reținut. La început credeam că o cheamă Adina (...) nu i-am reținut numele"82. Când Emanuel întreabă a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
definitiv în opera lui Mircea Eliade"185. Dacă la început povestirile fantastice răspund convingerii lui Eliade, formulată în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei modalități noi prin care sacrul se dezvăluie în lumea modernă"186. (M. Lovinescu nota
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
idiota triumphans al lui Nicolaus Cusanus și din toată tradiția creștină, se regăsește și în cel de al treilea ciclu, "al spectacolului și al criptografiei" (Incognito la Buchenwald..., Les trois Grâces, Pelerina, Tinerețe fără de tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, Dayan)188. Pe lângă tipologia "idiotului", caracterizat ca fiind cel care nu înțelege ce i se întâmplă (de exemplu, Gavrilescu, Eusebiu Damian), Ștefan Borbely adaugă o alta, a personajului care vorbește întruna, generând imagini sau mituri (Zaharia Fărâmă)189. Culianu consideră că trecerea de la ciclul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se explică aici prin faptul că personajul principal posedă o glandă dispărută în pleistocen "pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca"195, așadar specifică naturii umane. Mitologia și tipologia macrantropului pe care naratorul o are în vedere mai apoi în Pe strada Mântuleasa... ("uriașii jidovi" etc.) semnifică o depășire a limitelor pe care le presupune condiția umană. În acest sens, o serie de indicii se constituie în semne care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Manolache marea călătorie, dar nu îl însoțesc în ea. Afirmația lui Ieronim " Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania" se traduce în sensul temporalității artistice nietzscheene, adică toți artiștii sunt contemporani 638 și îl plasează pe Manolache într-o bogată tipologie a artistului: Leana din În curte la Dionis, ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trăirea nemijlocită a traumatismului, a "incidentului traumatic" actualizat prin spectacolul dramatic sunt prefigurate de șocarea, indignarea cititorului care trebuie mai întâi să fi avut acces la piesele respective. Departe de a fi un "dublet" al lui A.D.P, Ieronim, din tipologia inițiaților eliadești, îl învață pe Maestru "să nu repete greșeala lui Brâncuși ca să-și "lase în urmă" opera - și să se reînnoiască existențial și ca artist"698. Matei Călinescu a sesizat semnificația numelui, athanatos, nemuritor: "analogia onomastică pare a fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Securității de a rezolva o conspirație internațională își află echivalentul metaforic în eforturile lui Pantelimon de a-și recupera iubirea pierdută și de a înțelege episodul plin de mister al relației cu Sanda 751. Sanda Irineu se înscrie într-o tipologie a logodnicei care vine din Uniforme de general, și chiar mai dinainte; în Domnișoara Christina spune: "Eu vin de departe". Ca orice Logodnică, Străină, aduce un mesaj vital, este un Înger al Morții pe care Pantelimon urmează să-l întâlnească
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acestei lumi devine posibilă), podul ca destinație finală a oricărui drum ("Uită-te mai bine, Darie. Sunt fel de fel de poduri pe lume. Acesta de-aici, din fața dumitale, duce la noi acasă"833), similaritatea unor nume (Iliescu-Iliuț) și a tipologiei unor personaje (filozoful -profesorul), finalul tragic. Însă, dacă Fratele risipitor era o demonstrație a unei morți eroice - soldatul Vătămanu voia să treacă granița doar pentru a duce la Paris versurile adolescentine ale nepotului său, bolnav "de piept", în speranța că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
op. cit., pp. 152, 154. 181 A. Pleșu, op. cit., p. 79. 182 Ștefan Borbély, op. cit., p. 38. 183 Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, Editura Nemira, București, 1998, p. 281. În capitolul Șamanismul din op. cit., p. 68: "Să amintim pe scurt că tipologia inițiatică cunoaște două forme specifice, care circulă sub numele tehnice de "căutare" (the quest) și "chemare" (the call). "Căutarea" presupune un subiect activ care își dă silința să aprofundeze experința șamanică și necesită inițierea; "chemarea", în schimb, presupune un subiect
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
paradoxală pe care o întâlnim în teoria obiectului cunoașterii luciferice, în raportul dintre "fanic" și "criptic". Pornind de aici, indianistul român susține că întreaga trilogie a cunoașterii "poate fi considerată ca o amplă explorare a metaforicului, chiar o încercare de tipologie a acestuia, realizată pe o profundă scrutare a structurilor antinomice"237. Antinomia dialecticii paradoxale din epistemologia blagiană ține, în opinia sa, de esența metaforicului și are o origine indiană. Chiar dacă teoria metaforei apare mai târziu în ordine sistematică, el susține
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
plantele pot simți sau nu, problema de principiu este aceea că nu trebuie să dovedim că plantele sunt asemănătoare animalelor, adică au o sensibilitate similară, pentru a recunoaște anumite datorii față de plante. Putem să acceptăm că datoriile sunt multiple ca tipologie și au forme diferite. Temeiul datoriei față de plante nu este acela că plantele sunt animale, după cum temeiul datoriei față de animale nu este acela că animalele sunt oameni 232. Ne întoarcem la aceeași problemă a recunoașterii statutului moral al animalelor. Unii
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]