7,762 matches
-
acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele sectei lui. — Sunt contele de Gabalis, se prezintă el, mincinos și Înfumurat. Îmi e de-ajuns să murmur câteva cuvinte ca să-l determin să-și urmeze și el destinul. Cade, iar Luciano, avid de sânge, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că există un secret și te vei simți inițiat. Nu costă nimic. Să creezi o speranță imensă care nu va putea fi niciodată dezrădăcinată pentru că rădăcina nu există. Strămoșii care nu există nu vor veni niciodată să spună că ai trădat. O religie pe care o poți păstra trădând-o la nesfârșit. Precum Andreae: să creezi din joacă cea mai mare revelație a istoriei și, pe când ceilalți se pierd În ea, să juri tot restul vieții tale că n-ai creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inițiat. Nu costă nimic. Să creezi o speranță imensă care nu va putea fi niciodată dezrădăcinată pentru că rădăcina nu există. Strămoșii care nu există nu vor veni niciodată să spună că ai trădat. O religie pe care o poți păstra trădând-o la nesfârșit. Precum Andreae: să creezi din joacă cea mai mare revelație a istoriei și, pe când ceilalți se pierd În ea, să juri tot restul vieții tale că n-ai creat-o tu. Să creezi un adevăr cu contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
căderea comunismului, În legătură cu mitologia naționalistă și rasistă. Probabil că a atins un punct sensibil, pentru că anumite persoane de acolo, din România, au devenit pur și simplu paranoice. Primea tot felul de mesaje de amenințare, care Îl acuzau că și-a trădat țara, că era un iubitor de evrei, un pervers, chestii de astea. Dar a continuat să scrie și să publice articolele alea, majoritatea despre folclorul din Balcania și despre cum tot ce se Întîmpla acolo putea fi citit În povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adăpost arhitectura dorinței redusă la pîntece un pîntece În tranzit de la un niciunde către un altul! Întristat de propria-i viziune și detectînd satisfacția răutăcioasă a publicului, se revoltă În fața dorinței sale de a face pe plac străinilor. Tușește. Își trădează propria țară de dragul unor... ce? Aplauze? Nici nu există. O apucă pe o altă cale. — Miracolul Americii este cel al mișcării nu al regretului În New Mexico chipul lui Iisus a țîșnit pe o trotilla În Plaquemine Fecioara s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de fonduri și urmau trei cazuri ale unor femei care rămăseseră însărcinate cu ajutorul tratamentului. Fran fu captivată. Poveștile erau relatate cu așa o incredibilă intensitate, încât nu puteai să nu fii mișcat. Era un articol minunat; plin de implicare și trădând o vie emoție. De fapt, era atât de plin de trăire, încât bănui că autoarea trebuie să fi trecut ea însăși prin tratamentul împotriva infertilității. Cercetă ziarul în căutarea numelui reporterului. La un reportaj de asemenea anvergură și calitate te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai văzut asta? O idee bunicică, aș zice. Zâmbind încă în sinea ei, Fran luă ziarul rival. Aproape că îi scăpă un oftat. Respirația i se acceleră și simți că îi transpiraseră palmele. Cum putuse? Cum putuse Jack să o trădeze așa? Pe prima pagină să lăfăia o fotografie a grăsanei din parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca parcurile locale să devină locuri unde mamele și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pizza în grija fiului său. Văzuseră deja cam jumătate din Pulp Fiction și Jack nu râsese nici o dată, nici măcar la scena când individul din spate era împușcat, sau în timpul discuției despre echivalentul franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e ca în Gulag. Oferă condiții de lux, cinci stele pe linie. — Sau claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru Dumnezeu, mamă, nu începe. Am avut o zi plină. — Crezi că te-am trădat. Crezi că ar fi trebuit să-ți spun adevărul. Vocea îi era sugrumată de durere. — Dar pe vremea aceea nu se credea că e un lucru bun. Toată povestea asta cu sinceritatea și cu găsirea mamei biologice e ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spus de-atâtea ori: „Așteaptă-mă că trec pe la tine“. Și ăsta era obiceiul; deci el venea pe la ea. Iarăși își pune semnul de întrebare. Și alte, și alte chestii. Ea se ducea să ia o carte pentru el. Îl trăda? Nu. La femei e grav să trădeze, mai ales dacă au și câte un copil. Bărbatul... na! Așa-i concepția, că-i bărbat și mai calcă pe de lături. Dar femeia, când face chestii din astea, se duce dracu’ tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trec pe la tine“. Și ăsta era obiceiul; deci el venea pe la ea. Iarăși își pune semnul de întrebare. Și alte, și alte chestii. Ea se ducea să ia o carte pentru el. Îl trăda? Nu. La femei e grav să trădeze, mai ales dacă au și câte un copil. Bărbatul... na! Așa-i concepția, că-i bărbat și mai calcă pe de lături. Dar femeia, când face chestii din astea, se duce dracu’ tot. La el, căsătorie, copil. Era în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fel nimeni nu ar mai avea de suferit. Nu știu dar cred că ar fi o posibilitate care merită încercată. Un singur lucru aș vrea să văd, pe care nu l-am făcut niciodată până acum spunându-l l-am trădat de azi cred că și eu intru în categoria informatorilor, dușmanii lui de moarte, sunt curios dacă îmi găsește un înlocuitor sau mă va face să fac cine știe ce prostie să fiu omorât, știe că nu sunt un sinucigaș, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
recurs și dimineața la-m dat afară. 9 Dar până la plecarea la București mai era. Într-o zi, gardianul ne-a pus cătușele, mie pe mâna dreaptă lui Cap de miel pe stânga mi-am ținut respirația ca să nu-mi trădez teama. „Dacă încearcă să evadeze și suntem amândoi împușcați?“ mă gândeam eu cu îngrijorare în timp ce urcam în mașina penitenciarului care ne ducea la spital. Un timp nam scos un cuvânt, dar mi-am adunat tot curajul și m-am adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în celulă, bei o cafea, bei un ceai, știu eu, te uiți la o revistă, mai vorbești de una, mai vorbești de alta. Acolo sunt astfel de condiții, nu văd când sau cum s-ar putea întâmpla ca cineva să trădeze sau cineva să pârască pe cineva. Cred că tre’ să se mai schimbe, zic eu așa, încă o generație, două, fiindcă persoanele care iau asemenea decizii... deci, de traiul pe care-l avem în detenție. Întotdeauna m-am gândit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în revista Punct: c’est un voccabulaire de garçon-coiffeur autodidacte. Ca într-un exercițiu magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o societate trăiește prin puterea tradiției. Orice progres se realizează pe un fond natural și istoric, care face unitatea între trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „abstracte”). Faptul este valabil și pentru concentratele avangardiste de proză semnate, între alții, de Urmuz și Costin. Vreme de zece ani, cel din urmă a fost - alături de Marcel Iancu și Ion Vinea - sufletul revistei Contimporanul, pe care nu a „trădat-o” pentru nici o altă publicație și, asemenea lui Iancu, a susținut-o inclusiv financiar. La început colaborează cu articole politice și economice, virînd, pe nesimțite, către prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dincolo de argumentul „specifist”, perspectiva rămîne totuși una pur estetică, fără spiritualismul etnic(ist) al celor de la Gîndirea: „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și dibăcia artistului anonim în speculațiile de armonizare a culorilor și a formelor pure. Avem deci pentru înțelegerea artei noi un punct de reper și de plecare specific național”. Ideea va fi reluată și dezvoltată în articolul programatic „Modernism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în avanpremieră, o expoziție a lui Marcel Iancu de la Maison d’Art, Vinea ținea să sublinieze că „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și priceperea artistului anonim în speculațiile de armonizare a culorilor și a formelor pure. Avem, deci, pentru înțelegerea artei noi, un punct de reper și de plecare specific național” („Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, în Facla, 8 decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de „Note, cărți, reviste”, trădează un complex difuz de inferioritate locală dublat de frustrarea nerecunoașterii externe. Eclectismul estetic și ideologic al revistei lui Vinea, accentuat cu trecerea timpului și sancționat de mai radicalele Integral și unu, nu este, credem, fără legătură cu acest complex. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își trădează - din nou! - astfel rezervele față de hazardul dadaist al fostului său prieten Tristan Tzara... Respingînd „împestrițarea culorilor” și „vălmășagul formelor” balcanice, Iancu - „creierul mare” al Contimporanului - își exprimă, de fiecare dată, credo-ul estetic: „Simplitatea scheletului constructiv e năzuința de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de mecenatul „bogătașilor unguri”, cîtă vreme acesta e pus în slujba susținerii „artei noui”. Faptul indică, o dată în plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul notiței trădează însă, acut, complexul de inferioritate autohtonă. În pagina de „revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă fusese interzisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
specială. Dela portretistica lui Iser, desenul n‘a cunoscut un artist mai pur, un mai spiritualizat păienjeniș de linii, ca acela în care Marcel Iancu captează expresiile sufletești ale modelelor. Macerate de văpăi exterioare și supte de sînge, aceste măști trădează o mare forță vitală” (Mențiuni critice III, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, p. 122), alături de observații fugare, dar incitante, privind psihologismul cu „substrat freudian” al romanelor lui Aderca, Gib Mihăescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Percepția dominantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pop; avangardismul literar/poetic e apreciat estetic doar în măsura în care se adecvează, mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmă, duminică, pe stadionul Kōrakuen. Takamori, întins lângă el, cu ochii fixând un punct pe cerul albastru, îl asculta doar pe jumătate. S-a întâmplat ceva? Nu ți-e bine? N-am nimic. — Doar nu-ți trece prin cap să trădezi clubul burlacilor și să te căsătorești? — Nici vorbă de așa ceva. Iijima, cuprinzându-și genunchii cu brațele, se uita la fetele care jucau volei. Privea cu ochii întredeschiși din pricina soarelui orbitor. Când venea primăvara, fetele de la birou deveneau mai atrăgătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]