5,364 matches
-
plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru alții. De primăvară Uităm de zăpadă. Uităm de povești, De plapuma albă, De ramuri cerești, Pe care creșteau Globulețele vii, Lumini ne ningeau, In glas de copii. Privesc azi in urmă Cum iarna dispare Și mantia verde Sub soare tresare. Gând de vară Noapte de vară, Cuvânt risipit printre șoapte, Taină ruptă din noapte, Miez de cuvânt mușcat dintr-un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bine ai venit Primăvară! Mi-a fost dor de iarba verde, De ghiocelul ce vede Prima si întâia data Primăvara minunata Natura mă înconjoare, Si pentru întâia oară Văd doar fețe zâmbitoare Bucurându-se de soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul De-a privit înduioșată Și mi-a spus cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sufletul. Lacrimile ei nu au fost de ajuns ca să-i întoarcă mama din drum. Tata o ținea în brațe, iar ea privea deznădăjduită cum trenul se pierdea în depărtare. De atunci somnul ei nu a mai fost profund și liniștit,tresărea la fiecare scârțâit al porții de la drum. Apoi speranțele se risipeau. Era doar vântul. Dezamăgită, plângea până adormea. De o săptămână își visa mama în fiecare seară. Se bucura ca de un semn bun. Potecuța din marginea pădurii devenea mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat de el și i-a spus cu o voce caldă și blândă: Nu te teme, tinere! La auzul acestor sunete, David a tresărit speriat din somn. Nu te teme! I-a spus din nou acea ființă angelică. Cine ești tu? Sunt Zâna Codrilor și a Pădurilor! Am venit aici să îți dau această sabie magică cu ajutorul căreia poți face față mai ușor obstacolelor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sănătate și frumusețe. Ca să n-o deranjeze, Sherlock și-a pus cu mare grijă și în liniște lucrurile, dar doamna imediat a lăsat revista și l-a întrebat: Bună! Tu cine ar trebui să fii? Sherlock, care era cu spatele, tresări. Ah! O, bună! Eu sunt Sherlock Holmes. Când auzi acest lucru, femeia zise entuziasmată: Tu ești marele detectiv Sherlock Holmes? Da, dar nu spune asta nimănui. Bine, a spus femeia înțelegând. Vrei să-mi spui mai multe lucruri despre tine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auzit că vine de la calculator. A fugit repede și a văzut-o pe doamna Mary pe jos, leșinată. Era albă ca varul, parcă era moartă. Repede a luat un pahar cu apă și a stropit-o, iar doamna Mary a tresărit, după care i-a explicat cine e acest “Domn Criminalistico”. Sherlock a rămas uimit. A plecat foarte grăbit din apartament cu echipamentul lui de ultimă performanță și i-a întrebat pe localnici unde se ascunde acest criminal. Mulți au zis
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
despre orice altceva, în afară de mine. N-am reținut discuția ca s-o pot reda, eram atunci prea ocupat cu gândurile, prea afundat în mistere și idei (nu că sunt eu un filozof!). Nistor mă apucă de umăr, iar eu am tresărit iute, speriat ca din coșmar. Am realizat că am ajuns deja la destinație. Eu, păi... Mă duc s-o caut pe, ș-știi tu, Ana. Sigur o ș-știi, e cea care cumpără me-mereu covrigi de la, știi tu, de la colț
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată o țigară dintr-un pachet. - Bătrînii ziceau că trebuie să fie alungată mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace! Cum putuse uita amănuntul ăsta? Gildas ar fi trebuit s-o aibă asupra lui. O fi găsit-o cumva Marie? Nu, dacă așa ar fi stat lucrurile, ea ar fi Înțeles deja o parte din adevăr. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera, provocînd un curent de aer care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal, dar nu citi nici mirare, nici protest pe frumosul chip maltratat. Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se opri brusc la unul dintre ele: „GILDAS KERMEUR - RAPORT DE AUTOPSIE“. Îl scoase cu nerăbdare și se cufundă În lectură, vizibil uluită de ce descoperea citind. Ușa se deschise taman atunci, fără zgomot. - Flagrant delict! proclamă Fersen din prag. Marie tresări violent și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l lăsa să-i pună cătușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se frînse. - SÎnge? Așteaptă, nu te atinge de nimic, liniștește-te, liniștește-te, repetă ea, ca să Încerce să stăpînească neliniștea care o Îngheța și ca să nu mai sporească și ea panica fratelui ei. Un strigăt răgușit o făcu atunci să tresară. Milic. Îl văzu cum lasă să-i cadă coșurile și cum se clatină ca sub imperiul unei emoții violente, cu privirea ca hipnotizată, ațintită asupra conținutului unuia din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]