8,428 matches
-
se reazeme În coate de bastingaj. Dar uneori e necesar să plece, pur și simplu pentru a respira. Marie Își dădu la o parte o șuviță de păr pe care vîntul i-o aducea peste obraz și Îl privi atentă, tulburată de darul pe care Ryan părea să-l aibă de a-i ghici chiar și cele mai mărunte gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă și el ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca ceilalți doi. Gwen se desprinse fără să-i răspundă și aruncă o privire scrutînd Întreg atelierul, dintr-odată tulburată de absența anormală a lui Pierric. Era totuși acolo cu cîteva minute mai devreme, ar fi putut jura. Fratele lui Gwen era pe faleză. Ușor aplecat Înainte, se uita la Marie și la Lucas, care coborau În golf. Marie descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar mica discuție pe care o avură În privința asta deveni mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare, atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de nerăbdare sîcÎindu-l pe taică-său ca s-o ia cu el cînd mergea să golească năvoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru că s-a dus să piardă vremea pe afară În timp ce eu Îmi făceam sînge rău din pricina ei! CÎnd mă gîndesc că a ținut pentru ea atîta amar de ani toată povestea asta oribilă... Fersen Îi lansă o privire Mariei, vizibil tulburată de numărul pe care Yvonne tocmai Îl juca la perfecție În fața lor. - Și bietul Pierric? Întrebă el, sarcastic. Pentru el nu-ți făceai sînge rău? O, dar prost mai sînt! Cu siguranță că nici n-ai băgat de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În care a murit Gildas! - Păzit de Morineau. Bravo pentru alibi! Marie simți o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise În cele din urmă că Lucas avea dreptate. Se neliniști: oare de ce dovada culpabilității lui Ryan o tulbura atît de profund? O condiționase atît de mult prin hipnoză? Nu avu răgazul de a adînci și mai mult ipoteza, Lucas o prinsese de braț și o trăgea după el: nu aveau timp de pierdut, trebuia să pună cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei doi polițiști care stăteau În fața lui. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
realitate, se strecură Într-un halat și se duse să deschidă. Milic o privi din prag, răvășit. Inima Începu să i se zbată În piept. - Tată... Ce este? Ce se Întîmplă? - Nu știu cum să-ți spun... e... e atît de... Se tulbură cînd Îl zări În oglindă pe Lucas intrînd rapid În baie, cu hainele În mînă, și se sili să-și Întoarcă privirea la fata lui. - L-au găsit pe Christian. 25 Silueta Înaltă se reliefa În partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care se Întorcea de la bucătărie cu un pahar În mînă, ajunse În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i faci zile fripte moșului. Bătrînul se Înapoie În camera sa, neputîndu-se Împiedica s-o cerceteze cu ochii de parcă s-ar fi așteptat să vadă răsărind din trecut o nouă fantomă. Totul era pașnic și doar zgomotul familiar al vîntului tulbura liniștea. Încuie totuși ușa. Un oblon se izbi. Cu nervii la pămînt, se răsuci În direcția ferestrei. Ochii i se măriră. De cealaltă parte a geamului, părînd că plutesc În văzduh, doi ochi mari și verzi se uitau la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar nu-i răspundeau la salut, unii din frica de a-l simți diferit de ei, din teama de forța aceea brutală și puțin controlabilă, alții neconsiderîndu-l altceva decît un element din decor. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mea, dar tu mă tratezi ca pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-am văzut? Te porți ca o stricată! O Împinse cu duritate spre fundul cabinei, ea văzu În privirea lui tulbure efectul alcoolului, al geloziei, al excitației sexuale, un amestec nesănătos care o dezgustă și o făcu să simtă toată furia, să trăiască senzația de trădare, de nedreptate pe care o controla de mult prea multă vreme. Marie avea În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint: mica Juliette... Dacă Îi pot fi de folos cumva, cine știe? Marie... Ea Îi susținu privirea care Îi transmise o solicitudine aproape tandră și o căință pe care o simți sinceră. - Îți cer din nou iertare. Marie era prea tulburată pentru a-i răspunde și puse această emoție pe seama puternicei dezaprobări pe care o resimțea În fața hotărîrii lui Lucas de a-l lăsa liber. Fără ca ea să aibă reflexul de a se apăra, Ryan Îi luă mîna și se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e punctul lui slab... Iar dacă află că Pierric nu mai e mut, riscă să-l ia În vizor. * * * CÎtă vreme Pierric era la spital, supravegherea lui era ușor de asigurat, de altfel nimeni și nimic nu veni să-i tulbure restabilirea. În timpul acestui scurt răstimp liniștit, insula părea și ea În convalescență. O ploaie măruntă, Îndărătnică se revărsa peste landă și peste mare Menhirii de la Ty Kern, spălați Încet de orice urmă, cădeau În uitare pe fundalul cerului cenușiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Janine organiza un dineu, el prefera adesea să mănânce singur, puțin Înainte, În bucătărie; apoi pleca să se plimbe pe țărm. Revenea chiar Înainte de plecarea invitaților, pretextând că are de terminat un montaj. Nașterea fiului său, În iunie 1958, Îl tulbură În mod vizibil. Rămânea minute În șir privind copilul, care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica nu pusese piciorul În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea nici o broască. În octombrie 1975, chiar Înainte de a intra la facultate, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia..., observă el. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își adună gândurile și reamintește Liniștit, dar ferm, se ridică și reamintește Că o revoluție metafizică a avut loc. Așa cum creștinii puteau să-și reprezinte civilizațiile antice, puteau să-și facă o imagine completă a civilizațiilor antice fără să-i tulbure vreo Întrebare sau Îndoială, Căci depășiseră un stadiu, Un nivel, Depășiseră un punct de ruptură; Așa cum oamenii din epoca materialistă puteau să asiste la repetarea ritualurilor creștine fără să le-nțeleagă, fără măcar să le vadă cu adevărat, Așa cum puteau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își flutură spre noi țigara, și jarul strălucește. Nu mă băgați în seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar eu n-am de gând să fac asta cu Trish uitându-se ca la spectacol. Mă uit tulburată spre Nathaniel, care pare la fel de uluit ca și mine. — Oare să... amuțesc, neștiind ce vreau de fapt să propun. — Nu-i așa că e o noapte superbă de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cea de-a cincea probă, dracul este nevoit să renunțe la întrecerea în aruncarea buzduganului, smulgând prețioasa moștenire de la strămoșul său din mâna lui Dănilă, care îl înspăimântă cu sumbra poveste născocită: “-Măi omulezise dracul. Tu cu șmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea; da acuși am să te vâr și eu în toate grozăviile morții; hai să ne blastămăm și, care dintre noi amândoi o fi mai meșter, acela să ieie banii.” Ultima probă, a șasea, cifră ce îmbracă aceeași încărcătură
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Încă din Statele Unite, să se uite până la patru dimineața la filme kung fu din Singapore, orașul lui natal. Și la Paris stătea treaz aproape Întreaga noapte. Chelnerul Închisese ușile glisante, astfel Încât somnul de mătase al lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
singulare. După cum am mai spus, se dădea În vânt după bârfe și Își gratula prietenii În funcție de noutățile calde pe care i le aduceau. Pe de altă parte, nu te puteai bizui că o să Îngroape confidențele tale. Lucrul ăsta nu mă tulbura prea tare. Astăzi oamenii sunt mult mai pricepuți decât În trecut să‑ți afle secretele. Dacă‑ți cunosc tainele, au mai multă putere asupra ta. Nu există nimic care i‑ar putea opri sau stăvili. Înfășoară‑te În oricâte labirinturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]