6,856 matches
-
singura opțiune era să îi arunce o privire malefică. Jack se întoarse către Gerry. — Cum stăm cu coperta? Lisa privea nerăbdătoare. Gerry era atât de tăcut, încât nu îi acorda pic de atenție și deci nu avea nici cea mai vagă idee dacă este bun sau nu în ceea ce face. Dar Gerry scoase câteva prototipuri pentru copertă - trei fete diferite, peste care venea suprapusă o selecție de rame și texte. Senzația pe care o creea era incredibil de sexy și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
importantă pentru Colleen pentru a-ți pierde vremea căutând apartamente. Of. Ghemuită pe un fotoliu, Lisa își aprinse o țigară și își aruncă privirea pe geamul camerei de hotel care dădea către strada Harcourt. Simțea o oarecare vinovăție. Atât de vagă, încât abia dacă o percepea, dar faptul că exista îi dădea de gândit. Era afurisita aia de Ashling. Fusese atât de surprinsă când Lisa i-a furat ideea. Eh, asta e, așa merg lucrurile. De asta Lisa era editor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
învârti pe tocul ei Jimmy Choo. Ratase pe cineva? Apoi a zărit un tânăr simpatic care părea că nu se simte prea confortabil în costumul lui prea nou. — El cine e? întrebă ea, deși Ashling nu avea nici cea mai vagă idee. Hai să aflăm, nu? —Cum? — Îl întrebăm, spuse Lisa, amuzată de mirarea lui Ashling. Zâmbind larg și dând generos din gene, Lisa se apropie de băiat, cu Ashling după ea. De aproape se vedea că are pete pe bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vină sângele la loc pentru a putea vedea din nou. —Ori ai probleme mari, ori i-o tragi, îi șopti Trix, chicotind. Ce se întâmplă? Ashling nu avea chef de Trix și de glumele ei. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de răcire a mâncării, suflând pe orice înainte de a servi. Și chiar dacă permitea clienților să își bage resturile în păr. Iar în ceea ce privește meșteșugurile, mai bine mai năștea o dată decât să se apuce de olărit. Și nu avea nici cea mai vagă idee cum să facă să pună bazele unui club de sănătate. Nu, se părea că Clodagh trebuia să abordeze o cale ceva mai convențională de a câștiga un trai decent. Și aici intervenea Ashling. Deci, mă întrebam dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cumpărase, de asemenea, un costum, pentru interviul pe care urma să-l aibă la agenția de plasare a forței de muncă - lucru despre care Dylan nu știa absolut nimic. Nu știa exact de ce nu îi spusese, dar avea un sentiment vag că el nu ar fi fost de acord. Înapoi în dormitorul ei, a rupt repede etichetele de pe fusta și sacoul gri și s-a îmbrăcat. Costumul fusese scump. Chiar exagerat, dar se gândea că îl va purta destul de des când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Știa că are prietenă. Doar că, cu toate certurile dintre ei, nu o luase niciodată în serios. Ashling era înlemnită. Ce am făcut? Când Lisa a sunat după un taxi care să o ducă la Morrison, a cerut - cu un vag sentiment de rușine - cu Liam. Începuse să facă asta în ultima vreme. Presupunea că îl place pe Liam, cu toate discuțiile lui pământești despre Dublin. Până când a ajuns la hotel, supărarea pe care i-o provocaseră Jack și Mai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să creadă că își aude pielea cum se întinde și se mulează pentru a primi acel gram. S-a oprit pe loc și a mijit ochii. Acela era un rid pe fruntea ei? Chiar și cea mai mică și mai vagă tentativă de rid? Era! Venise timpul pentru o altă injecție cu botox. Ea era adepta metodei „atacului ca cea mai bună formă de apărare“. Îl distrugi tu înainte să te distrugă el pe tine. Refăcându-și gloss-ul deja perfect aplicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în sine pe care o căpătase după ce se culcase cu Wayne dispăruse fără urmă. —Slavă Domnului că mi-am amintit de aniversare, rânji Jack. —Cum ai reușit? întrebă domnișoara Morley. —De fapt, aproape că mi-a spus ea, zise Jack vag. Hei, cum se numea locul ăla în care m-ai dus tu, Lisa? Cred că i-ar plăcea acolo. —Halo, spuse Lisa. Dar vocea ei era atât de joasă, încât Jack o rugă să repete. —Pardon? Mai spune o dată. —Halo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ceva chiar era în neregulă. — Spune-mi, se rugă Ashling. Dar Clodagh nu putea face altceva decât să suspine. Nu, nu pot, sunt îngrozitoare. Nu ești, ești fantastică! —Tu nu știi, sunt atât de rea, nu ai nici cea mai vagă idee și tu ești atât de bună... Plângea atât de tare încât vocea ei devenise incoerentă. —Vin la tine, se oferi Ashling. Nu! Nu, te rog, nu face asta. După ce a mai plâns puțin, Clodagh s-a limitat la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe 14 ianuarie fusese torturată până murise, iar pe data de 15 ianuarie nu mai era decât un cadavru mutilat, aruncat la intersecția dintre 39th și Norton. L-am sunat pe Russ Millard la Birou. Mi-a răspuns o voce vag familiară: — Omuciderile. — Cu locotenentul Millard, vă rog — Este la Tucson. Extrădează un deținut. — E cu Harry Sears? Da. Ce mai faci, Bucky? Sunt Dick Cavanaugh. — Sunt surprins că m-ai recunoscut. — Mi-a zis Harry Sears că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că ceva nu e în regulă. Mi-a luat ceva timp - ore în șir petrecute holbându-mă la cei patru pereți, cu mintea golită de orice gând -, dar în cele din urmă am pus degetul pe rană. „Rana“ era o vagă bănuială că Emmett Sprague ne-a montat pe mine și pe Lee să-l ucidem pe Georgie Tilden. Cu mine a fost insolent: — Să-ți spun unde poți să-l găsești pe Georgie? Insolența i se potrivea ca o mănușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
palton negru pe deasupra, efectul fiind ușor alterat de perechea de cizme uriașe Wellington care Îi treceau de genunchi. Aruncă o privire profesională prin cortul ticsit de oameni, Înainte ca ochii să Îi rămână fixați În direcția lui Logan. Un zâmbet vag Îi apăru pe față, dar dispăru la fel de subit. Nu e de mirare, dacă stai să te gândești cum arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un „boșorog senil“ ce sunt. În timp ce bărbatul se Îndrepta agale către biroul său, Logan și Watson se grăbiră către toalete. Spre surpriza lui Logan, Watson nu avu nici o reținere În a intra În toaleta bărbaților. Clătinând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
schiță un zâmbet liniștitor. — Nu aveți de ce să vă temeți, domnule, spuse el intrând la rândul său În clădire. Vrem să discutăm cu unul din vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze. Ceea ce era o minciună. Un zâmbet vag apăru pe fața domnului Anderson. — A... Da. Bine. Logan făcu o pauză. — Dacă Îmi permiteți, aveți o rană foarte urâtă pe obraz. Anderson Își flutură mâna către fața umflată, verde-purpurie. — M-am lovit... M-am lovit de o ușă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nou și se Îndreptă cu pași apăsați pe coridor spre automatul de cafea de lângă lifturi. Apăsă tastele corespunzătoare și Îi Înmână lui Logan un pahar de plastic cu un lichid maro, Înțepător și apos, acoperit cu o spumă albă destul de vagă deasupra. — OK, spuse el. Deci Chalmers iese din discuție În cazul Reid. Logan Încuviință din cap. — Un criminal e Încă În libertate, vânând băieți tineri. Insch se prăbuși pe automatul de cafea, făcându-l să se clatine alarmant de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar ofițerul închise ușa. Micuțul îl zări însă pe Zaleucos și se duse singur în piață, cuprins de o vagă neliniște. Îl văzu pe curier nemișcat în mijlocul unui grup de ofițeri. Se apropie la timp pentru a auzi un glas care spunea: — Un omor după altul... Ofițerii îl văzură pe fiul lui Germanicus, se întrerupseră, iar el își continuă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus. Era o reclamație împotriva lui Arvilius Flaccus, omul căruia Tiberius îi acordase importanta funcție de praefectus în Aegyptus. Împăratul nu-l îndepărtase deoarece Junius Silanus îl sfătuise să nu-i alunge prea repede pe oamenii lui Tiberius, să le lase vagi speranțe ca să stea liniștiți. „Toți cei destituiți, spusese, vor deveni noi dușmani care, zi și noapte, se vor gândi cum să ne lovească.“ Arvilius trăia în lux în orașul care îi aparținuse Cleopatrei; răsăriturile și apusurile din ianuarie erau strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai puțin de paisprezece monede cu efigiile lui Germanicus. Eleganța. Abia după 1896, când Albert Gayet a descoperit, pe malul Nilului, orașul îngropat Antinoe, cu cele zece mii de morminte ale lui intacte în nisip, am putut să ne facem o vagă idee cu privire la eleganța care îi cucerise pe romani în vremea tânărului împărat. O idee vagă și, probabil, limitată, fiindcă marea majoritate a țesăturilor găsite la Antinoe aparțin perioadei de decadență. Mărturii ne oferă și puținele reprezentări în marmură care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gayet a descoperit, pe malul Nilului, orașul îngropat Antinoe, cu cele zece mii de morminte ale lui intacte în nisip, am putut să ne facem o vagă idee cu privire la eleganța care îi cucerise pe romani în vremea tânărului împărat. O idee vagă și, probabil, limitată, fiindcă marea majoritate a țesăturilor găsite la Antinoe aparțin perioadei de decadență. Mărturii ne oferă și puținele reprezentări în marmură care nu au fost distruse, cum este fascinanta sculptură, aflată astăzi la Muzeul din Villa Albani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintr-un cer abstract; deschizătura peșterii dezvăluie brusc protuberanțe Întunecate și luminoase, zone infernale și paradisiace; În același timp, a o privi din mai multe unghiuri Înseamnă a străbate o infinitate de itinerarii posibile; concavitatea alungită În scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și amenințător. Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios. Răstorn ceașca de cafea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depășit biografia și am devenit ceea ce aș dori să fiu“. De ce „nu poate“? Ce Înseamnă această „temă“? Dar mut, oracolul a tăcut. Pleacă la fel de șters cum a intrat pe ușa amfiteatrului. Mă Întorc spre conventul nostru din Matei Basarab cu vaga impresie că romancierul are mai multe lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu, un poet din zona sudică ce conservă eresuri puternice din lumea bălților Dunării. Scrie o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la pantaloni. Cum eu Îmi exprimam mut nedumerirea unde să le mai descarc, el mă luă de braț și mă Împinse spre cealaltă masă. Am continuat cu mișcări lente, neștiind ce voi face când va trebui să predau praștia (aveam vaga intuiție că acest obiect - „corpul delict“ - nu este de dorit să-l consemnez În nici un caz și, În subconștient, nu pierdusem orice speranță de a mă salva, precum prizonierul indian care găsește o cale să Înșele vigilența supraveghetorului alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
inițiala M. să fi fost aleasă la Întâmplare de către autorul M.M.! ș...ț „Sfârșitul posibil“ al romanului bruschează cu bune efecte calmul de până atunci al curgerii celor două jurnale, deja trecute peste pragul prolixității. Sugerată Într-un sens prea vag, „metafizic“, Încă din primul pasaj al jurnalului lui A. („Trebuie să scriu pentru că viața mea ș...ț se poate opri aici, acum, peste trei zile...“, p. 36), numită Într-un sens care părea figurat, legat de statutul mortificant al textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]