15,959 matches
-
paleo-industriale". În filigran, pentru a da și mai multă consistență ideii de plecare definitivă, Rolin se joacă subtil și cu o seamă de aluzii la propria operă, evocînd ironic imagini și chipuri din romanele sale, scufundîndu-se cu delicii în vertijul verbului creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de formație științifică, admirator al lui Pascal Quignard, iubește verbul și Statul-providență și recurge la literatură pentru a înțelege lumea! Nu lipsit de interes ni s-a părut testul propus de un editor englez, Ford Madox Ford, cu aproape un veac în urmă, aplicat romanului în discuție. Ford susținea că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele din urmă, proporțiile monumentale atinse de roman devin indigeste, dar pînă și asta pare să facă parte din pactul auctorial. Unul din prietenii copilului Yann, cu nume extravagant, rezumă astfel ambiția acestui demers globalizant: "Pot umple întreg universul cu verbul meu, se lăudă Marc-Astolphe. Nu sunt un nimeni. Sunt grozav de mondial. Am o mare putere asupra cuvintelor." Iată, de fapt, cheia de lectură dar și subiectul acestui text aiuritor cuvintele, care curg de sus, de jos, în jeturi alexandrine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o permit în propria limbă, bine ferecată și apărată de canoane multiseculare. Or, cu Yann Moix, cuvintele o iau uneori razna, iar dacă nu răspund așteptărilor, sunt pur și simplu cuplate, răsucite, mutilate pînă ce ajung să exprime imaginea dorită. Verbe ca "boomeranguise", " zazôuble", "chachapoule", printre altele, structurează un imaginar baroc, dezlănțuit și megaloman, în care, punctînd închipuite halte necesare, autorul interpelează batjocoritor lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ar putea fi interpretată ca o smulgere, involuntară sau inconștientă, din acest spațiu securizant și atemporal constituit de tradiție. În sentimentul românesc al existenței intră deci și un element de aspațialitate și de acronie care face din indicativul prezent al verbului a fi un simplu accident de utilizare, dat fiind că îi e suficient oricărui lucru să fi existat o dată, oriunde, sau măcar să fi putut exista. Nu e de mirare că atît Cioran cît și Stéphane Lupasco, teoreticieni vitaliști ai terțului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
privilegiat al scriiturilor eului, atunci, încă o dată, Cioran nu a scris vreun jurnal. Caietele sale sunt o sferă a scriiturii eu-rilor, iar cuvîntul său se eliberează într-o altă logică a comunicării, cea a ființei în exil, care trăiește în verb experiența finitudinii moderne... Lenea la Cioran Destinul unui mare scriitor în conștiința publicului e adesea paradoxal; pe măsură ce devine o voce tot mai puternică în spațiul intelectual, e tot mai puțin citit și tot mai mult citat... Și, desigur, tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sale. Seducția nu poate fi legată de ideea progresului, ea nu este lineară și nu cunoaște evoluția, deoarece este fulgurantă, lipsită de putința cumulării, aducând în prim plan dezordinea și dezarticularea. Din punct de vedere etimologic, se-ducere se opune verbului pro-ducere: se-ducere deține sensul de "a îndepărta", "a sustrage", "a lua deoparte", "a trage la sine", pe când pro-ducere are accepțiunea de "a scoate la lumină", "a face vizibil", "a face să apară". Producția este strâns legată de putere, vizibil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A. Gh. Olteanu Verbul neprihănirii Milenaristul scria cu un fel de afurisenie cu îndârjire și cinism scria nemaipomenit de bine și-n spaime nefirești făcea să se cutremure-nțelesuri preacurate și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot surd l-ar fi făcut absent din martor omniprezent. Comedia erorii Când ne cuprinde în grabă mânia Verbul ne copleșește ca un rug aprins ca să ne vedem mai bine la față veți spune. Nicio schimbare nu-i mai împovărătoare sau mai ușor eliberatoare decât simulând comedia erorii când din întâmplare se ivește-n mulțime o făptură fără de prihană
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
în când vocale voalate își dau duhul pe țărmul Mării Moarte și nici Păstorul, sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață iar sufletul tânjește după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci părăsite pe care nu trece nimeni. înmugurește steaua venerii și-ți vindeci tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când toate există spre a sfârși în cuvânt precum cel care citește face să învie litera în gând. Amiaza se furișează în crâng Verbul e întrupat pe pământ grâul răsare din cuvânt prin vitralii se răsfrânge zborul îngerilor fruntea strălucește nefiresc în lumină. Iată și casa de lemn aici lucrurile se tem până și de umbra lor mai mult decât ar fi fost transformate
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
rostit de o străină gură și iată clipa dintâi pârguindu-se în cea din urmă epifanie princiară. Suflet transfigurat Privești în sufletul unei femei și nu ți-e dat să vezi nici umbră de bărbat ci doar s-auzi ecoul Verbului sacrificat. Și chiar de-ți amintești icoana vie a celei pe care ți-ai imaginat că o iubești rămâi înstrăinat și strâmtorat de prea firescul și prea multul suflet transfigurat. n Făptura migratoare a ideii întruparea ideii înseamnă întreruperea gândului
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
rostogolească din privire, Unghii moarte înfipte în soare Pentru a reînvăța fierbintele inimii. Un laur înlănțuie fruntea despicată. Vezi, din orice văzduh Ești cel chemat. Să ne închinăm prieteni, aur și sfere Fără sfârșit în fără sfârșit, Miere pe gura Verbului Ce ne varsă în gâtlejul păsărilor, în cantic tras afară din gușă De ciocurile puilor. Această muzică e trupul făcut coajă Din care țâșnește cererea în căsătorie A mugurilor înconjurați de tandrețea Ce râde și plânge de bucuria despărțirii de
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română, cu unul de origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine, a tremura). Horror este, de asemenea, un substantiv provenit din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva părul măciucă (de frică)8. De vreme ce înțelesurile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine, a tremura). Horror este, de asemenea, un substantiv provenit din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva părul măciucă (de frică)8. De vreme ce înțelesurile acestor cuvinte devin, astfel, suficient de transparente, o discuție lingvistică extinsă nu-și are utilitatea aici, după cum nici citările din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
furia deznădejdei, și alții cu aprinderea beției. Boierii, neavând nici o grijă, surprinși mișelește pe din dos, fără arme, cădeau făr-a se mai împotrivi". În plin carnagiu, fac figură separată aceia cu puseuri eroice. Remarcabile sunt încatenările substantivale și aglomerațiile de verbe agonistice, care potențează caracterul cinematic al cadrului: "Cei mai bătrâni mureau făcându-și cruce; mulți însă din cei mai juni se apărau cu turbare; scaunele, talgerele, tacâmurile mesii se făceau arme în mâna lor; unii, deși răniți, se încleștau cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal, temut și dorit deopotrivă" (2005: 13). 8 Ambele cuvinte latinești sunt înrudite cu un binom terminologic sanscrit. Verbul terrere poate fi pus în relație cu sanscritul tras, care înseamnă a tremura sau a se teme, în timp ce verbul horrere poate fi comparat cu sanscritul hrish, care înseamnă a-i face cuiva părul măciucă. Pentru mai multe amănunte, cf. Skeat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întrupează ceea ce este, paradoxal, temut și dorit deopotrivă" (2005: 13). 8 Ambele cuvinte latinești sunt înrudite cu un binom terminologic sanscrit. Verbul terrere poate fi pus în relație cu sanscritul tras, care înseamnă a tremura sau a se teme, în timp ce verbul horrere poate fi comparat cu sanscritul hrish, care înseamnă a-i face cuiva părul măciucă. Pentru mai multe amănunte, cf. Skeat, 1993: 208, 499. 9 Ann Radcliffe a devenit celebră în urma publicării romanului gotic The Mysteries of Udolpho. 10 Într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
CAPITOLUL VIII AUDITUL CALITĂȚII 1. Concept și obiective generale Termenul de audit provine de la verbul “audio”, care în limba latină înseamnă “a asculta”. În evul mediu termenul era utilizat în sensul de a asculta părțile implicate într-un proces. Ulterior a căpătat o largă extindere, în țările anglo-saxone și în Franța, în domeniul reviziilor contabile
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3155]
-
organice din Evul Mediu și a Creștinătății pierdute. În secolul al XIX-lea însă, apartenența la Europa va fi percepută ca fiind din ce în ce mai satisfăcătoare. Către 1800 apare termenul "europenism", care desemnează preferința pentru ceea ce este propriu-zis european. Apoi, către 1830, verbul "a europeniza" dezvăluie credința că Europa adusese lumii cea mai înaltă civilizație. Se afirmă astfel cu aroganță un complex de superioritate european în raport cu orice altă civilizație. Nu numai civilizațiile extra-europene sînt considerate înapoiate, ci și rasele non-europene sînt privite ca
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
luat în calcul, o dorință asumabilă sub semnele unei curiozități constructive. Definirea, fie și precară, a unui ontos socio-politic, prin clamarea și stabilirea unor date contextuale pentru "a fi"-ul unui popor, genera, firesc, pe cale de consecință, apetența pentru un verb de factură gnoseologică "a ști". Ne aflăm într-o epocă în care poporul român căpăta conștiință de sine, or pentru această întâlnire cu sine era nevoie de legătura cu un "alter"; Maiorescu și ceilalți prelectori, toți cu studii sau burse
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ca pedagogie", o prelecțiune ce configurează un crez ipostaziindu-se ea însăși în model paideic pentru cei ce apucă pe dificila cale a studierii istoriei. În fața unui public ales, Alexandru Zub a făcut încă o dată proba impresionantei sale culturi; ținută impecabilă, verb sigur și o forță lăuntrică pe care numai oamenii însemnați o au. Fără a focaliza pe o anumită temă, interviul de mai jos reprezintă doar o firavă încercare de a intra în dialog cu unul dintre ieșenii cei mai de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]