5,418 matches
-
acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta intră sub tutela ramurii austriece. În secolul al XVII-lea în urma unor tratate succesive, regiunile vestice ale Flandrei au intrat sub suveranitate franceză, regiune care actualmente este denumită informal Flandra Franceză. În această perioadă regiunea a înflorit datorită comerțului și a industriei textile. Ghent, Bruges și Ypres și mai târziu Anvers au fost unele dintre cele
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
Republica și este numele celui mai vestic canton sau stat confederal al Elveției, împrejmuit pe aproape toate părțile de Franța și centrat în orașul Geneva. Numele oficial al acestui canton este "République et Canton de Genève". La fel ca alte cantoane elvețiene (Ticino, Neuchâtel) acest canton se
Cantonul Geneva () [Corola-website/Science/297533_a_298862]
-
Israel sau Australia. Râul Leitha constituia în parte granița dintre jumătatea austriacă și jumătatea ungară a Dublei Monarhii (în zilele noastre corespunde graniței de vest a Burgenland-ului). De la acesta au derivat denumirile "Cisleithania" („Țara de dincoace de Leitha” pentru partea vestică a Dublei Monarhii) și "Transleithania" („Țara de dincolo de Leitha” pentru partea estică a monarhiei): Cisleithania se numea în mod oficial "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial" (Austria era o denumire inoficială înainte de anul 1915, când a fost oficializată); fiecare
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Migrații. Burgunzii, goții și vandalii au de venit asimilați din punct de vedere lingvistic de către vecinii lor prin secolul al VII-lea, limba gotică crimeană fiind singura care a persistat până în secolul al XVIII-lea. În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
rămas neafectate de către acest fenomen lingvistic. Grupa nordică a limbilor germanice, pe de altă parte, au rămas unificate după 1000 d.Hr.; de fapt, limbile scandinavice continentale (suedeza, daneza și norvegiana) încă păstrează o oarecare inteligibilitate mutuală. Diferențele dintre limbile vestice continentale și insulare (cum este islandeza) se datorează în mare parte datorită faptului că gramatica limbii nordice veche a rămas practic neschimbată, în timp ce a celor continentale s-a schimbat foarte multe. Limba engleză are statut oficial în Belize, Canada, Insulele
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
coloana vertebrală a peninsulei și Alpii formează frontiera nordică, unde se află și cel mai înalt punct al Italiei, Mont Blanc (4.810 m). Padul, cel mai lung curs de apă din Italia (652 km), curge din Alpi de la frontiera vestică cu Franța și traversează Câmpia Padului în drumul său spre Marea Adriatică. Cele mai mari cinci lacuri sunt: Garda (), Maggiore (, pe granița cu Elveția), Como (), Trasimeno () și Bolsena (). Țara se află la punctul de întâlnire între Placa Eurasiatică și Placa Africană
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
la gurile Aurei în zona sud-vestică a Finlandei, Turku acoperă o arie de de pământ, întins pe ambele maluri ale râului. Zona estică, unde se află catedrala Turku, este denumită popular "täl pual jokke" („partea asta de râu”), în vreme ce zona vestică este denumită "tois pual jokke" („partea celalaltă a râului”). În Turku există nouă poduri peste Aura. Primul pod din oraș denumit astăzi "Pennisilta", a fost construit în 1414, și nu mai există astăzi; dintre cele existente, cel mai vechi este
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
și Tisa, Dunărea și masivele Poiana-Ruscă și Retezat. Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile și, în final munții. Unele masivele muntoase bănățene constituie ramură vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m). Munții Poiana Rusca
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
XVIII denumirea "Muntenia" se întindea și asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută ca o regiune istorică distinctă. Muntenia este situată între Dunăre la sud și est, Carpații Meridionali și Milcov la nord, în timp ce granița vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct de către domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica județele situate dincolo de râul Olt) era administrat de catre banii Craiovei, supuși domnitorului muntean. Între 1718-1739, când Oltenia a fost sub dominație habsburgică
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
automobilelor, , al și în , aceasta în ciuda unor politici de . Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014, Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat. Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
după moartea împăratului, conții și vasalii lor au început, din ce în ce mai mult, să-și facă funcțiile ereditare, iar nepoții lui Carol cel Mare și-au împărțit imperiul prin tratatul de la Verdun (843); Carol a obținut , care corespunde, aproximativ, celor două treimi vestice ale Franței actuale, teritoriu ale cărui frontiere au fluctuat puțin până la sfârșitul Evului Mediu. Noul regat a trebuit, totuși, să înfrunte, în secolele al IX-lea și al X-lea, trei valuri de invazii diferite: ale musulmanilor, ale vikingilor și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
În secolul al XII-lea, puterea regală a început să se impună din nou în fața nobililor din regat, dar, începând cu anii 1150, a trebuit să se confrunte cu apariția unui „”, domeniu nobiliar extrem de puternic, ce cuprindea Anglia și părțile vestice ale Franței. Regatul capețian a atins apogeul în secolul al XIII-lea, monarhia redobândind puterea pe care o pierduse iar arta și cultura franceză au început să se afirme în Europa. Filip August (1180-1223) a reușit să cucerească mare parte
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
fiind divizat în Platformele: Strehaiei (la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului(la est de Jiu). În sudul Olteniei de află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru și Olteț) , Jiu (împreună cu afluenții Tismana, Motru, Amaradia
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
sub stăpânirea habsburgică, aceștia numind-o "Kleine Walachei" (adică "Valahia Mică", față de Muntenia care era "Valahia Mare"). Ocupația a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groțka în Sebia, unde Austria a fost învinsă de turci. Granița vestică a Țării Românești a fost pentru scurt timp râul Olt. Situația era agravată și pe fondul transformării teritoriilor românești în teatru de război între habsburgi, ruși și turci. Datorită tentativei Habsburgilor de a instaura în Oltenia o administrație proprie, sprijinită
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Milano în limba italiană), provine așadar din denumirea în latină, "mediolanum" cu înțelesul de "în mijlocul câmpului", de unde a fost preluat în limba româna arhaică sub forma de "Mediolan". Numele german al orașului este Mailand, pe când în dialectul local din Lombardia vestică localității i s-a păstrat o denumire cu o pronunție similară celei franceze - Milán. Orașul a fost fondat de celții din Italia de nord în jurul anului 400 î. Hr. fiind cucerit de către romani în jurul anului 222 î. Hr., care i-au dat
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
față de Imperiul Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura română provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
temperatură este de +40.5 °C înregistrat în august 1952. Cea mai scăzuta temperatură înregistrată la Slatina a fost de -31 °C în ianuarie 1942. Râul Olt este principalul curs de apă de pe teritoriul orașului, traversându-l prin partea sa vestică. Este unul din cele mai importante râuri din țară, având o lungime de 615 km, un debit mediu de 190 m³/s și un bazin hidrografic ce se întinde pe 24.050 km². Pe Olt există aproape 30 de lacuri
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
la Roman și Vaslui. Din DN15, în oraș se mai ramifică și șoseaua județeană DJ157, care duce spre sud-est la Dumbrava Roșie, Dochia, Mărgineni, Făurei, Trifești și Horia (unde se termină în DN15D). Este amplasat parțial (zona centrală și cartierele vestice) la altitudinea de 310 m, într-un bazin intramontan străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura (852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest și
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
grupe: dialectul nordic, asociat istoric cu orașul Tallinn, dialectul sudic, asociat cu Tartu, și dialectul distinct „kideranniku”, al coastei de nord-est a Estoniei. Grupul nordic constă din „keskmurre” sau dialectul central, pe care se bazează limba standard, „läänemurre” sau dialectul vestic, corespunzând zonei Läänemaa și Pärnumaa, „saarte murre” de pe insulele Saaremaa și Hiiumaa, și „idamurre”, dialectul estic, vorbit pe malul de nord-est al lacului Peipus. Grupul sudic constă din dialectele Tartu, Mulgi, Võru (limba võro) și Setu. Acestea sunt uneori considerate
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
în Latium. A câștigat o importanță majoră ca limbă oficială în Imperiul Roman. Toate limbile romanice provin din latina-mamă, iar multe cuvinte la baza cărora stă limba latină sunt răspândite în alte limbi moderne, precum engleza. Mai mult, în lumea vestică medievală, pentru mai mult de o mie de ani, latina a fost o "lingua franca", fiind limba învățată și vorbită pentru conducerea afacerilor Bisericii Romano-Catolice și soluționarea problemelor de ordin științific, cultural și politico-juridic. Mai târziu a fost înlocuită de
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
mai puțin complicată la drumurile clasice. Planul lui Cabot era simplu, având ca principiu navigarea pe o rută nordică, unde longitudinile sunt mai apropiate, ceea ce avea drept consecință o călătorie mult mai scurtă. Cabot se gândea la o cale nord vestică spre Indiile de Est. Propunerea sa a fost refuzată de către Spania și Portugalia, trezind însă interesul regatului Britanic. Regele Henric al VII-lea al Angliei i-a dat acte de călătorie care prevedeau: Ca și regele Franței Francisc I, ce
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
face parte din regiunea Qikiqtaaluk a teritoriului Nunavut din Canada. Insula, de formă ovală, are o arie de 1378 km , o lungime de 55 km și o lățime maximă de 37 km. Ea este intersectată de meridianul de 90° longitudine vestică. Insula Graham este situată în Golful Norvegian, la vest de insula Ellesmere, la sud de insula Axel Heiberg, la est de insula Cornwall, la nord-est de insula Devon și la nord de insula Kent de Nord. În apropierea coastelor sale
Insula Graham, Nunavut () [Corola-website/Science/317027_a_318356]
-
districtul Spadau, din Beriln și până la ora actuală, înafară de albumele lansate împreună cu Die Ärtze, a dat naștere și unui album solo, intitulat "Bingo", care a apărut în anul 2006. Dirk Albert Felsenheimer s-a născut în Spadau, cel mai vestic district din Berlin. Are o soră geamănă pe nume Diana. Părinții lui au divorțat când acesta avea cinci ani. Bela B a absolvit Carlo-Schmid-Oberschule. Apoi a intrat în poliție, fie din cauza plictiselii, fie datorită influenței unchiului său, care era și
Bela B. () [Corola-website/Science/317050_a_318379]
-
care: Biserica a fost construită inițial în stil gotic. Transformat într-un edificiu în stil baroc, edificiul mai păstrează unele elemente gotice cum sunt contraforturile, ferestrele trilobate în partea superioară și portalul gotic târziu de pe fațada de vest. Pe fațada vestică, deasupra portalului de intrare, se află statueta Sf. Ursula într-o nișă de formă semicirculară (în interior). Nișa este realizată în stil baroc, având în interior, la partea superioară, o decorație de tip scoică. Partea superioară a nișei este de
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
are o streașină îngustă, înfundată cu scânduri. Inițial, biserica era formată din trei spații: pronaos, naos și altar, apoi i s-a adăugat în anul 1912 și un pridvor. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele vestic al pridvorului. Pridvorul are o formă dreptunghiulară, având deasupra sa turnul-clopotniță. Pe laturile de nord și de sud se află câte o fereastră mare. Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]