6,587 matches
-
Chiar în introducere, el le acordă precumpănire; deși sunt pe alocuri dublate de coarde, acestea atrag totuși în chip deosebit atenția. Partea I-a. După o introducere lentă, urmează o mișcare vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se face încheierea expoziției. Scurta dezvoltare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se face încheierea expoziției. Scurta dezvoltare ce urmează este întemeiată pe începutul temei I și pe ritmul timpanului. După două acorduri ample, se revine
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se face încheierea expoziției. Scurta dezvoltare ce urmează este întemeiată pe începutul temei I și pe ritmul timpanului. După două acorduri ample, se revine la tema I, cântată de viorile secunde și împodobită contrapunctic de către violoncele. Acest moment marchează începutul reprizei. Sonoritățile se amplifică, reauzim ritmul timpanului și curând mișcarea se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
contrapunctic de către violoncele. Acest moment marchează începutul reprizei. Sonoritățile se amplifică, reauzim ritmul timpanului și curând mișcarea se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto e vivace, tema I, expresie a unei bucurii ce se revarsă cu generozitate: Tema II, având un caracter dansant, este anunțată tot de viorile prime: Dezvoltarea este construită numai pe elemente din tema I și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto e vivace, tema I, expresie a unei bucurii ce se revarsă cu generozitate: Tema II, având un caracter dansant, este anunțată tot de viorile prime: Dezvoltarea este construită numai pe elemente din tema I și e de scurtă durată. În repriză, ca și în expoziție, tema I este încredințată viorilor. Apare în continuare - pe alt plan sonor - și tema II. După ce auzim niște acorduri
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se revarsă cu generozitate: Tema II, având un caracter dansant, este anunțată tot de viorile prime: Dezvoltarea este construită numai pe elemente din tema I și e de scurtă durată. În repriză, ca și în expoziție, tema I este încredințată viorilor. Apare în continuare - pe alt plan sonor - și tema II. După ce auzim niște acorduri sărbătorești, începutul temei inițiale revine ca un vârtej. Se intră în coda, care încheie simfonia într-o atmosferă plină de optimism. SIMFONIA II, op, 36, în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
unui moment al Simfoniei IX. Tema I a primei părți a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei I. Trecerea către tema II este făcută printr-un motiv nou, cântat în fortissimo foarte asemănător cu o frază din partea I a Simfoniei V. Tema II, începută de suflătorii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din cele mai ample părți lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această parte este la fel de lungă ca și unele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
redat prin mijloace expresive care au transformat cu desăvârșire profilul geniului. Partea I-a ( allegro con brio ) începe fără obișnuita introducere lentă. După două acorduri puternice, violoncelele expun tema I, simplă dar plină de bărbăție, de o încordată forță lăuntrică. Viorile prime intervin după scurt timp cu o zvâcnire ce pulsează o clipă, topindu-se apoi în căldura învăluitoare și totuși eroică a liniei melodice cu care continuă tema principală. Tema răsună apoi la corn ca o chemare și e reluată
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o a treia temă, cu o înfățișare melancolică, temă care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care-l îngână ceilalți suflători de lemn, apare apoi în major o melodie mai lumi noasă; amintirea faptelor mari pentru care s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de formulă persistentă, peste care se suprapun diversele variațiuni. Tema este angrenată în variate prelucrări, unele din ele de o mare virtuozitate contrapunctică. La un moment dat, în timp ce la bași se cântă motivul inițial puțin transformat, suflătorii de lemn și viorile prime aduc o melodie cu înfățișare de dans maghiar. În desfășurarea finalului intervine o variaține într-o mișcare liniștită ( poco andante ), ca un intermezzo visător. Melodia, cântată de oboi, capătă din ce în ce mai multă largheță, până când răsună triumfătoare. Încheierea simfoniei se face
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Partea I-a. Asemeni primelor două simfonii și Simfoniei IV și VII, începe cu o introducere lentă ( adagio ) - un preludiu meditativ. Câteva acorduri foarte puternice fac trecerea către mișcarea allegro vivace, scrisă în formă de sonată. Tema I, cântată de viorile prime pe acompaniamentul fremătă tor al celorlalte instrumente de coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și aici acele deplasări de accente și sforzando care sunt atât de dese în lucrările lui Beethoven. Ele ne conduc către tema
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o frază cu contur sinuos. Intervine apoi o mișcare mai domoală (un poco meno allegro) - trio-ul. Melodia oboiului și a fagotului prim, susținută de ceilalți suflători, creează - împreună cu sprinteneala gingașă a viorilor - efecte pline de farmec. Melodia ia amploare. Sonoritățile descresc apoi. Reapare tempo-ul inițial, cu reluarea scherzo ului, apoi a trio-ului; în încheiere revine iarăși scherzo-ul, dar prescurtat - numai prima lui secțiune. Partea a IV-a (allegro ma
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
concisă ca un prolog ce precede desfășurarea unei drame. ,,Motivul destinului” este anunțat din primele măsuri: Din repetarea lui se va înfiripa tema I căreia, după un semnal al cornilor, i se opune tema II, o melodie lirică, cântată de viorile prime și reluată apoi de suflători. Dar ,,Motivul destinului” nu încetează să sune nici o clipă; el se aude neîncetat, pornind din străfunduri întunecate. Urmează un pasaj conclusiv. Cu el, expoziția acestei mișcări de sonată se încheie. Începutul dezvoltării este închegat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se împarte în două grupe - suflătorii pe de o parte și coardele pe de alta. Acordurile dure, care se ivesc, descresc încet; sonoritățile devin plutitoare dar deodată, în fortissimo, se năpustește din nou motivul neîndurător. El cutremură insistent toată orchestra. Viorile aduc apoi în piano tema I, în care pulsează mereu ,,motivul destinului”; începe repriza. Pe un acord prelungit, la început aproape neauzit, se ridică glasul oboiului într-o melodie suavă, înlăcrimată (adagio), dar care se luminează. După această mică insulă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
părți. Plinătatea sufletească, latura poetică a vieții și a naturii, este zugrăvită parcă pe toate fețele în această parte, scrisă în formă de variațiuni și din care nu lipsesc ecourile unor lupte memorabile. Melodia expusă la început de către violoncelele și viori apare în diferite versiuni orchestrale. Un alt element constitutiv este melodia pe care o cântă ,,dolce” clarinetul și fagotul și care se va repeta de câteva ori în decursul mișcării. După ce apare prima variantă a melodiei inițiale, și apoi tema
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
melodia pe care o cântă ,,dolce” clarinetul și fagotul și care se va repeta de câteva ori în decursul mișcării. După ce apare prima variantă a melodiei inițiale, și apoi tema despre care tocmai am vorbit, se ajunge la un pianissimo. Viorile prime devin interogative, iar viorile secunde și violele reamintesc motivul ciclic cu care se deschisese simfonia și care apare puțin schimbat. Sunt expuse pe urmă diferite variațiuni ale temei inițiale, întrerupte din când în când de accente mărețe. Către sfârșit
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dolce” clarinetul și fagotul și care se va repeta de câteva ori în decursul mișcării. După ce apare prima variantă a melodiei inițiale, și apoi tema despre care tocmai am vorbit, se ajunge la un pianissimo. Viorile prime devin interogative, iar viorile secunde și violele reamintesc motivul ciclic cu care se deschisese simfonia și care apare puțin schimbat. Sunt expuse pe urmă diferite variațiuni ale temei inițiale, întrerupte din când în când de accente mărețe. Către sfârșit, într-o mișcare ceva mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]