4,793 matches
-
în culori psihedelice - multe dintre ilustrații sunt cu și despre rinoceri, într-una niște picioare adunate în grup susțin, în loc de trupuri, un singur ochi gigantic, măcelarul e o vită perspicace în a cărei prăvălie se vinde carne de om, în vitrină fiind așezat un cap ornat cu salată, iar într-unul dintre cele mai splendid subversive tablouri, o caricatură a marelui lanț al ființei, apare un peștișor pe care scrie "Darwin", surprins chiar înainte de a fi înghițit de o broască-fluture cu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
trilogie. Marmură neagră (1989) e un roman despre inexistența prețios complicabilă a unui cătun, unde bătaia către un nivel de adâncime simbolică e de fapt o bătaie a pasului pe loc. Mai târziu apare romanul „antitotalitar”, parabolic și cu „cheie” Vitrina cu păsări împăiate (1994), topit, conform autorului, în 1986. Romanul Rătăcirea Domnului (1999) descoperă roata câtorva procedee postmoderne pentru a trata tema artistului de geniu în conflict cu societatea ostilă, iar Batalioane invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
fatal, 1998), scrise, după mărturia autorului, ca antrenament pentru romane, nu fac decât să le prefigureze pe acestea în regimul mediocrului. SCRIERI: Mezareea, București, 1974; Crisalide, București, 1977; Noaptea muzicanților, București, 1978; Coroana Izabelei, București, 1982; Marmură neagră, București, 1989; Vitrina cu păsări împăiate, București, 1994; Rezervația de lux, București, 1995; Crucea de argint, București, 1996; Coroana Izabelei, I-III, București, 1998; Alergătorul fatal, București, 1998; Rătăcirea Domnului, București, 1999; Batalioane invizibile, București, 2001; Vămile depresiunii, București, 2002; Avocatul diavolului. Marian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
O parabolă a puterii, VR, 1983, 11; Ion Cristoiu, Înzestrarea și prelucrarea, RL, 1989, 41; Valentin Tașcu, „Marmură neagră”, ST, 1989, 11-12; Alex. Ștefănescu, Roman cu cheie și alegorie, RL, 1995, 9-10; Monica Spiridon, Apă vie, apă moartă: viața în vitrina literaturii, LCF, 1995, 10; Octavian Soviany, Limburile puterii, CNT, 1995, 15; Gabriela Duda, Povestiri din irealitatea învecinată, ST, 1995, 6; Ulici, Lit. rom., I, 375-378; Monica Spiridon, Simulare de lux sau Căderea din lume, LCF, 1996, 1; Romul Munteanu, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
de curaj și justiție, aceasta fiind personificată prin imaginea unui mitic Făt-Frumos, „pe jumătate cioban sălbatic”, chemat „să mai ciuntească din cele capete bălăurești care fojgăie în viața noastră literară”. Rubricile revistei adăpostesc texte puternic polemice, conforme unei atitudini antimoderniste: „Vitrina cărții”, „Multe și mărunte”, „Cronică”, „Bibliografie”, „Proză științifică”. În consonanță cu judecățile de valoare emise de I.E. Torouțiu în „Convorbiri literare”, Leca Morariu își exprimă tranșant dezacordul față de opiniile privindu-l pe Eminescu, exprimate de Tudor Arghezi în „Adevărul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
repetă, el își pierde valoarea sa prosexigenă precum și caracterul său imprevizibil. Dispunerea spațială a stimulilor a făcut obiectul unor studii speciale deoarece trebuie ținut seama de direcția privirii și locul stimulilor în câmpul vizual atunci când se privește o pagină, o vitrină, o reclamă luminoasă. Important este efectul contrastului atât pentru declanșarea unei reacții de orientare, ca rezultat al conflictului dintre atitudinea pregătitoare și stimulul actual, cât și pentru menținerea unei diferențieri continue între figură și fond. Contrastul culorilor are efecte atât
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pe piață - ca o dovadă supremă de prestigiu al autorului și de calitate a serviciului editorial. Valoarea autorului este confirmată așadar de viteza circulației propriilor producții. Dar cartea nu mai presupune, astăzi, Autorul. Cartea este astăzi tot mai mult o vitrină de ornamente, pentru că vorbim despre albume, ghiduri, hărți și enciclopedii care acoperă mai bine de jumătate din suprafața de expunere a librăriilor. Cartea a devenit În bună măsură un gadget, un obiect-surpriză. Putem spune, deci, că literatura se retrage din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o dată În fotografia Olgăi, o rusoiacă, probabil, care trebuie căutată În Cuba de către el, curier diplomatic, agent secret reprofilat după căderea Zidului, și iat-o a doua oară, În liniile provocatoare ale unui superb manechin, cumpărat cu tot cu vestimentația expusă În vitrina unui magazin (pudeur oblige). Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență, adevăr sau fals? O Întrebare ipocrit și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-l lege de fotiliu pe Andrew și, evident, revolverul cu care Milo trebuie să-l amenințe pe Andrew și pe care englezul Îl scoate din buzunar l’air de rien trăgând două focuri de probă În bibelourile impasibile din vitrină - Milo cască ochii, privește pistolul și se prinde, prea târziu, Andrew anunță je compte jusqu’à vingt, one... și Milo fuge Înnebunit, ajuns În mașină nu-și găsește cheile de contact, pe care, Într-un sfârșit, twenty, Andrew tend seulement
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Houellebecq, transformarea instituției artistice Într-una comercială, la Echenoz. Pentru Martin Page, cel din Libelula, există o artiști funciari, al căror mediu de creație și existență este libertatea. Societatea, de cum reușește să-i cumpere pentru a-i etala În vitrină, Îi ucide. Nu numai maniheismul scriitorului deranjează - așa moderat cum se manifestă el, mascat de imageria loufoque - dar mai ales inadecvarea registrelor de limbaj la condiția socială a personajelor. Puteți aprecia ușor dacă povestea spusă lui Fio de bunica ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
seriozitate în „jocurile” de acest gen, iar faptul a lăsat urme asupra sa. „Princese” între curiozități, poemul „Panoramă” o cuprinde și pe aceasta: „în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”1). Fiecare înțelege că e vorba de niște vitrine cu păpuși animate de un mecanism invizibil. Dar de ce „princese” și nu „prințese”? Nu cumva Bacovia, care nu-i suferea pe pedanți, comite el însuși aci păcatul de a fi pedant? Aci, categoric, nu! Pentru deplina lămurire e necesară o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vechi sufleor”5). Un fragment din Dan, de Vlahuță, arată, de asemenea, disprețul față de specimenele de acest fel: „Ce capete sclivisite aveau aseară [la balul doamnei Raspal - n. m.] unii giovini. Erau fardați, se vede, prea semănau a manechini din vitrinele barbierilor”6). „Giovinii” sînt o altă generație de „juni corupți”, tineri excentrici, efeminați, provocatori. Aversiunea față de oricine ar semăna cu cei de mai sus e, adesea, de natură morală, nu estetică: tipii pudrați ca niște paiațe, eventual și cu buzele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1928 (între ele mai fiind cîteva) acuza relele deprinderi, vechi, care contraveneau ideii de comerț civilizat, igienic: “. „1. Este oprit a se expune spre vînzare orice fel de alimente pe tarabe, în fața prăvăliilor, ca: brutării, gherete, măcelării, etc. sau la vitrine deschise, decît numai acoperite, spre a fi ferite de praf (care era una din „plăgile” Bacăului n. m.) și muște. 2. Este oprit de asemenea a se așeza pe trotuarele din fața prăvăliilor, sau gheretelor din piață, (în) oborul de cereale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu femei), îndeosebi la orele amurgului, cînd efectele acestuia combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scriitorului băcăuan, nota pe jumătate serios, pe jumătate amuzat: „Primirea s-a făcut ca deobicei pe terasa cu jazzband din centru, seara în micul decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid ornate, a saloanelor cu candelabre și oglinzi, vorba acestuia se dovedește a fi cea mai sugestivă caracterizare, atît în momentele de „mînie proletară”, cît și - chiar mai mult - în cele destinse, boeme. Evident, pentru cei dedați cu subînțelesurile. Dincolo de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Acum ale lui AZI!...// Da, fusei în castelul/ Nababilor/Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exprimată direct, comparația există, e inclusă în ansamblul fiecăruia dintre poeme. Bacovia avea, pe de o parte, imaginea dughenelor (cele mai multe niște improvizații) din tîrgul natal - scunde, aglomerate, fără ordine interioară - iar pe de altă parte pe cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume captivă, indiferentă sau incapabilă de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
E surprinzător că Dumitru Theodor Neculuță, cizmar de meserie, n-a scris nimic despre ei. în schimb a făcut-o (singurul dintre simboliștii romîni) Bacovia. Un poem de-al său se intitulează chiar așa: „Pantofii”: „Pantofi de aur, expuși în vitrină,/ Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După Jean Chevalier și Alain Gheebrandt (Dicționar de simboluri), pantofii chiar „ar avea o semnificație funerară”. Dar, vrînd să trec și de astă dată dincolo de text, mă întreb dacă într-adevăr au existat „pantofi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reale. Totuși îndoiala nu m-a părăsit. Am presupus mai departe că pantofii numiți „de aur” ar fi pantofi de marochin (piele cunoscută și sub denumirea de saftian sau sahtian), iar „pantofii de argint” - pantofi de atlas. Datorită efectului de vitrină - mi-am zis - unii i se vor fi părut de aur, ceilalți de argint. Dar rîndurile următoare din Memoriile lui Constantin Beldie demonstrează că realitatea întrece basmul și că e de prisos să încerc alte interpretări: „La unul din acele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie a anumitor disperări și reticențe îndelung înăbușite. Restul nopții a dormit pe-afară, în frig, iar dimineață s-a întors - mi-a precizat, sugestiv, d-l Gheran - la Agatha „în izmene și tremurînd”. După
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eonei și celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, Editura Axa, Botoșani, 1999; Dispariția și eternitatea Eonei, Editura Brumar, Timișoara, 2006; Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite, Editura Herg Benet, București, 2012; Un taur în vitrina de piatră. Antologie lirică (1977-2012), Editura Adenium, Iași, 2013. Volume științifice publicate: Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Editura Polirom, Iași, 1996; Nautilus. Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Editura Cronica, Iași, 1999; Managementul universitar (în colaborare), Editura Polirom, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
literatura română Limba și literatura latină a Universității "Al.I. Cuza" din Iași (1986-1991). Muzeograf la Muzeul Literaturii Române Bojdeuca Ion Creangă (1986-1994). Redactor la TVR Iași (din 1994). Debutează cu proză în revista "Convorbiri literare" (1984) și editorial cu Vitrina cu promisiuni (1996). Colaborează cu versuri, proză sau cronici la "Amfiteatru", "Suplimentul literar al Scânteii Tineretului", "Dacia literară", "Convorbiri literare", "Poesis", Opinia studențească", "Viața românească". Cărți de versuri: Vitrina cu promisiuni, Editura Junimea, Iași, 1996; 55 de poeme, Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Debutează cu proză în revista "Convorbiri literare" (1984) și editorial cu Vitrina cu promisiuni (1996). Colaborează cu versuri, proză sau cronici la "Amfiteatru", "Suplimentul literar al Scânteii Tineretului", "Dacia literară", "Convorbiri literare", "Poesis", Opinia studențească", "Viața românească". Cărți de versuri: Vitrina cu promisiuni, Editura Junimea, Iași, 1996; 55 de poeme, Editura Junimea, Iași, 2000; Zânele frigului, Editura Junimea, Iași, 2000; Casa cu Matei, Editura Saggitarius Libris, Iași, 2001; Inventatorul de cuvinte, Editura Prut International, 2004. Membră a Uniunii Scriitorilor din România
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]