5,116 matches
-
și pe Florea să târguiască stofă de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de seamă, la săptămână să te văd: doi de colea, trei de colo, ei? îți faci suma, și asta pe deasupra! Ciștigiul de la băutură e altăceva... Se însuflețise, vorbea repede, aprins, cu dragoste. Așa făcuse el banii. Totul e să te zbați, să nu te lași, și, pe urmă, Stere nu era un ageamiu. Jupânul zicea: - ...banul e ochiul dracului. Dacă nu știi să umbli cu el, e mort! Nu mișcă, gata! Cum îl faci să umble, fată, se îngrașă, aduce sutele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa pomeniseră: averea femeii se stinge într-a bărbatului. El e stăpân în casa lui. Și are o datorie sfîntă: să-și țină nevasta și pe ai săi. Dacă știa socrul altfel, să-i spuie. - Că eu pentru cine mă zbat? îl întrebase. Vreau să ne facem un rost în lume. Îmi este dragă fata dumitale și vreau să trăim mai bine. Ne-ai dat bani de zestre, vezi ce fac cu ei! Plec undeva? -Nu. - Sânt cununat cu Lina? - Ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe drum să-și aducă aminte de chipul lui, dar nu-l ținu minte. Casa lor, a ei și a lui Stere, i se păru mai caldă în seara aceea. 98 Noaptea ninse mult, potolit. Femeia adormi târziu, după ce se zbătuse multă vreme lângă bărbatul care răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zgomotul bulgărilor grei de pământ, rostogolindu-se și izbind înfundat în capacul poleit. Lopețile sclipeau în soare și tot cimitirul era împurpurat. Un fum alb de luminări plutea deasupra ierbii. Cerul avea o culoare curată și sub linia lui se zbăteau, vesele, vrăbiile. Tăcerea locului întrista. Au plecat împreună, fără să vorbească, și Stere s-a simțit pentru prima dată legat de o familie, și oamenii .aceia pe care-i cunoscuse nu demult la petrecerea nunții lui, adunați acum din nou
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de piatră tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii despărțeau capetele de trunchiuri și trăgeau pieile. Ultimul animal pe care-l tăiase Marin Pisică era roșcat, cu un păr scurt și încrețit. Căzuse la picioarele lui și se mai zbătea puțin, mustrîndu-l parcă cu privirea lui moartă. - Țin-te, nea Marine! îi strigă Chișcă dintr-o parte. Pe poarta de fier intra în galop o ciurdă de tăurași negri. Tăietorului îi tremurau mâinile. Simțea în tot corpul o slăbiciune. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la o adică, să nu mai meargă cu prăduiala, de ce să ne luăm? întrebă Sandu. Paște iarba pe care-o cunoști, zicea taică-miu, care se numea că tot hot fusese la viața lui. Lasă-i pe alții să se zbată, să se omoare. Tu să trăiești din ce dă pe de lături. Pace să fie și să ai de la cine fura. Că o dată trăim. Ce-i pe lumea ailaltă, lasă-i pe popi să se gândească. N-o să te faci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară înfricoșate. Se auzi un zgomot sec de sticlă risipită și văzură și mai bine sicriul de lemn negeluit, în care se zbătea parcă Bică-Jumate, dând să iasă afară, țeapăn cum era. Ceea ce trebuia să se întîmple se întîmplă atunci, tocmai când erau foarte aproape de intrarea cimitirului. O ploaie de bolovani și de bucăți de gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet limpede. Pungașii îl priviră mai bine. Nu era nici tânăr, nici bătrân. Părea nedormit. Sub ochi avea două pungi vinete de grăsime. Sub pielița lor subțire se zbătea sângele în niște vinișoare albastre. Vorbi târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi, mă, unul din voi, care știe ce-i cu caii ălora? Paraschiv își mușcă limba. Trase cu coada ochiului la Gheorghe. Acesta se îngălbenise de tot. - Care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărămizi. Veta îi vedea bine pe ăi mici cum cărau pietrișul din praful drumului să li-l dea celor mari. Dintre cuni, tot -lau luat pe al cizmarului. Un hingher a întins lațul și 1-a săltat din zbor. Se zbătea degeaba în sârmă, ca peștele în undiță, urlând. Goșnete era în vecini, la Stere, bea o cinzeacă. A aflat 258 numaidecât. A dat să sară afară, dar 1-a văzut pe sergent și s-a oprit. Sta și se uita
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoșteai. Trei zile se chinuise până să-i iasă sufletul, mai mare păcatul. Ședea prăvălia închisă, nevastă-sa, Florica, nu se mai vedea. Ce nu-i dăduse, câte doctorii, degeaba. Într-o dimineață își apucase gâtul cu mâna și se zbătuse, trăgîndu-și răsuflarea. - Eu mor, spunea. Femeia lui plângea alături. - Stai liniștit, îl ruga, stai liniștit, auzi tu... În două ceasuri nu mai era. 285 Nevasta a chemat-o pe Aglaia, să-l spele. Plângea de înecase pământul. - Haide, coană Aglăițo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tari. I-a stat în față și-a apucat-o în brațele lui. Didina s-a speriat și-a strigat scurt. El i-a pus palma pe buze și a îmbrățișat-o. Avea un trup fierbinte și drept. S-a zbătut puțin, dar n-a spus nimic. Dincolo se trezise starostele. A auzit frământarea înăbușită și-a dat să se ridice. Atunci a prins cuvintele gagicii cu urechea lui ascuțită. - Ești nebun? Nu acum. Se scoală Bozoncea și dăm de dracu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a prins cuvintele gagicii cu urechea lui ascuțită. - Ești nebun? Nu acum. Se scoală Bozoncea și dăm de dracu, n-auzi, Paraschive? Hoțul o ținea lângă el, amețit de mirosul părului. - Da cînd? a întrebat gâfâind. Ibovnica s-a mai zbătut să scape, dar n-a putut. Cel tânăr i-a mușcat gura de câteva ori, pornit, nebun. 296 Starostele a scos cuțitul de sub pernă. S-a ridicat ușurel într-un cot și s-a apropiat de ușa deschisă. Tremura, orb
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umplut patul cu părul ei aspru, 1-a mușcat de gât 304 și 1-a răsturnat. Χi plimba gura ca focul pe trupul lui, sub subsori, pe piept și pe la buric. Îl scormonea cu limba și-l împungea. Se zbătea pungașul. Îl împletise cu crăcii ei lungi și-l murseca. N-a mai știut nimic apoi. Pe la trei, când se ridicase luna deasupra Cațaveiului din cerul spulberat, 1-a lăsat răpus între așternuturi. Afară, era o iță de lumină putredă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uita cu grijă când într-o parte, când în alta. Nașul îi spunea: - Ce, ți-e frică? De, că nu mai ai șaisprezece ani și-ai stat cu el în pat... Soarele strălucea vesel deasupra, și în oțetarii Cațaveiului se zbăteau vrăbiile gureșe. Toată mahalaua era la porți și-o privea pe țigancă. Bozoncea se gândea că lăsase casa pe mâna lui Mitică Ciolan, care trebuia să fie cu ochii-n patru pe lăutari, să nu-i facă vreo pagubă, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o voce pierdută. Aveam senzația că mă scufundam rapid într-o mare neînțelegere, agățându-mă cu disperare de orice m-ar fi ajutat să nu mă afund și mai mult. Pentru prima dată înțelegeam ce voia să spună expresia „te zbați ca musca între geamuri“. — Știu că n-am prea avut grijă, zise el, și te-am făcut să crezi că sunt gay. Dar ești atât de sigură pe tine încât n-am rezistat tentației de a te prinde cu garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. După care, am crezut că e o glumă, dar nu mă slăbea deloc. Am început să mă zbat, dar era foarte puternic. După care am simțit... am simțit... Inspiră adânc. Îmi dădeam seama că se abține să nu plângă. Matthew, care stătea în spatele ei, neștiind ce să facă, părea că e oripilat și rușinat. Săracul probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedea fața, părea extrem de sceptic. Îi dădeam dreptate. Acesta este paradoxul dragostei; pe de o parte ești extrem de sensibil la cea mai mică mișcare a celui pe care îl iubești, cu nervii întinși permanent la maxim, stomacul care ți se zbate nebunește, și, pe de altă parte, îți pui ochelari de cal și te repezi cu capul înainte, în ciuda tuturor avertismentelor, ignorând, în mod voit, cele mai puternice semnale cum că persoana care te obsedează nu e cum credeai tu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos atunci maică-mea? S-a aruncat asupra soldatului, zgâriindu-l, lovindu-l, în timp ce eu mă zbăteam la rându-mi cât puteam de tare. Dar tânărul nu s-a lăsat înșelat. S-a scuturat ușor, dându-mi drumul și aruncându-i soră-sii pe un ton de reproș: — Atunci doar fata e a ta? Ea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s calomnii! N-a avut niciodată nici o singură pată pe corp! E curată ca un verset din Coran! — O să vedem noi. Aceste patru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Până și simțurile ei păreau să se fi scurtcircuitat, firele să se fi încrucișat. Nu era sigură de unde venea durerea. Acum simțea pe picior o mână care o strângea de coapsă. —Mă auzi, Maggie? Inima îi bătea puternic, trupul ei zbătându-se într-un protest inutil. Încerca să-și dea seama ce fel de voce auzea - dacă era arabă sau israeliană -, când fu cuprinsă o senzație care o făcu să se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-mi bag nasul. A, nu trebuie să-ți faci griji în privința asta. —De ce? Ai fi reușit, eliminând pe oricine ar fi aflat despre tăbliță. Secretul lui Avraam ar fi rămas necunoscut. Dar m-am băgat eu, nu-i așa, zbătându-mă zi și noapte să scot la lumină ceea ce tu te-ai hotărât să ții ascuns. Cât de naivă am putut fi. — Ar trebui să fii mai puțin dură cu tine, Maggie. —De ce? Pentru că ai făcut exact ceea ce am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și cum îl mai așteptau cu sufletul la gură? Și cum se mai zbătea mulțimea ca să-l privească măcar o dată în ochi ori să-i rupă măcar o fâșie de cămașă? Pentru că, domnule, pe vremea aceea osândiții aveau harul de a vindeca rănile. Da! Știți dumneavoastră să vindecați rănile? Știți? ARTUR (Înfricoșat.): Nu... GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]