5,010 matches
-
au acționat pentru înființarea unei școli primare, clasele I-IV. Ei și mulți alții erau părinții unor gâgâlici de copii, ce trebuia să parcurgă zilnic peste 10 kilometri, pe jos, pentru a învăța literele și operațiunile matematice. Ei s-au zbătut și au reușit să pună în funcțiune un fel de școală primară, la început într-o casă bătrânească, cedată provizoriu de bunicii unei fete care intra, în acel an, în clasa întâia și cu un eminent învățător din Fundata, Ciurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea. Îmbracă rochia care o strânge ca o menghină, în vreme ce gulerașul montant, adevărată capcană, începe s-o stranguleze. Urlă, se zbate, sfâșie această cămașă a lui Nessus, în versiune chinezească, lovește furioasă în scândurile prost îmbinate care se prăbușesc cu zgomot. În sfârșit, a ajuns la aer. Se îndepărtează blestemându-l pe chinezul perfid, dar, nesigură pe picioare, înaintează greu. Are
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a căzut iar în capcana întinsă de Cléa? Cercul cu fâșii de pânză este, ca și ieri, atârnat deasupra patului, iar alături vede ceva nou, o masă de biliard cu bile care trebuie împinse într-o gaură. Practic imobilizată, se zbate și geme. Calvarul durează mult. Și pe urmă, același ritual stabilit de doctorul Sinus la îndemnul Casei Albe: abluțiuni, lectură interminabilă, marcaje cu foarfeca ale chilotului (ce manie să te legi astfel de lenjeria intimă a cuiva), certificat pentru al
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe spate și brațele îi atârnă grele, de o parte și de alta a patului, căci, pe lângă manșetele prea strâmte, de fiecare încheietură este legat câte un sac plin cu nisip, cântărind câteva kilograme. Cine a inventat tortura asta? Se zbate furioasă ca să se elibereze. Dar dacă nu este decât un vis urât? Cu un efort supraomenesc, se trezește. Încheieturile îi sunt efectiv imobilizate de greutăți. Nu poate nici să ajungă la sonerie, nici să cheme după ajutor, vocea îi e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine să crape decât să mai îndure tortura sacilor cu nisip! Dimineața, nu mai există nici manșete prea strâmte, nici saci cu nisip, dar încheieturile îi sunt legate de pat, înroșite și pline de zgârieturi, atât de tare s-a zbătut ca să se elibereze. Protestele ei nu servesc la nimic, ăsta e regulamentul. Da, regulamentul. "Dar înainte, în secția doctorului M., bolnavii nu erau legați de pat!" " Înainte nu, acum, da." Înnebunită de furie, se gândește să trimită o corespondență la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze pe locotenent și s-o imobilizeze pe fată, înlănțuind-o cu brațele. Și în vreme ce ea se zbătea cu ultimele puteri, locotenentul, făcând un gest de dezolare, desprinse căpăstrul calului și sări în șa. Trecând peste șine spre Vila orelor de lumină, avu timp s-o audă pe Lillișu, transformată cu totul în Lilly Schuh, scoțând un răcnet
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nechezând. Tânăr și impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doilea calculator, un PC care nu pune probleme de transformare, îi livrează un text definitivat, bazat pe o amintire din ultimii ani de liceu. Se hotărăște să-l păstreze, face parte și el din povestea ei. Personajul principal, Gabriela, se zbate în propriile necazuri, dar cum să nu distingi aici o întrebare intelectuală mai generală, aceea a unui întreg tineret din care făcea parte și ea, într-un moment în care se credeau toți la începutul, ba chiar la înnoirea umanității
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Până acum cinci-șase ani în urmă funcționa aici și Biblioteca "Gh. Asachi", cu circa 700.000 de volume, rămasă azi fără construcție proprie, grație "atenției" edililor Cetății. Pentru mine biblioteca aceasta are o rezonanță adâncă pentru că sufletu-mi s-a zbătut mult aici. Dimineața intram uneori posomorât, urcându-i repede treptele. Era suficient să-mi arunc ochii spre spațiile imense cu frumoasele decorații, spre multele cărți care își așteptau cititorii și mă înseninam. Nu cred că este o povară mai dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
miezului care trăiește, / E cineva care-ascultă, iubește, iubește în lacrimi inima pietrei înlăcrimate. / Solzii de aur ai mării îi rade cu greul cuțit albăstrui; buzele sale confuze bolmojesc un cuvânt de plăcere când peștele fără hotar, care-i marea, se zbate și geme ca o femeie iubită. E cineva, un copil care se joacă în praful / Căii Lactee; pulberea fină a cerului / o pitrocește în pumnii ce-i ține în chip de clepsidră. Ascultă-l cum cântă, / copilăreștile-i cântece de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trăiri accentuate și în favoarea impulsului spre înțelepciune și înțelegerea vieții cu tainele ei. Un val de magie ne înconjoară, numai că trebuie să fim capabili a-i descoperi ritualul prin care sufletul intră în levitație beatitudinar și inima imperial se zbate. Și încă mai e nevoie de această arhivă sentimentală, cu amestec de ninsoare și aromă de santal, pentru că am descoperi bagheta molipsitoare de fericire, chiar cu riscul apariției unor victime colaterale. Și încă ar mai rămâne loc de sine, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
atenția asupra instrumentelor muzicale cu care cîntă și, într-o avalanșă de gesturi implozive, contopește elementul omenesc și organic cu instrumentele neînsuflețite. Cravatele se transformă în piane care emit sunete electronice, chitarele devin ființe vii care se răsucesc și se zbat, în vreme ce ființele umane se contopesc cu tehnologicul sau devin simple umbre sau imagini fotografice. Multe dintre aparițiile lui Laurie Anderson sînt extrem de interesante, emițînd imagini ciudate, de o mare intensitate și sunete care exercită putere și fascinație. În vreme ce imaginile din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Major, Kohl și alții. În lumea acestui darwinism social, capitalul este total lipsit de morală, numai cei puternici și capabili reușind să supraviețuiască și să prospere (capabili să-i exploateze pe alții și să corupă), în timp ce o masă numeroasă se zbate să supraviețuiască în universul violent al orașelor. Această imagine a unei societăți capitaliste total amorale se conturează în Simulations de Baudrillard, care descrie aici capitalul ca fiind "imoral și lipsit de scrupule", "esența sa" fiind constituită din "cruzime instantanee, ferocitate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
găsesc baia, vestiarul și magazia personalului auxiliar de pe secție. Pe băncuța din dreapta salonului 7 se mai hotăra câteodată vreun pacient să se așeze după ce se sătura de plimbatul dintr-un capăt în altul al holului. Toată ziua, acest coridor se zbate în semiîntuneric deoarece se face economie la energia electrică. Vremea de afară contribuie substanțial la acest fapt. Ferestre termopan în spatele televizorului, mari cât un ochi de ciclop. Acesta e conectat la o antenă aflată tocmai la etajul de deasupra o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
chiar dacă nu a vizitat între timp nici un sărac, dacă nu și-a ajutat parohia, misiunile, seminarul etc. Dar cum să simți ardoarea apostolatului, atunci când nu există o strânsă legătură de viață cu 'jertfa' lui Cristos? Lăsând deoparte excepțiile, preoția se zbate de una singură. La acest punct careva, care cu greu și-a stăpânit limba, îmi va spune: - Să nu exagerăm, că azi deja sunt mulți laici care fac ceva apostolat! - De acord, răspund eu, dar suntem încă destul de departe de la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi te oferi cuțitului de chirurg și în fiecare zi ai timp să fugi de acolo "eu merg împotriva morții" (din ce evanghelie?!) greșelile se hrănesc cu cuvinte poezia e un zar aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
râului. Fiind cea mai mică în familie, mi-a revenit obligația ghilitului pânzelor în fiecare vară, mai cu seamă în luna lui cuptor. Atunci razele fierbinți ale soarelui uscau pânzele de in și cânepă destul de repede, că puteam să le zbat de mai multe ori pe zi și să le întind pe prund, să se usuce. Era destul de plăcută această sarcină, mai ales că între ghilitul lor puteam să mă scald în voie, în bulboana din apropiere. De multe ori când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nivelul maxim. Am țipat și Maria m-a apucat de mâini, să mă tragă spre ea. Neavând prea multă forță, nu reușea să mă miște din loc. Ion, fratele ei șchiop, cosea niște iarbă în livadă și ne-a văzut zbătându-ne, deasupra fântânii. A alergat spre noi, mai mult într-un picior, m-a prins cu putere în brațe și m-a așezat pe o lespede mare de piatră. Nu puteam scoate o vorbă. Spaima mi-a legat limba. Băieții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu se ridica la acel rang, ca a Burcenilor. Pentru a se căsători cu ea, băietanul lui Burciu, a luat căruța cu doi cai zdraveni, alți doi feciori și-au "furat-o" (luat-o cu forța) pe fată. Aceasta se zbătea-n căruță ca o pasăre în cușcă. Feciorii au fost nevoiți s-o lege de căruță cu lanțurile. În țipete și urlete au ajuns la casa așa zișilor socri mari și au încuiat-o într-o cămară cu gratii la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
erau roșcați: I-am numit Golașul, Albul, Roșcatul, Moțatul, Codatul, Pintenatul, Împiedicatul, Încălțatul... N-a rămas niciunul fără nume. Cel mai drag mi-a devenit cel cu gâtul gol. Era și tare blând. Îl luam în brațe și nu se zbătea. Parcă înțelegea că-l simt aproape... Când celelalte cloști au venit în ogradă cu puii lor, mama m-a ajutat s-o separ pe cloșca mea, făcându-i un ocol mai larg într-un colț. Astfel, am evitat să le
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sora mamei. Două camere goale, cu pături de campanie. Satul era invadat de refugiați iar localnicii în marea lor majoritatea erau săraci. Nu ne-a fost ușor! Fratele a întrerupt liceul, eu eram elevă la școala din sat. Părinții se zbăteau să ne asigure, în special nouă, copiilor, un trai liniștit și cât de cât confort. Mama muncea mult la școală și acasă. În ochii ei citeam mereu durerea, epuizarea. Tata reprezenta echilibrul! Simpla lui prezență aducea calmul, liniștea, încrederea în
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
începuseră să aibă crestături, riduri și șănțulețe, reflectând pregnant uzura fizică intensă, violentă și prematură a unei femei încolțite de necazurile și nevoile cotidiene. ...Of, mama, mama, mama! Ce milă mi-era de tine, ce milă, ce milă... Cum te zbăteai tu pentru noi, ca să ne asiguri în fiecare zi hrana necesară, îmbrăcămintea, cărțile și caietele și tot ce trebuie unei familii cu șase copii fără tată. Of, Doamne! Unde sunt mila, dreptatea, dragostea și înțelegerea față de cel sărman? Unde ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă: o revărsare demențială, diluviană și apocaliptică, de galben. Călcam pe spice de grâu galben. Cel mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate, de miile de picioare ale noilor veniți. Reflecțiile mele cu tentă filozofico-socială au fost brutal întrerupte de vocea stridentă a domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
liniștește-te. Adună-te și gândește-te pentru cine trebuie să te sacrifici. Cine te așteaptă să vii cu sufertașul de mâncare și cu pâine. Și mie mi-a fost greu la început, crede-mă! Am plâns și m-am zbătut și după un timp m-am obișnuit și nu am mai luat în seamă toate aceste lucruri urâte, toată mizeria asta. Știi? Mă gândeam că sunt și ei niște oameni bătrâni, neputincioși, suferinzi. Că și lor le pare rău să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]