47,905 matches
-
un accesoriu de performanță și nici nu înlocuiește practicile unui condus preventiv, ci este mai degrabă o tehnologie de siguranță pentru a asista șoferul să revină din situații periculoase. ESC-ul nu mărește tracțiunea, deci nu permite o creștere a vitezei în viraje (cu toate că facilitează o virajare cu un control mai bun). Mai general, ESC-ul funcționează în limitele inerente ale manevrabilității vehiculului și în limitele aderenței dintre roți și drum. O manevră imprudentă poate depăși aceste limite, având drept consecință
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
Crown Majesta, Toyota a implementat sistemul VDIM (Vehicle Dynamics Integrated Management), sistem care a încorporat ESC-uri în prealabil independente, și care funcționează nu numai după ce un derapaj a fost detectat, dar chiar previne apariția derapajelelor. Utilizând schimbarea electrică a vitezelor, acest sistem mai avansat poate chiar să modifice treptele de viteză și nivelurile cuplului direcției pentru a asista șoferul în manevrele de evitare. Funcționarea ESC se face simțită în virajele abordate brusc, în momentele în care traiectoria vehicululul are tendința
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
sistem care a încorporat ESC-uri în prealabil independente, și care funcționează nu numai după ce un derapaj a fost detectat, dar chiar previne apariția derapajelelor. Utilizând schimbarea electrică a vitezelor, acest sistem mai avansat poate chiar să modifice treptele de viteză și nivelurile cuplului direcției pentru a asista șoferul în manevrele de evitare. Funcționarea ESC se face simțită în virajele abordate brusc, în momentele în care traiectoria vehicululul are tendința de a scăpa de sub control, în special pe suprafețele cu aderență
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
același timp (ABS, Controlul Tracțiunii, controlul climei, etc.). Semnalele de intrare sunt transmise prin intermediul circuitului de intrare către un controler digital. Starea în care se dorește poziționarea autovehiculului este determinată pe baza unghiului de virare, a gradientului său și a vitezei. Simultan, senzorul pentru unghiul de virare calculează starea actuală. Controlerul calculează forțele de frânare și accelerare necesare pentru fiecare roată individual și transmite comanda necesară valvelor modulatorului hidraulic. Printr-o interfață CAN unitatea electronică de control (ECU) este conectată cu
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
cum sunt cele recente de la Toyota și Lexus, pot fi dezactivate temporar urmând o procedură nedocumentată: printr-o serie de apăsare a pedalei de accelerație și de tragere a frânei de mână. Mai mult, scoaterea cablului al unui senzor a vitezei de rotație a roții este o altă metodă de dezactivare a majoritatea sistemelor ESC. ESC-ul este construit pe sistemul de frânare cu anti-blocare (ABS) și toate vehiculele echipate cu ESC sunt dotate cu sisteme de control al acțiunii. ESC
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
pe care coordonatele sistemului le pot lua, precum și toate pozițiile posibile, se numește "spațiul configurațiilor". Dar Legile lui Newton afirmă că un sistem mecanic evoluează într-o manieră deterministă și îi putem determina pozițiile ulterioare dacă se cunoaște poziția și viteza inițală a lui într-un punct oarecare. Pentru a considera și viteza este necesar să adăugăm la cele n coordonate alte noi variabile formula 5, care reprezintă impulsurile pe direcțiile coordonatelor. Ansamblul valorilor formula 6 pe care le pot lua diferiți parametrii
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
numește "spațiul configurațiilor". Dar Legile lui Newton afirmă că un sistem mecanic evoluează într-o manieră deterministă și îi putem determina pozițiile ulterioare dacă se cunoaște poziția și viteza inițală a lui într-un punct oarecare. Pentru a considera și viteza este necesar să adăugăm la cele n coordonate alte noi variabile formula 5, care reprezintă impulsurile pe direcțiile coordonatelor. Ansamblul valorilor formula 6 pe care le pot lua diferiți parametrii se numește "spațiul fazelor". Ca un exemplu al mișcărilor în spațiul fazelor
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
a impulsului "p" egalează "forța Newtoniană", deci, din prima ecuație rezultă că forța particulei egalează rata cu care pierde energie potențială prin schimbarea coordonatei "x", adică, forța egalează gradientul negativ al potențialului energetic. Derivata în timp a lui "q" înseamnă viteză, deci: A doua ecuație a lui Hamilton înseamnă că viteza particulei egalează derivata energiei cinetice prin schimbarea impulsului. Prin derivare în funcție de "p" a formulei "p/2m" se obține "p/m = mv/m = v." Ecuațiile lui Hamilton sunt atractive având în
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
rezultă că forța particulei egalează rata cu care pierde energie potențială prin schimbarea coordonatei "x", adică, forța egalează gradientul negativ al potențialului energetic. Derivata în timp a lui "q" înseamnă viteză, deci: A doua ecuație a lui Hamilton înseamnă că viteza particulei egalează derivata energiei cinetice prin schimbarea impulsului. Prin derivare în funcție de "p" a formulei "p/2m" se obține "p/m = mv/m = v." Ecuațiile lui Hamilton sunt atractive având în vedere simplitatea și simetria lor. Ele au fost analizate din
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
dar o arie interesantă de cercetare este studiul sistemelor integrabile, în care se pot construi un număr infinit de marimi independente care se conservă. Putem obține ecuațiile lui Hamilton văzând cum se schimbă Lagrangianul unei particule în timp, spațiu și viteză: Impulsul generalizat este definit ca formula 11, iar ecuațiile lui Lagrange ne spun că: pe care o pune rescrie sub forma: și substituind rezultatul în diferențiala lui Lagrange, obținem: pe care o putem rearanja sub forma: sau mai concis: Termenul din stanga
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
egalului, obținem de fapt "ecuațiile canonice" ale lui Hamilton: Aceste ecuații au avantajul că formula 19 și formula 20 apar ca funcții explicite de formula 21 și formula 22. Începând cu mecanica lui Lagrange, ecuațiile de mișcare se bazează pe coordonatele generalizate: și similar vitezele generalizate: Deci, putem scrie Lagrangianul sub forma: unde indicii "j" variază de la "1" la "N". Mecanica hamiltoniană are drept scop înlocuirea vitezelor generalizate cu impulsurile generalizate, cunoscute și sub numele de "coordonate canonice". Fiecărei viteze generalizate îi corespunde o "coordonată
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
formula 21 și formula 22. Începând cu mecanica lui Lagrange, ecuațiile de mișcare se bazează pe coordonatele generalizate: și similar vitezele generalizate: Deci, putem scrie Lagrangianul sub forma: unde indicii "j" variază de la "1" la "N". Mecanica hamiltoniană are drept scop înlocuirea vitezelor generalizate cu impulsurile generalizate, cunoscute și sub numele de "coordonate canonice". Fiecărei viteze generalizate îi corespunde o "coordonată canonică", definită prin: În coordonate Carteziene, impulsul generalizat corespunde exact impulsului. În coordonate polare, impulsul generalizat corespunde momentului unghiular, iar prin alegerea
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
pe coordonatele generalizate: și similar vitezele generalizate: Deci, putem scrie Lagrangianul sub forma: unde indicii "j" variază de la "1" la "N". Mecanica hamiltoniană are drept scop înlocuirea vitezelor generalizate cu impulsurile generalizate, cunoscute și sub numele de "coordonate canonice". Fiecărei viteze generalizate îi corespunde o "coordonată canonică", definită prin: În coordonate Carteziene, impulsul generalizat corespunde exact impulsului. În coordonate polare, impulsul generalizat corespunde momentului unghiular, iar prin alegerea unei coordonate generalizate oarecare, este posibil să nu obținem o interpretare intuitivă fizică
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
rezolvat decât ecuațiile lui Lagrange, care sunt de ordinul doi. Cu toate acestea, pași care conduc la ecuațiile de mișcare sunt mai costisitori decât în mecanica lui Lagrange - începând cu coordonatele generalizate și Lagrangianul, trebuie să calculăm hamiltonianul exprimând fiecare viteză generalizată în termenii coordonatelor generalizate, pe care o vom înlocui în hamiltonian. În final, vom obține aceeași soluție ca în mecanica lui Lagrange sau folosind legile de mișcare Newtoniene. Principala atracție a hamiltonianului fiind aceea că, oferă o bază pentru
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
Hamiltonian este numită mecanica Hamiltoniană a unui sistem Hamiltonian. Structura simplectică induce o paranteză Poisson, iar paranteza Poisson dă spațiul funcțiilor pe structura mulțimii unei algebre Lie. Fiind dată funcția "f", aven: Dacă avem o probabilitate de distribuție ρ, deoarece viteza din spațiul fazelor (formula 33) are divergența egală cu zero și probabilitatea se conservă, derivata ei convectivă este zero și putem scrie: Aceasta se numește teorema lui Liouville: Fiecare funcție netedă "G" peste o mulțime simplectică generează o familie uniparametrică de
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
nerelativist clasic al particulei în câmpul electromagnetic este: unde e este sarcina electrică a particulei (nu neapărat sarcina electronului), formula 43 este potențialul electric scalar, iar formula 44 sunt componentele potențialului magnetic vectorial. Impulsul generalizat poate fi derivat din: Rearanjând, putem exprima viteza în funcție de impuls: Dacă le substituim în Hamiltonian și le rearanjăm, obținem: Acestă ecuație este frecvent folosită în mecanica cuantică. Lagrangianul pentru o particulă relativistă încărcată este dat de: Impulsul canonic total al particulei este: adică, suma impulsului și al potențialului
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
le substituim în Hamiltonian și le rearanjăm, obținem: Acestă ecuație este frecvent folosită în mecanica cuantică. Lagrangianul pentru o particulă relativistă încărcată este dat de: Impulsul canonic total al particulei este: adică, suma impulsului și al potențialului cinetic. Rezolvând , obținem viteza: Deci Hamiltonianul este: din care obținem ecuația forței (echivalentă cu ecuația Euler-Lagrange): pe care derivând-o, obținem: O expresie echivalentă pentru Hamiltonian în funcție de impulsul relativist formula 54 este: Acestă formulare are avantajul că formula 56 poate fi măsurat experimental, iar formula 57 nu
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
au devenit doar 3, modificare efectuată în urma acordurilor și armonizării cu practica mai multor companii feroviare europene. Din 2015 mai există doar trenuri Regio și InterRegio, trenurile IC fiind retrogradate la statutul de IR datorită imposibilității companiei de a asigura viteza minimă de 60 km/h. Trenurile regionale sunt cele mai folosite trenuri oferite de CFR Călători. Sunt folosite pentru două mari scopuri: pentru a face legătura dintre un oraș și comunele apropiate sau pentru a face legătura dintre două orașe
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
CFR Călători. Sunt folosite pentru două mari scopuri: pentru a face legătura dintre un oraș și comunele apropiate sau pentru a face legătura dintre două orașe învecinate. Mai sunt numite și trenuri de navetiști. Trenurile Regio au cea mai mică viteză medie ( în 2004), au cele mai slabe condiții (de obicei cele mai vechi vagoane dar uneori și Săgeata Albastră) și au o reputație ca fiind foarte lente, aglomerate, murdare și de obicei neîncăpătoare dar și tarife mult mai reduse decât
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
cu rare excepții. Există totuși și trenuri Regio care circulă pe distanțe medii și chiar mari. Exemple de trenuri regionale care circulă pe distanțe de peste : Tarifele pentru acest tren sunt cele mai mici deoarece nu se plătește un supliment de viteză, ci doar legitimația de călătorie, bazată pe distanță și clasă. Locurile nu sunt rezervabile. Majoritatea trenurilor personale sunt formate din vagoane necompartimentate, cu unul sau două nivele. Uneori, mai ales pe rutele rurale, trenurile sunt compuse numai din vagoane clasa
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
Aeroport circulă fără oprire și sunt formate din automotoare Siemens Desiro („Săgeata Albastră”). Trenurile InterRegio sunt folosite pentru distanțe lungi și medii și opresc (în general) numai în orașe. La trenurile InterRegio sunt folosite garnituri foarte bune și au o viteză medie mai mare (67 km/h în 2004). Prețul biletelor este mai ridicat, deoarece se plătește și un supliment, pe lângă prețul legitimației de călătorie. Unele trenuri InterRegio necesită rezervare de locuri. Sunt folosite și pentru distanțe foarte mari, cum ar
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
restaurant. În momentul de față (2016), cea mai lungă rută (ca durată dar și ca distanță) din România este Satu Mare-Mangalia (928 km), rută care se face în sezonul de vară în 18 ore cu un tren InterRegio. Limita de viteză pentru toate trenurile din România este de 160 km/h, dar singura rută pe care trenurile pot circula cu o asemenea viteză este București-Constanța. De asemenea, pe ruta București-Florești Prahova se poate circula cu 140 km/h. Pe restul liniilor
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
km), rută care se face în sezonul de vară în 18 ore cu un tren InterRegio. Limita de viteză pentru toate trenurile din România este de 160 km/h, dar singura rută pe care trenurile pot circula cu o asemenea viteză este București-Constanța. De asemenea, pe ruta București-Florești Prahova se poate circula cu 140 km/h. Pe restul liniilor viteza maxima este de 120 km/h. Viteza medie a trenurilor (incluzând opririle în stații), conform rapoartelor CFR din 2004, este: EuroCity
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
pentru toate trenurile din România este de 160 km/h, dar singura rută pe care trenurile pot circula cu o asemenea viteză este București-Constanța. De asemenea, pe ruta București-Florești Prahova se poate circula cu 140 km/h. Pe restul liniilor viteza maxima este de 120 km/h. Viteza medie a trenurilor (incluzând opririle în stații), conform rapoartelor CFR din 2004, este: EuroCity (EC) și EuroNight (EN) au fost trenuri internaționale operate de obicei de CFR în parteneriat cu companii feroviare din
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
160 km/h, dar singura rută pe care trenurile pot circula cu o asemenea viteză este București-Constanța. De asemenea, pe ruta București-Florești Prahova se poate circula cu 140 km/h. Pe restul liniilor viteza maxima este de 120 km/h. Viteza medie a trenurilor (incluzând opririle în stații), conform rapoartelor CFR din 2004, este: EuroCity (EC) și EuroNight (EN) au fost trenuri internaționale operate de obicei de CFR în parteneriat cu companii feroviare din alte țări, în funcție de originea și destinația rutei
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]