47,905 matches
-
călători, serviciul a fost suspendat în 2011, vagoanele fiind realocate pentru călătorii de clasa I. Trenurile Inter-City erau cele mai folosite pentru rutele dintre marile orașe și puteaut fi de zi și de noapte. Aceste trenuri au cea mai mare viteza medie dintre toate trenurile CFR (87 km/h în 2004) și folosesc cele mai moderne vagoane, putând concura cu marile trenuri europene. Din această cauză, tarifele pentru trenurile Inter-City sunt cele mai mari. Au existat două tipuri de garnituri pentru
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
pentru trenurile InterCity: tradiționale și automotoare Desiro. Garnitura pentru trenurile tradiționale este formată din vagoane noi sau modernizate, cu aer condiționat, precum și o serie de servicii la clasa I, cum ar fi mâncare gratuită. Aceste trenuri ating cele mai mari viteze din România. Trenurile IC au fost scoase din mersul trenurilor în 2015 datorită imposibilității companiei de a asigura viteza minimă de 60 km/h. Din București există perechi de trenuri cu destinația Budapesta, Viena, Kiev, Chișinău si Sofia. Din principalele
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
aer condiționat, precum și o serie de servicii la clasa I, cum ar fi mâncare gratuită. Aceste trenuri ating cele mai mari viteze din România. Trenurile IC au fost scoase din mersul trenurilor în 2015 datorită imposibilității companiei de a asigura viteza minimă de 60 km/h. Din București există perechi de trenuri cu destinația Budapesta, Viena, Kiev, Chișinău si Sofia. Din principalele orașe din Ardeal pleacă trenuri spre Budapesta și Debrețin (Ungaria). La sfârșitul anului 2014, conform raportului de activitate al
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
din Moldova, în caz de necesitate. Are o capacitate de primire de 3.000 tone de cereale pe zi prin intermediul transportului auto și feroviar și o capacitate încărcare a unităților de transport maritime de până la 7.000 tone, cu o viteză de încărcare de 300 tone pe oră. Are o capacitate de prelucrare pentru export de până 500 mii tone cereale. Ca inconveniente, dezvoltarea portului Giurgiulești și manevrele navelor în dreptul său, sunt stînjenite de îngustimea malului moldovenesc al Dunării (doar 340
Portul Giurgiulești () [Corola-website/Science/318022_a_319351]
-
egale cu impulsurile generalizate corespunzătoare. Similar, coordonatele generalizate pot fi obținute prin derivarea acțiunii formula 3, în funcție de impulsurile generalizate. Prin inversarea acestor ecuatii, se poate determina evoluția unui sistem mecanic, adică, putem determina coordonatele generalizate ca funcții de timp. Pozițiile și vitezele inițiale apar drept constante de integrare ale soluției formula 3, corespunzând mărimilor care se conservă în timpul evoluției sistemului mecanic, precum energia, momentul unghiular, sau vectorul Laplace-Runge-Lenz. Ecuația Hamilton-Jacobi este o ecuație cu derivate parțiale de ordinul întâi a acțiunii formula 3 în funcție de
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
Ansatzul lui formula 62, obținem: Limita clasică (formula 131) a ecuației Schrödinger de mai sus devine identică cu următoarea variantă a ecuației Hamilton-Jacobi: în care formula 134 sunt componentele contravariante ale tensorului metric, m este masa de repaus a particulei, iar c este viteza luminii.
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
tradițional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Odată cu apariția muzicii armonice, polifonice, ne-modale într-unele din bisericile ortodoxe, unele din formele tradiționale s-au pierdut. În cântarea bizantină, modurile stihirarice sunt de viteză "medie" (mai lentă decât modul irmologic, dar mai rapid decât cel papadic), cântarea fiecărei silabe acoperind adesea două sau trei note. Modul stihiraric este folosit cel mai adesea pentru cântarea stihirilor, dar nu în mod exclusiv. În anumite tradiții muzicale
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
milioane lei, iar prin implementarea sa, distanța dintre DN11 și DN13 a fost redusă de la 11 km (9 km în intravilan și 2 km în extravilan) la 6,43 km (situați în extravilan), ceea ce a dus la atât la creșterea vitezei de deplasare, cât și la scăderea timpului de parcurgere a distanței. Pe acest tronson se are de asemenea în vedere amenajarea unui pasaj peste varianta de ocolire, la intersecția cu Drumul Județean 103, spre Sânpetru, precum și dublarea sa la două
Varianta de ocolire a municipiului Brașov () [Corola-website/Science/318165_a_319494]
-
această circulă era Piața Victoriei - Hipodrom. În existau linii de troleibuze deservite de patru depouri de troleibuze (în ordinea alfabetică): Berceni, Bucureștii Noi, Bujoreni, Vatra Luminoasă. Troleibuzele, ca și autobuzele, nu dispun de culoare de circulație rezervate și prin urmare viteza lor comercială este, mai ales în orele de vârf, foarte slabă (12 km/oră). Traseele și distanțele dintre stații, care până în anii 1970 permiteau călătorilor să se deplaseze din orice punct al orașului în oricare altul fără a fi nevoiți
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
și 1960 și exploatat în multe state din blocul comunist. Avea un motor de 74 kW (80/86 kW conform altor surse) și o caroserie din metal, lucru mai rar la acea vreme. Alimentarea se făcea la 550 V, iar viteză maximă era de 57,5 km/h. Capacitatea de transport era de 65 de locuri, din care 40 pe scaune. Aceste troleibuze au circulat între anii 1957 și prima parte a anilor 1980 (cam 1985 ultimele vehicule, ca vehicule de
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
care îi condusese cu mașina pe artiști la aeroport și a fost martor la decolare, a făcut identificarea oficială a rămășițelor acestora. Avionul era într-un unghi îndreptat în jos și înclinat spre dreapta când a lovit solul la o viteză de aproximativ . Avionul s-a răsturnat și a mai alunecat alți pe gheață înainte de a se opri într-un gard de sârmă de la marginea proprietății lui Juhl. Trupurile lui Holly și Valens se aflau lângă avion, Richardson fusese aruncat peste
The Day the Music Died () [Corola-website/Science/318294_a_319623]
-
și a transmis pe Pământ date fotografice. Stația lunară automată care a reușit o aselenizare căreia oamenii i-ar fi putut supraviețui cântărea 99 kg. Ea a utilizat o parașută și a supraviețuit impactului ce a avut loc la o viteză de 15 metri/secundă (54 km/h). Ea era compusă dintr-un container închis ermetic, ce conținea echipamente radio, un dispozitiv de sincronizare, sisteme de control termic, aparatură științifică, sursele de alimentare cu energie, și un sistem de televiziune. Încărcătura
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
producția. În deceniile următoare au fost instalate, respectiv scoase din funcțiune, succesiv, câteva sisteme înregistratoare, ținând seama de progresul tehnic și de necesitatea asigurării continuității datelor. Un sistem Mating & Wiesenberg, bazat pe același principiu ca Askania & Eschenhagen dar având două viteze de derulare, a funcționat în perioada 1959-1972. Au urmat sistemele Bobrov (unul utilizat la Observator, alte două într-un număr de stații temporare mobile de pe teritoriul țării), un magnetometru trivariațional cu torsiune fotoelectrică, un magnetometru trivariațional Dimars și o stație
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
existau locomotive construite între 1913 și 1921, dar care anterior anului 1919 au făcut parte din patrimoniul altor administrații feroviare europene. Față de seriile comandate de CFR, aceasta avea câteva particularități: forță de tracțiune mai mică, de 17300 tf, dar o viteză sporită la 55 km/h. Masă pe osie în stare de serviciu era de 17,1 ț putând să se înscrie în curbe de minim 100 m. Numerele de înregistrare la CFR au fost 40.001-40.112. Cum cărțile de
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
diversele depouri. Cert este că în toată perioada interbelică seria CFR 40.000 a fost folosită în majoritatea depourilor din Vechiul Regat. Nu există informații despre folosirea seriei CFR 40.000 înainte de 1945 și în Ardeal. Forța de tracțiune și viteza relativ mică au făcut ca locomotivele din seria 40.000 să fie folosite preponderent în traficul de marfă, mixt, dar și de călători pentru trenurile personale. Aproape toate exemplarele au fost concentrate în regională București, fiind o prezență obișnuită în
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
mondial. Modelul german avea o lungime totală (cu tender 3T16.5 ) de 18.912 mm peste tampoane, înălțimea 4.250 mm, roți cuplate cu diametrul 1400 mm, o încărcare pe osie de 15,4t, putând remorca garnituri de călători cu viteză maximă de 60 km/h (la această viteza pe o rampă 0, masa maximă ce putea fi remorcata era de 1.150 ț) și un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
tender 3T16.5 ) de 18.912 mm peste tampoane, înălțimea 4.250 mm, roți cuplate cu diametrul 1400 mm, o încărcare pe osie de 15,4t, putând remorca garnituri de călători cu viteză maximă de 60 km/h (la această viteza pe o rampă 0, masa maximă ce putea fi remorcata era de 1.150 ț) și un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă. Din 1910, anul apariției modelului și până în 1923
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
15,4t, putând remorca garnituri de călători cu viteză maximă de 60 km/h (la această viteza pe o rampă 0, masa maximă ce putea fi remorcata era de 1.150 ț) și un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă. Din 1910, anul apariției modelului și până în 1923, numai în parcul căilor ferate prusace au existat 2.307 exemplare din acest tip. La calea ferata română tipul G10 ajunge după primul război
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
Doi ani mai tarziu, locomotivă 50.340 părăsea Uzinele Malaxa, purtând numele "Regele Mihai". Acest eveniment marchează terminarea comenzilor făcute în străinătate pentru locomotivele din această serie. În 1936 se lansează comandă pentru seria 50.100 cu distribuție Lentz și viteza sporită la 70 km/h. Datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial, dintr-o comandă mai amplă se vor construi doar 10 locomotive, numerotate 50.1001-50.1010. Din această serie se mai păstrează astăzi 50.1001, transformată însă într-
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
Viteza areolară este în fizică o mărime vectorială care reprezintă aria măturată în unitatea de timp de raza vectoare a unui punct material aflat în mișcare pe o traiectorie curbilinie. Formula de definiție este dată de expresia: Unde formula 1 este vectorul
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
areolară este în fizică o mărime vectorială care reprezintă aria măturată în unitatea de timp de raza vectoare a unui punct material aflat în mișcare pe o traiectorie curbilinie. Formula de definiție este dată de expresia: Unde formula 1 este vectorul viteză areolară, formula 2 vectorul ariei și formula 3 este timpul. Cu alte cuvinte, vectorul viteză areolară este egală cu derivata de ordinul întâi în raport cu timpul a vectorului de arie descris de raza vectoare. Se măsoară în SI în m /s. Viteza areolară
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
de timp de raza vectoare a unui punct material aflat în mișcare pe o traiectorie curbilinie. Formula de definiție este dată de expresia: Unde formula 1 este vectorul viteză areolară, formula 2 vectorul ariei și formula 3 este timpul. Cu alte cuvinte, vectorul viteză areolară este egală cu derivata de ordinul întâi în raport cu timpul a vectorului de arie descris de raza vectoare. Se măsoară în SI în m /s. Viteza areolară este utilizată în general pentru descrierea mișcărilor punctului material în câmp central de
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
vectorul viteză areolară, formula 2 vectorul ariei și formula 3 este timpul. Cu alte cuvinte, vectorul viteză areolară este egală cu derivata de ordinul întâi în raport cu timpul a vectorului de arie descris de raza vectoare. Se măsoară în SI în m /s. Viteza areolară este utilizată în general pentru descrierea mișcărilor punctului material în câmp central de forțe, în particular, pentru studiul mișcării corpurilor cerești pe traiectorii eliptice. Pentru un punct material ce se mișcă pe o curbă oarecare, raza vectoare urmărește permanent
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
geometric al tuturor punctelor pe care vârful razei vectoare le atinge pe durata mișcării. În acest timp vectorul de poziție descrie (mătură) o suprafață cu arie determinată. Prin raportarea mărimii ariei măturate la durata mișcării se generează mărimea fizică denumită "viteză areolară". Pentru scrierea formulei matematice exacte a acestei mărimi, se ia în considerare o curbă ("C") oarecare din spațiu (vezi figura din dreapta sus).Fie formula 4 originea sistemului de referință, formula 5 punctul de pe traiectorie în care se află punctul material la
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
i se asociază vectorul arie care este egală cu mărimea ariei înmulțită cu vectorul unitate normal la suprafața determinată de vectorii de poziție inițială și finală formula 13 Prin raportul dintre vectorul arie și intervalul de timp se găsește formula vectorului viteză areolară medie: formula 14 Acest vector este normal la suprafața (ABC) și are valoarea scalară egală cu formula 15, prin urmare, vectorul viteză areolară se poate scrie prin relația: formula 16, unde formula 17 este valoarea (mărimea vectorului viteză areolară medie). Pentru un interval
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]