459,681 matches
-
000 persoane ucise. După război, decesul său a fost documentat în 1949, , cu data înscrisă 28 aprilie 1942. Între timp, Landmesser a fost eliberat din închisoare la 19 ianuarie 1941 A lucrat ca maistru pentru firma Püst, o companie de transport. Compania a avut o ramură la fabirca Heinkel-Werke în Warnemünde. În februarie 1944 a fost detașat într-un , . A fost declarat , și presupus mort la 17 octombrie 1944, în timpul campaniei din Croația. Ca în cazul Irmei, decesul său a fost
August Landmesser () [Corola-website/Science/331024_a_332353]
-
vezi Bătălia de la Iwo Jima) și Okinawa (vezi Bătălia de la Okinawa) între martie-iulie 1945, incluzând apărarea antiaeriană a grupului de sprijin al unui portavion și efecutarea unor bombardamente pe coastă. În iulie-august 1945 a participat la operații contra navelor de transport japoneze în China de Est și Marea Galbenă. După sfârșitul războiului a servit la operațiunile militare pentru ocuparea Coreei și a transportat un număr de soldați americani înapoi în SUA. A fost retrasă din serviciu în februarie 1947 și plasată
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
a fost atribuită Grupului de Sprijin de Crucișătoare 95, unde a servit ca vas amiral, împreună cu sora ei "Alaska", sub comanda Contraamiralului Francis S. Low. Pe 16 iulie, "Guam" și "Alaska"au organizat o operațiune de eliminare a navelor de transport japoneze în China de Est și în Marea Galbenă. Totuși, nu au avut un succes însemnat, și s-au întors la flotă pe 23 iulie. În continuare au luat parte la un raid major, care a inclus trei cuirasate de
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
luptele individuale și au fost echipate cu tunuri, care lipseau modelelor anterioare. F-14 și F-15 au fost destinate în principal asigurării misiunilor de asigurare a superiorității aeriene datorită radarelor cu rază lungă de acțiune din dotare și a capacității de transport a unui număr mai mare de rachete cu rază lungă de acțiune. La sfârșitul secolului trecut, SUA a optat pentru dezvoltarea unui nou avion de vânătoare care să obțină superioritatea aerinană fără să fie detectat de inamic. Programul „Advanced Tactical
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
în Anglia ar reprezenta o chestiune de viață sau moarte pentru britanici, care nu ar ezita să angajeze întreaga forță navala până la ultimul vas și ultimul om în lupta pentru supraviețuire. Amiralul a remarcat că Luftwaffe era capabilă să apere transporturile navale germane împotriva raidurilor flotei britanice și a considerat că forțele aeriene germane nu erau capabile să suplinească nici pe termen scurt inferioritatea "Kriegsmarine"}}. Când Franz Halder, șeful marelui stat major al forțelor terestre, a aflat care este starea "Kriegsmarine
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
și în condiții meteorologice perfecte s-ar fi deplasat încet, fiind vulnerabile la toate tipurile de atac. În plus, nu exista nici măcar un număr suficient de mare de barje pentru trasportul primului val de invazie, cu atât mai puțin pentru transportul valurilor următoare și a echipamentelor acestora. Germanii aveau nevoie să cucerească imediat un port, un lucru puțin probabil dată fiind capacitatea defensivă ridicată a apărării de coastă britanice din zona de sud-est. Britanicii se pregătiseră la rândul lor, punând la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
eforturi importante pentru găsirea unor soluții parctice pentru debarcarea tacurilor pe plajele de invazie. Deși barjele de tip A puteau să debarce tancuri de dimensiuni medii pe plajele deschise, acest lucru putea fi făcut doar în timpul refluxului, când vasele de transport erau pe pământ ferm. Timpul necesar ansamblării rampelor externe presupunea că atât blindatele cât și echipele de mecanici se aflau pentru o anumită perioadă sub focul inamicului. Din acest motiv, germanii au căutat să găsească o metodă mai rapidă și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
funcționării motorului și supraviețuirii echipajului era aspirat în tanc printr-un furtun lung de 18 m, ținut la suprafața apei de un flotor. De flotor era atașată și o antenă, care permitea comunicația radio dintre echipajul tancului și barja de transport. Motorul tancului fusese modificat pentru ca să permită răcirea cu apă de mare, iar țevile de eșapament erau prevăzute cu supape de descărcare. Apa infiltrată în tanc putea fi eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută cu ajutorul unui giroscop direcțional
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
mare, iar țevile de eșapament erau prevăzute cu supape de descărcare. Apa infiltrată în tanc putea fi eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută cu ajutorul unui giroscop direcțional și cu ajutorul instrucțiunilor radio date de operatori de pe barjele de transport. Testele făcute la sfârșitul în iunie și iulie la Schilling, lângă Wilhelmshaven, au arătat că tancul submersibil funcționa corespunzător când se deplasa pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de invazie. Tractoarele urmau să tragă pe plajă barjele fără sistem propriu de propulsie și să remorcheze vehiculele prin nisipul plajelor. De asemenea, tractoarele urmau să transporte provizii în perioada celor șase ore de reflux, când barjele nu mai pluteau. Transportul trebuia făcut cu o remorcă amfibie cu o capacitate de 10-20 t, tractată de "Landwasserschlepper". Generalul Halder a urmărit o demonstrație a utilizării "Landwasserschlepper" și a remorcii sale pe 2 august 1940 pe insula Sylt. Generalul, deși a avut obiecțiuni
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
abandonată până în cele din urmă. Înaltul Comandament German (OKH) a plănuit inițial o invazie pe scară mare, cu debarcarea a 40 de divizii în regiunea de la Dorset până la Kent. O debarcare de o asemenea amploare depășea cu mult capacitatea de transport a "Kriegsmarine", ceea ce a dus la redimensionarea planurilor inițiale. Noul plan prevedea debarcarea a doar nouă divizii, care avea să aducă pe țărmul Angliei 67.000 de infanteriști și a unei divizii aeropurtate de sprijin. Zona de debarcare a fost
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
după cucerirea plajelor, baterii care urmau să fie folosite la neutralizarea vaselor britanice. Pentru acest scop a fost desemnată "Artillerie Kommand 106" din cadrul Armatei a 16-a, care urma să debarce cu al doilea val pentru asigurarea protecției flotei de transport cât mai devreme posibil. Unitatea era formată din douăzeci și cinci de tunuri de 15 cm și șaptezeci și două de 10 cm. Cel puțin o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
tunuri de 15 cm și șaptezeci și două de 10 cm. Cel puțin o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții britanici erau conștienți de amenințarea reprezentată de artileria
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
a lunii august 1940 și și-au continuat tirurile până în septembrie 1944. Germanii au provocat 3.059 alarme, au ucis 216 civili și au avariat 10.056 obiective din regiunea Dover și, cel mai important, au produs pierderi foarte mari transportului naval, probabil cele mai mari pierderi suferite de britanici în afara celor suferite în timpul Bătăliei Angliei. Atât britanicii cât și americanii erau conviși în timpul verii anului 1940 că invazia germană era iminentă. Germanii, la rândul lor, erau suficient de siguri pe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
mai mare port care ar fi fost cucerit de germani în timpul fazei inițiale a invaziei, permitea tranzitarea a aproximativ 150 t de provizii pe zi în prima săptămână a invaziei (dacă echipamentele portuare ar fi fost distruse, iar caciatatea de transport a portului ar fi fost redusă cu 50% de către bombardmentele RAF). De-a lungul unei săptămâni, capacitatea maximă de procesare a portului putea să crească la 600 t pe zi, dar numai după ce germanii ar fi reparat instalațiile portuare și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
crescut capacitatea de descărcare cu încă 800 de tone pe zi, ridicând la 40% necesarul de provizii manevrate prin proturi, dar această creștere pleca de la supoziția că Royal Navy sau RAF nu ar fi reușit să perturbe în mod serios transporturile germane peste Canalul Mânecii. În perioada 19-26 septembrie 1940, condițiile meteorologice în regiunea Canalului Mânecii une ar fi trebuit să aibă loc invazia au fost în general bune. Traversare Canalului, chiar și cu barjele fluviale modificate, în condițiile în care marea a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
programului regional indicativ ENPI-Est 2007-2010 și 2010-2013. EuropeAid sprijină programul prin activitățile ENPI și Mecanismul de cooperare și dezvoltare (Development Cooperation Instrument). INOGATE a fost creat în 1995 ca un mecanism al UE care se ocupă de asistență sistemelor de transport petrol si gaze în Europa (INterstate Oil and GAs Transportation to Europe, de unde a derivat numele său ca un acronim). Activitatea lui se axa inițial pe conductele de petrol și gaze venind din/ prin țările Europei de Est și Caucaz
INOGATE () [Corola-website/Science/331189_a_332518]
-
integrarea piețelor energetice din țările participante cu piața de energie a UE, pentru a crea piețe transparente de energie, capabile de a atrage investiții și de a îmbunătăți securitatea aprovizionării cu energie. (Alte aspecte ale Inițiativei au vizat probleme de transport: a se vedea articolul principal). Țările partenere au agreat obiectivele pentru a armoniza standardele legale și tehnice în vederea creării unei piețe energetice funcționale integrate în conformitate cu cadrele juridice și de reglementare internaționale și ale UE; pentru a crește siguranța și securitatea
INOGATE () [Corola-website/Science/331189_a_332518]
-
Portul Mulberry a fost un tip de construcție marină temporară dezvoltată în Regatul Unit în timpul celui de-al doilea Război Mondial, conceput să fie folosit pentru descărcarea rapidă a vaselor de transport în apropierea plajelor în timpul debarcării din Normandia. Părțile componente a două porturi prefabricate au fost transportate peste Canalul Mânecii din sudul Angliei și ansamblate în dreptul plajelor Normandiei ca parte a debarcărilor din Ziua Z Raidul de la Dieppe din 1942 a demonstrat
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
a debarcărilor din Ziua Z Raidul de la Dieppe din 1942 a demonstrat că Aliații se pot baza pe capacitatea primelor valuri de debarcare de cucerire a unui port din nordul Franței. Problema consta în aceea că navele oceanice folosite pentru transportul proviziilor grele și voluminoase aveau nevoie de dane cu ape suficient de adânci și macarale portuare pentru descărcare. Asemenea condiții nu erau asigurate decât de porturile franceze deja ocupate și puternic apărate de germani. Soluția găsită a fost aceea a
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
susțină pretențiile ereditare ale nepoatei sale, fiica lui Cristian al II-lea, la regatele scandinave. Războiul a fost declarat împotriva lui Carol al V-lea în 1542 și cu toate că prinții protestanți germani s-au dovedit a fi aliați necredincioși, închiderea transportului olandez s-a dovedit a fi o armă eficace în mâna regelui Cristian, astfel încât Olanda l-a determinat pe Carol să facă pace cu Danemarca în Speyer, pe 23 mai 1544. Conflictul dominant al domniei sale a fost războiul scandinav de
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
de prezentarea unor evenimente cure au marcat destinul țării: Revoluția din 1848, Unirea Principatelor (1859), câștigarea Independenței de stat (1877) și Marea Unire (1918). Totodată sunt reliefate și realizările ce individualizează Giurgiu în cadrul dezvoltării societății românești, cu deosebire prioritățile în transporturi și comunicații. SECȚIA DE ARHEOLOGIE Urme de locuire din paleolitic, vechi de peste 20.000 de ani, descoperite la Malu-Roșu (Giurgiu). Diversele reprezentări plastice descoperite în tell-ul de la Sultana se numără printre cele mai reușite din aria culturii Gumelnița. Schimburile materiale
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
principale joacă actorii Brian Donlevy, Carole Gray și George Baker. Este a doua continuare și ultima a filmului "Musca" din 1958. Filmul prezintă povestea a trei dintre urmașii acelui om de știință care a încercat să perfecționeze o mașină de transport a materiei, dar care a fuzionat cu o muscă atunci când una dintre cele mai mici creaturi a ajuns în transportorul acestuia. Cei trei urmași ai săi sunt: un fiu, Henri Delambre (Brian Donlevy) și doi nepoți. Fiul dorește să continue
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
masă a contributorilor și a muta povara fiscală asupra celor care erau beneficiarii direcți ai unor tipuri de venituri. Astfel, Guvernul Gheorghe Grigore Cantacuzino a mărit valoarea impozitelor pe consumul de petrol, alcool, zahăr și tutun precum și a taxelor pentru transportul cerealelor pe calea ferată. Totodată a introdus o serie de impozite noi cum au fost: cele pe salarii și pensii, pe succesiuni directe, precum și taxele de timbru și de înregistrare pentru societățile bancare. Introducerea noilor impozite și "în special cel
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]