459,681 matches
-
participat activ la lupta împotriva forțelor de ocupație. Rezistența a fost sprijinită cu provizii, arme, muniții, operatori radio și instructori de principalele servicii speciale aliate - Special Operations Executive și Office of Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere și de cale ferată, au participat la dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane și au asigurat un flux neîntrerupt de informații pentru serviciile secrete aliate. În timpul luptelor cu forțele germane au murit 13.000
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
a doua după Germania cel mai puternic bombardată pe frontul de vest. Bombardamentele aliate au atins un maximum în special în perioada de dinaintea debărcării din Normandia din iunie 1944. Bombardamentele strategice aliate care au vizat distrugerea sistematică a sistemului de transport feroviar, a triajelor și podurilor de cale ferată au dus la moartea și a numeroși civili. De exemplu, bombardamentele de pe 26 mai 1944, care au vizat obiective feroviare din zona a cinci orașe franceze din sud-estul Franței a cauzat pierderea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de ștergere a urmelor acelor transferuri, prin tranzacții complexe<ref name="unimedia.info/știri/dragutanu--despre-operatiunea-titirez-in-cazul-celor-trei-banci-93448.html 2015-05-08"></ref>, precum și prin dispariția unor documente, cum a fost cazul unui autovehicul cu documente esențiale ale BEM incendiat, se presupune, cu concursul firmei de transport. Conform raportului, omul de afaceri Ilan Shor a obținut în 2012 controlul asupra celor trei bănci, după care a început să transfere credite de la una la alta dintre cele trei bănci, precum și către entități din străinătate (bănci rusești și off-shore
Operațiunea Titirezul () [Corola-website/Science/334150_a_335479]
-
temerar este un foarte bun paznic al turmelor de animale și al locuinței. Este un bun câine de apărare. Mai este folosit de poliție și armată pe post de câine utilitar. În timpul celor două razboaie mondiale a fost folosit la transportul centurilor cu muniție la trupele de pe front.
Beauceron () [Corola-website/Science/334179_a_335508]
-
a ajuns la 29. Programul de dezvoltare a Marinei Militare a prevăzut achiziționare, în perioada 1886-1887, a doisprezece nave noi (trei torpiloare, un crucișător, cinci șalupe de poliție, trei șalupe canoniere) de la firme franceze și britanice, precum și diverse nave de transport și șlepuri produse la Atelierul flotilei din Galați. Începând cu anul 1906, au intrat în înzestrarea Flotilei de Dunăre opt vedete produse în Marea Britanie și patru monitoare cuirasate din Italia.
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război. În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a promovat până la funcția de șef al Direcției Transporturi. După Primul Război Mondial a scris o carte în care a combătut concepția lui von Moltke de ducere a războiului. La 16 iunie 1913 Staabs a fost înnobilat de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia aniversării a 25 de
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
interesată de explatarea avantajelor sale pentru dezvoltarea unei căi ferate transcontinentale sau a căilor ferate în general. Oamenii de afaceri ca Gadsden, care susțineau diversificarea economiei, erau în minoritate. Economia Sudului se baza pe exporturi de bumbac și rețelele de transport care erau atunci de actualitate îndeplineau necesitățile sistemului de plantații. Nu era prea multă piață internă pentru un comerț între diferitele centre ale Sudului. Pe termen scurt, cea mai bună utilizare a capitalului o constituiau investițiile în sclavi și în
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
istmul este o idee „fezabilă și practică”. Clayton i-a dat apoi instrucțiuni lui Robert P. Letcher, ambasadorul în Mexic, să negocieze un tratat cu scopul de a proteja drepturile lui Hargous. Propunerea Statelor Unite dădea mexicanilor reducere de 20% la transport, garanta drepturile Mexicului în zonă, permitea ca SUA să trimită armata la nevoie și acorda taxelor pentru mărfurile mexicane statutul dat de clauza națiunii celei mai favorizate. Acest tratat nu a fost însă finalizat. între Statele Unite și Regatul Unit, care
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
ca fiind „o bătălie prost concepută și esențialmente inutilă, care putea fi evitată”. Pădurea Hürtgen ocupă o regiunea accidentată dintre cursul râului Rus și orașul Aachen. Pădurea deasă de conifere este tăiată de câteva drumuri, poteci și întreruptă de luminișuri. Transportul cu mijloace mecanizate este dificil. În toamna anului 1944 și la începutul iernii care a urmat, vremea a fost rece și umedă, iar condițiile meteo au interzis de obicei zborul avioanelor în zonă. La nivelul solului, condițiile au variat de la
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
panzerfaust"au limitat la maxim folosirea blindatelor. La rândul lor, americanii au improvizat lansatoare mobile de rachete folosind tuburi lansatoare luate de la avioane și jeepuri modificate. Pe parcursul luptelor, americanii au înțeles necesitatea deschiderii unor noi drumuri pentru blindate prin pădure. Transportul cu orice tip de vehicule era la rândul lui puternic limitat de lipsa drumurilor. În timpul luptelor, orice misiune de aprovizionare, de transfer de trupe de rezervă pentru unitățile din prima linie sau de evacuare a răniților a fost foarte dificil
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
îngreunate cam de aceleași tipuri de dificultăți. În plus, situația germanilor era înrăutățită mai mult de pierderile mari suferite în timpul retragerii din Franța, efectivele fiind completate cu adolescenți sau cu bărbați prea bătrâni pentru ca să mai fie potriviți pentru serviciul militar. Transportul era de asemenea o problemă generată de calitatea și numărul drumurilor, dar și de lipsa de mijloace de transport și combustibil. O bună parte a proviziilor au fost transportate cu mijloace improvizate sau de cărăuși până pe linia frontului. Avantajul principal
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în timpul retragerii din Franța, efectivele fiind completate cu adolescenți sau cu bărbați prea bătrâni pentru ca să mai fie potriviți pentru serviciul militar. Transportul era de asemenea o problemă generată de calitatea și numărul drumurilor, dar și de lipsa de mijloace de transport și combustibil. O bună parte a proviziilor au fost transportate cu mijloace improvizate sau de cărăuși până pe linia frontului. Avantajul principal al germanilor era însă experiența comandanților și a multor dintre soldați, care luptaseră pe diferite fronturi o lungă perioadă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
4.500 de militari. Pe 16 octombrie, în zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar cel de-al treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
să asigure orice formă de sprijin trupelor terestre până pe 5 noiembrie. Deși Regimentul al 112-lea a cucerit Schmidt pe 3 noiembrie și a întrerupt rutele pentru aprovizionarea Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de militari - soldați, subofițeri și ofițeri. Pe 18 noiembrie s-a ajuns la concluzia că este necesar sprijinul tancurilor, iar geniștii au început să deschidă cu explozivi drumuri de acces pentru blindate prin desișul pădurii. În ciuda tuturor eforturilor, comunicațiile și transporturile au rămas o problemă pentru americani, iar un nou atac al aliaților a trebuit să fie oprit din cauza crizei de muniție și pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
răniților și stingerea incendiului. Echipajele de intervenție au acționat cu 75 de autospeciale ale ISU București-Ilfov, dintre care 2 spitale mobile, 57 de autospeciale SMURD și ambulanțe, 11 echipaje cu apă și spumă, 3 echipaje de descarcerare, 3 echipaje pentru transport victime multiple, 2 echipaje cu autoscări, la care s-au adăugat mașini ale Poliției și Jandarmeriei care au asigurat fluidizarea traficului pentru deplasarea ambulanțelor. Martorii incendiului povestesc ce au văzut când participanții de la concert a năvălit afară: "film de groază
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
care aceasta se află sau în care este adusă prin diferite mijloace, în scopul obținerii unor foloase sau avantaje sexuale (când vorbim de hărțuire sexuală), imorale (plăcerea de a face rău cuiva) sau/și materiale. Traficul de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
un avion Spitfire în luptele aeriene și alte 11 la sol. Aliații au avut 11 vehibule avariate și unul distrus. Pe aeroportul Evere, aliații au pierdut 61 de avioane. Atacatorii germani au fost atrași de numărul mare de mijloace de transport pe care le-au atacat și ca rezultat numeroase avioane de vânătoare Spitfire au rămas neatinse. Dat fiind numărul mare de aparate Spitfire aflate la sol, pierderile canadienilor din RACAF au părut „reduse”. Comandantul de grup aerian canadian Johnnie Johnson
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
avioane Vickers Wellington, alte două fiind avariate. Escadrila RAF 140 a pierdut patru avioane Mosquito. Cel puțin cinci avioane de vânâtoare Spitfire din ale escadrilei RAF 16 au fost distruse. Escadrila RAF 271 a pierdut cel puțin șapte avioane de transport Harrow. Grupul 139 a raportat distrugerea a cinci bombardiere B-25 și avarierea a altor cinci. Americanii au înregistrat pierderea a 15-20 de bombardiere. Altă sursă pretinde distrugerea a 13 bombardiere Wellington, cinci avioane de vânătoare Mosquito și patru avioane de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Mosquito și patru avioane de observație Auster și cinci avioane multirol Avro Anson. De asemenea ar fi fost distruse trei avioane de vânătoare Spitfire și alte două au fost avariate. În plus, a fost distrus cel puțin un avion de transport Douglas Dakota. Piloții din cadrul JG 27 și JG 54 au revendicat distrugera a 85 de avioane și avarierea altor 40. Piloții germani de recunoaștere au confirmat distrugerea a 49 de avioane. Pe de altă parte, JG 27 a suferit pierderi
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
ca și mărirea numărului de pasageri pe MDR - în fiecare caz s-a obținut cam 50% din țintă. Numerele de pasageri mai reduse erau datorate parțial competiției între căile ferate subterane, dar și introducerii tramvaielor electrice și autobuzelor ce înlocuiau transportul rutier tras de cai. Problema nu era limitată la UERL; toate cele 7 linii de cale ferată de tip tube, dar și MDR și Metropolitan Railway erau afectate într-o anumită măsură, iar veniturile reduse făceau dificilă plata împrumuturilor contractate
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
anilor 1920 a erodat profitabilitatea LGOC și a avut o influență negativă asupra profitabilității grupului UERL. Într-un efort de a proteja profiturile UERL, Lord Ashfield a făcut lobby pe lângă guvernul britanic să introducă reguli mai stricte pentru serviciile de transport din Londra. Începând din 1923, o serie de inițiative legislative au existat în acest sens. Ashfield dorea reguli care să ofere UERL protecție față de competiție și să-i permită să premia controlul asupra sistemului de tramvaie al LCC; Herbert Morrison
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
serie de inițiative legislative au existat în acest sens. Ashfield dorea reguli care să ofere UERL protecție față de competiție și să-i permită să premia controlul asupra sistemului de tramvaie al LCC; Herbert Morrison (consilier local și ulterior ministru al transporturilor) prefera ca statul să aibă controlul total. După șapte ani de încercări, la sfârșitul anului 1930 a fost anunțată o lege pentru formarea London Passenger Transport Board (LPTB, în română Comisia pentru transportul pasagerilor în Londra), o corporație publică ce
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
asupra sistemului de tramvaie al LCC; Herbert Morrison (consilier local și ulterior ministru al transporturilor) prefera ca statul să aibă controlul total. După șapte ani de încercări, la sfârșitul anului 1930 a fost anunțată o lege pentru formarea London Passenger Transport Board (LPTB, în română Comisia pentru transportul pasagerilor în Londra), o corporație publică ce urma să preia controlul asupra UERL, Metropolitan Railway și asupra tuturor companiilor de autobuze și tramvaie din zona de responsabilitate. LPTB era un compromis - proprietate publică
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Morrison (consilier local și ulterior ministru al transporturilor) prefera ca statul să aibă controlul total. După șapte ani de încercări, la sfârșitul anului 1930 a fost anunțată o lege pentru formarea London Passenger Transport Board (LPTB, în română Comisia pentru transportul pasagerilor în Londra), o corporație publică ce urma să preia controlul asupra UERL, Metropolitan Railway și asupra tuturor companiilor de autobuze și tramvaie din zona de responsabilitate. LPTB era un compromis - proprietate publică dar nu naționalizare completă - și a fost
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]